2rac-158/15 — Încasarea datoriei, venitului ratat şi încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanță N. Costin dosarul nr. 2rac-158/15 instanța de apel V. Pruteanu L. Popova A. Gavriliţa DECIZIE 22 august 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tatiana Vieru, Galina Stratulat, Ion Druță, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către compania „Hadson Financial Corp” Budapest, Ungaria, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a companiei „Hadson Financial Corp” Budapest, Ungaria împotriva Băncii comerciale „Moldindconbank” societate pe acțiuni cu privire la încasarea datoriei, venitului ratat și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 25 februarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Banca comercială „Moldindconbank” societate pe acțiuni, casată hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 22 octombrie 2014 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 19 iulie 2011, compania „Hadson Financial Corp” a depus cerere de chemare în judecată împotriva BC „Moldindconbank” SA cu privire la încasarea datoriei, a venitului ratat și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că la data de 01 noiembrie 2008 între compania „Hadson Financial Corp” şi BC „Moldinconbank” SA a fost încheiat contractul de garanție cu nr. 24/24-10, potrivit căruia „Hadson Financial Corp” a intervenit ca garant față de SA „Aurodent” pentru executarea de către BC „Moldinconbank” SA a întoarcerii tranșelor creditului conform contractului de împrumut financiar nr. 18M- 10 din 01 noiembrie 2008. Indică că BC „Moldindconbank” SA nu şi-a executat obligațiunile asumate prin contractul de împrumut începând cu 30 noiembrie 2009 până la 18 aprilie 2010, termenul de scadență a primei tranșe, respectiv până la 21 mai 2010 termenul de scadență a celei de a doua tranșă.

Menționează că faptul neexecutării contractului de către BC „Moldinconbank” SA a fost stabilit prin decizia irevocabilă din 09 iunie 2011 a Curţii Supreme de Justiție, litigiu în care SA „Aurodent” i s-a dat câștig de cauză. Reieșind din faptul că potrivit pct. 4 al contractului de garanție BC „Moldinconbank” SA achită garantului recompensă în mărime de 2 %, BC 1 „Moldinconbank” SA urmează să achite companiei „Hadson Financial Corp” recompensă în suma de 5112,33 dolari SUA. Susține că în urma depozitării sumei cumulative din pct. 1 şi 2 al contractului, pentru perioada 30 noiembrie 2009 - 01 august 2011 urma să obțină un venit în sumă de 1158 dolari SUA. Totodată, indică că prin decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiție, vina BC „Moldinconbank” SA a fost determinată, urmând să achite clauza penală ce a fost convenită între părți, fiind întrunite toate condițiile legale.

De asemenea, în procesul de judecată privind neexecutarea de către BC „Moldinconbank” SA al contractului de împrumut financiar, în instanța de recurs, SA „Aurodent” a suportat cheltuieli pentru asistență juridică în sumă de 1000 euro, care urmează a fi compensată de către BC „Moldinconbank” SA ca parte ce a pierdut procesul. În temeiul contractului de cesiune nr.57/11 din 01 iulie 2011, SA „Aurodent” a transmis dreptul de compensare a cheltuielilor suportate în procesele judiciare cu BC „Moldinconbank” SA privind neexecutarea contractului de împrumut financiar nr. 18M-10 din 01 noiembrie 2008 companiei „Hadson Financial Corp”. Prin urmare, suma de 1000 euro urmează să fie restituită de către pârât.

Mai indică că prin decizia Curţii Supreme de Justiție din 09 iunie 2011, compania „Hadson Financial Corp” a avut câștig de cauză, însă la examinarea acestui proces a avut de suportat cheltuieli legate de asistența juridică în mărime de 1000 euro, care la fel urmează a fi încasate din contul pârâtului. Solicită „Hadson Financial Corp” încasarea din contul BC „Moldinconbank” SA a sumei de 5112,33 dolari SUA conform contractului de garanție nr. 24/24-10 din 01 noiembrie 2008, 1158 dolari SUA cu titlu de venit ratat şi 2000 euro cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică şi cheltuieli de judecată suportate la achitarea taxei de stat.

La 26 septembrie 2011, reclamanta „Hadson Financial Corp” a depus cerere de majorare a cerințelor, solicitând încasarea din contul BC „Moldinconbank” SA a sumei de 5112,33 dolari SUA conform contractului de garanție, 16698,7 dolari SUA cu titlu de venit ratat, 2000 euro cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică care rezultă din alte două pricini civile, 9316,5 lei taxa de stat şi suma de 2000 dolari SUA cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în pricina dată (f.d 33-34, vol. I). În motivarea cererii, reclamanta a invocat că suma venitului ratat urmează a fi calculată până la 23 septembrie 2011. La 17 februarie 2012, reclamanta compania „Hadson Financial Corp” a depus o cerere suplimentară prin care a solicitat încasarea din contul BC „Moldinconbank” SA a sumei de 300000 euro cu titlu de onorariu în temeiul contractului de prestări servicii nr. 167 din 01 iunie 2007 şi a sumei de 16000 euro cu titlu de cheltuieli de reprezentare şi apărare ale intereselor, conform contractelor de asistență juridică nr. 835 şi nr. 836 din 06 septembrie 2011(f.d.89-90, vol. I). Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripție din 15 martie 2012, pricina a fost transmisă după competență la Judecătoria Centru, mun.

Chişinău (f.d.231, vol. I). La 13 noiembrie 2012, reclamanta compania „Hadson Financial Corp” a depus o cerere de concretizare a acţiunii prin care şi-a majorat pretenţiile solicitînd în final 2 încasarea din contul BC „Moldinconbank” SA în beneficiul companiei „Hadson Financial Corp” a sumei de 5112, 33 dolari SUA conform contractului de garanţie nr. 24/24-10 din 01 noiembrie 2008, încasarea sumei de 16698,7 dolari SUA în calitate de venit ratat, 2000 euro în calitate de cheltuieli de asistenţă juridică acordată de BAA „Hanganu Tanase şi Partenerii” pentru reprezentare şi apărarea intereselor în instanţa de recurs în cadrul dosarelor nr. 2rae-152/11 şi nr. 2rae-159/11, încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în dosarul în cauză în mărime de 2000 dolari SUA, încasarea sumei de 300000 euro restituite companiei SA „Aurodent” ca onorariu în temeiul contractului de prestări servicii nr. 167 din 01 iunie 2007, încasarea sumei de 16000 euro în calitate de cheltuieli de reprezentare şi apărare ale intereselor conform contractului de asistenţă juridică nr. 835 din 06 septembrie 2011 şi contractului de asistenţă juridică nr. 836 din 06 septembrie 2011 precum şi încasarea sumei de 50000 lei ce constituie taxa de stat achitată la depunerea acţiunii (f.d.

1-5 vol. II). Prin hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 22 octombrie 2014 acţiunea a fost admisă parţial.

A fost încasat din contul BC „Moldinconbank” SA în beneficiul „Hadson Financial Corp” suma de 5112,33 dolari SUA, echivalentul în lei la momentul executării hotărîrii, conform contractului de garanţie nr.24/24-10 din 01 noiembrie 2008; suma de 16 698,70 dolari SUA, echivalentul în lei la momentul executării hotărîrii în calitate de venit ratat; suma de 2 000 euro, echivalentul în lei la momentul executării hotărîrii, în calitate de cheltuieli pentru asistenţa juridică acordată de BAA „Hanganu Tănase şi Partenerii” pentru reprezentare şi apărarea intereselor în instanţa de recurs în cadrul dosarelor nr.2rae-152/11 şi nr.2rae-159/11; suma de 2 000 euro, echivalentul în lei la momentul executării hotărîrii, în calitate de cheltuieli de reprezentare şi apărare ale intereselor conform contractului de asistenţă juridică nr.835 din 06 septembrie 2011 şi contractului de asistenţă juridică nr.836 din 06 septembrie 2011; suma de 300 000 euro echivalentul în lei la momentul executării hotărîrii, restituite companiei „Aurodent” SA ca onorariu in temeiul contractului de prestări servicii nr. 167 din 01 iunie 2007; taxa de stat achitată pentru depunerea acţiunii în sumă de 50000 lei.

Cerinţa de încasarea a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 2 000 dolari SUA, pe cauza civilă nr. 2-1273/14, de respins ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2015 a fost admis apelul declarat de BC „Moldindconbank” SA, casată hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 22 octombrie 2014 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea companiei „Hadson Financial Corp” Budapest împotriva BC „Moldinconbank” SA privind încasarea sumelor datorate a fost respinsă. La 06 aprilie 2015, Compania „Hadson Finacial Corp” Budapest a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

Recurentul Compania „Hadson Finacial Corp” Budapest în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece instanţa de apel a încălcat esenţial şi aplicat eronat normele de drept material, a soluţionat greşit pricina, a apreciat arbitrar probele iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale recurentului. Cu referire la constatarea instanţei de apel ce ţine de imposibilitatea încasării comisionului în sumă de 5113,33 dolari SUA, conform contractului de garanţie.

3 La acest capăt instanţa de apel a constatat că garanţia a încetat la data de 01 decembrie 2009 data rambursării creditului integral, Menţionează că instanţa de apel nu a luat în consideraţie faptul că BC „Moldindconbank” SA nu şi-a executat obligaţiunile asumate prin contractul de împrumut începînd cu 30 noiembrie 2009 pînă la data de 18 aprilie 2010 – termenul de scadenţă a primei tranşe şi respectiv pînă la data de 21 mai 2010 termenul de scadenţă a celei de a doua tranşă. Datoria instituţiei bancare a fost formată anume pentru nerambursarea tranşelor creditului conform prevederilor contractuale, ca urmare formîndu-se o datorie de 5112,33 dolari SUA pretinse de recurent conform contractului de garanţie.

La fel, consideră că instanţa de apel greşit a respins pretenţia cu privire la încasarea sumei de 300000 euro în temeiul contractului de prestări servicii nr. 167 din 01 iunie 2007 concluzionat că intimatul nu a fost parte a respectivului contract. Este evident că contractul de prestări servicii din 01 iunie 2007 nu vizează drepturile şi obligaţiile BC „Moldindconbank” SA, iar instanţa de apel eronat a aplicat cazului din speţă dispoziţiile art. 514 Codul civil, limitînd apariţia obligaţiilor doar în temeiul unui contract, deşi legea prevede şi alte izvoare ale obligaţiilor care generează inclusiv şi repararea prejudiciului cauzat de cel vinovat. Astfel, instanţa de apel a ignorat prevederile ce vizează obligaţiile care nasc din cauzarea de daune, prevederi care şi sunt aplicabile cazului.

Art. 1398 Codul civil consacră principiul reparării integrale a prejudiciului extracontractual, dacă nu există o normă specială să reglementeze anumite obligaţii delictuale, ţinînd cont de specificul lor. Spre deosebire de răspunderea contractuală care apare ca urmare a încălcării unei obligaţii concrete, stabilită prin contract, cea delictuală se angajează în rezultatul încălcării unei obligaţii legale cu caracter general, care revine tuturor de a nu leza drepturile altora prin fapte ilicite, indiferent dacă se află sau nu cu persoana vătămată în raporturi contractuale. De asemenea, consideră că acţiunile băncii sunt abuzive şi contrare principiilor de activitate pentru instituţiile bancare, stabilite inclusiv şi de acte normative din domeniu.

Acţiunile intimatului sunt contrare Hotărîrii nr. 329 din 21 decembrie 200 a Băncii Naţionale a Moldovei privind aprobarea Regulamentului cu privire la dezvăluirea de către băncile licenţiate din Republica Moldova a informaţiei despre activitatea lor financiară, în vigoare la momentul contractului şi apariţiei litigiului. Raportul financiar întocmit de către compania „Hadson Finacial Corp” reflectă situaţia şi poziţia instituţiilor bancare din Republica Moldova, inclusiv şi a BC „Moldindconbank” SA precum şi asistenţa financiară în caz de necesitate, adică tranzacţiile efectuate şi care urmau a fi realizate pe teritoriul Republicii Moldova. Un raport financiar din domeniu nu se bazează exclusiv pe informaţia prezentată de însăşi instituţiile financiare şi autoaprecierea acestora.

Rapoartele financiare includ inclusiv şi alţi parametri şi elemente ce dau posibilitate de a aprecia calificarea unei instituţii pe piaţa financiară. În respectivul raport s-au utilizat comparativ şi datele oficiale oferite de către BC „Moldindconbank” SA clienţilor şi persoanelor terţe, inclusiv şi din informaţia plasată personal de această instituţie bancară. Vinovăţia BC „Moldindconbank” SA se exprimă prin acţiune sale abuzive şi compromiţătoare ce au dat dovadă de incompetenţă şi lipsă de respect partenerial 4 specifice unei instituţii financiare, încălcării unei obligaţii legale cu caracter general născută dintr-un raport civil absolut, care revine tuturor instituţiilor financiare şi a lezat dreptul de proprietate absolut al recurentului prin fapte ilicite punînd sub dubii inclusiv şi informaţia de pe pagina web, care duce în eroare potenţialii clienţii, cum ar fi fost cazul companiei SA „Aurodent”.

Rezilierea contractului de prestări servicii nr. 167 din 01 iunie 2007 între companiile „Hadson Finacial Corp” şi Compania „Aurodent” a fost consecinţa directă acţiunii abuzive ale băncii, inclusiv cu antrenarea companiei SA „Aurodent” în litigii pe marginea neexecutării contractului de împrumut, din partea BC „Moldindconbank” SA, precum şi iniţierea a 4 dosare abuzive împotriva executorului judecătoresc, avînd ca scop evitarea pîrîtului de la executarea deciziei irevocabile a Curţii Supreme de Justiţie. Instanţa de apel incorect a ajuns la concluzia că nu au suport legal pretenţiile reclamantului privind încasarea sumelor de 5112,33 dolari SUA, conform contractului de garanţie şi 300000 euro conform contractului prestări servicii nr. 167 din 01 iunie 2007, de aceea nu este în drept să pretindă la încasarea de la BC „Moldindconbank” SA a venitului ratat.

Menţionează că restabilirea dreptului încălcat şi stabilirea sumelor datorate de intimat a avut loc prin deciziile irevocabile ale Curţii Supreme de Justiţie. Prin urmare este clar venitul ce urma a fi obţinut în urma depozitării sumelor datorate de apelant de 26600 dolari SUA şi 29395,85 dolari SUA.

Reiterează că calculele au fost prezentate de compania reclamantă reieşind din situaţia deja realizată şi cerinţele fiind bazate exclusiv pe prevederile legale, fiind indicat procentul de 15,2% analogic celui din contractele de împrumut nr. 24/24-08 din 16 mai 2008 şi nr. 18M-10 din 01 noiembrie 2008. De asemenea, consideră că instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 94 CPC şi a respins cererea cu privire la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică acordată BAA „Hanganu Tănase şi Partenerii”, în faza examinări cererii de recurs, deoarece au fost finalizate la 09 iunie 2011. Prin referința din 08 iunie 2015 intimatul BC „Moldindconbank” SA a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Din actele pricinii rezultă că Curtea de Apel Chişinău la 09 martie 2015 a expediat părţilor, inclusiv recurentului copia deciziei redactate, iar la 06 aprilie 2015 compania „Hadson Finacial Corp”, adică în termenul prevăzut de lege a depus cererea de recurs. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 22 octombrie 2014 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. Din materialele dosarului rezultă că la data de 01 noiembrie 2008, între BC „Moldindconbank” SA şi Compania „Aurodent” SA a fost încheiat contractul de credit financiar nr. 18M-10 conform căruia cea din urmă i-a acordat Băncii un credit 5 financiar în sumă de 600000 dolari SUA, acordat în 2 tranşe: 300000 dolari SUA pe un termen de la 18 noiembrie 2008 pînă la 18 aprilie 2010 şi 300000 dolari SUA pe un termen de la 21 decembrie 2008 până la 21 mai 2010. Prin acest contract, pentru utilizarea creditului a fost stabilită dobânda de 11,5 % anual.

La aceiaşi dată între „Hadson Financial Corp” şi BC „Moldindconbank” SA a fost încheiat un contract de garanţie cu nr. 24/24-10, conform căruia „Hadson Financial Corp” s-a obligat să elibereze o garanţie în favoarea SA „Aurodent”, prin care asigura îndeplinirea obligaţiilor asumate de către Bancă de restituire a tranşelor la credit în temeiul contractului de credit financiar nr. 18M-10. Pentru eliberarea acestei garanţii Banca urma să achite Companiei „Hadson Financial Corp” o remuneraţie de 2 % anual din suma garantată. Prin ordinul de plată din 01 decembrie 2009 BC „Moldindconbank” SA a rambursat integral SA „Aurodent” suma creditului financiar acordat în mărime de 600000 dolari SUA.

Pe parcursul utilizării creditului financiar acordat de SA „Aurodent”, BC „Moldindconbank” SA a achitat în contul acesteia cu titlu de dobîndă suma de 61334,36 dolari SUA şi impozit pe venit reţinut la sursa de plată de 6814,93 dolari SUA, iar conform contractului de garanţie BC „Moldindconbank” SA a achitat Companiei „Hadson Financial Corp” suma de 11852 dolari SUA ce reprezintă un comision.

Prin deciziile din 09 iunie 2011, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursurile declarate de Compania „Aurodent” şi Compania „Hadson Financial Corp” a casat deciziile Curţii de Apel Economice a RM din 02 februarie 2011, şi respectiv din 19 ianuarie 2011 şi a menţinut în vigoare hotărârile Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 20 octombrie 2010 prin care s-a dispus încasarea în beneficiul Companiei „Aurodent” de la BC „Moldindconbank” SA a sumei de 29395,89 dolari SUA cu titlu de dobândă calculată până la data scadenţei conform contractului de credit, a sumei de 2000 dolari SUA cheltuieli de asistenţă juridică şi taxa de stat în sumă de 9860,67 lei şi în beneficiul Companiei „Hadson Financial Corp” de la BC „Moldindconbank” SA a sumei de 26600 dolari SUA cu titlu de dobândă calculată până la data scadenţei conform contractului de credit, a sumei de 2000 dolari SUA cheltuieli de asistenţă juridică şi taxa de stat în sumă de 9811,48 lei.

Astfel, compania „Hadson Financial Corp” a depus acţiune în judecată solicitînd încasarea din contul BC „Moldinconbank” SA în beneficiul companiei „Hadson Financial Corp” a sumei de 5112, 33 dolari SUA conform contractului de garanţie nr. 24/24-10 din 01 noiembrie 2008, încasarea sumei de 16698,7 dolari SUA în calitate de venit ratat, 2000 euro în calitate de cheltuieli de asistenţă juridică acordată de BAA „Hanganu Tanase şi Partenerii” pentru reprezentare şi apărarea intereselor în instanţa de recurs în cadrul dosarelor nr. 2rae-152/11 şi nr. 2rae-159/11, încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în dosarul în cauză în mărime de 2000 dolari SUA, încasarea sumei de 300000 euro restituite companiei SA „Aurodent” ca onorariu în temeiul contractului de prestări servicii nr. 167 din 01 iunie 2007, încasarea sumei de 16000 euro în calitate de cheltuieli de reprezentare şi apărare ale intereselor conform contractului de asistenţă juridică nr. 835 din 06 septembrie 2011 şi contractului de asistenţă juridică nr. 836 din 06 septembrie 2011 precum şi încasarea sumei de 50000 lei ce constituie taxa de stat achitată la depunerea acţiunii.

6 Fiind investită cu judecarea pricinii în fond prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii admitînd-o integral. Instanţa de apel judecînd pricina în ordine de apel a casat hotărîrea primei instanţe emiţînd o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie judecînd recursul declarat consideră că concluzia instanţei de apel este emisă cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material reieşind din următoarele. Referitor la pretenţiile cu privire la încasarea sumei de 300 000 euro în temeiul contractului de prestări servicii nr.167 din 01 iunie 2007, deoarece reclamantul nu a fost parte a contractului şi încasarea sumei de 300 000 euro şi 5112,33 dolari SUA şi încasarea venitului ratat instanţa de recurs consideră că instanţa de apel corect a ajuns la temeinicia acestora.

Totodată, Colegiul reţine că calculele efectuate de recurent referitor la veniturile ratate sunt absolut eronate. Conform cap. 2 alin. (2) din contractul de garanţie, acţiunea garanţiei încetează după rambursarea de către bancă a sumei creditului. Cap. 6 alin. (3) al contractului dat prevede că contractul de garanţie este valabil pînă la achitarea deplină de către BC „Moldindconbank” SA a plăţilor faţă de reclamant conform acestui contract de garanţie. După natura sa contractul de garanţie încheiat între compania „Hadson Financial Corp” şi BC „Moldindconbank” SA este un contract de fidejusiune, dat fiind că întruneşte condiţiile prevăzute la art. 1146 alin. (1) Codul civil. Conform art. 1167 alin. (1) Codul civil, fidejusiunea încetează odată cu stingerea obligaţiei garantate.

Reieşind din condiţiile contractului nr. 24/24-10 din 01 noiembrie 2008, compania „Hadson Financial Corp” a garantat executarea obligaţiei BC „Moldindconbank” SA faţă de SA „Aurodent” numai pentru suma creditului. Garanţia a încetat la data de 01 decembrie 2009, data rambursării creditului integral. Astfel, nu poate fi reţinut argumentul precum că suma de 5112,33 dolari SUA pe care recurentul ar fi obţinut-o de la prestaţia garanţiei date, ar fi plasat-o ca depozit la una din băncile comerciale cu o dobândă de 15,2% anual, deoarece asemenea rate mari a dobânzilor, la depozitele atrase de băncile comerciale în valută străină în Republica Moldova, pentru perioada 01.12.2009 - 18.04.2010, 21.05.2010 nu au existat fapt confirmat prin raportul Băncii Naţionale a Moldovei plasat pe site-ul său oficial cu privire la rata medie ponderată a dobânzii la depozitele atrase persoanelor juridice şi fizice.

Conform raportului dat pentru această perioadă la depozitele în valută străină, băncile comerciale plăteau o dobândă medie de 5,45% anual. La fel, la calcularea dobânzii, băncile comerciale i-au la bază anul calendaristic de 365 zile şi nu 360 zile aşa cum pretinde recurentul. Corespunzător, chiar dacă să admitem că neprimirea sumei de 5112,33 dolari SUA i-ar fi provocat reclamantului un venit ratat, acesta pentru perioada indicată de reclamant la 01.12.2009-01.08.2011 ar putea să fie de 458 dolari SUA. Similar şi referitor la cerinţa de încasare a sumei de 16698,70 dolari SUA, care se întemeiază de reclamantul-recurent pe ipoteza că sumele dobânzilor în mărime de 26600 dolari SUA şi 29395,89 dolari SUA calculate pe contractele de credit nr. 7 22/24-08 din 16.05.2008 şi nr. 18M-10 din 01.11.2008, de la data de 01.12.2009 până la scadenţa lor, reclamantul le-ar fi plasat ca depozite şi ar fi obţinut venit de la aceasta.

La fel, în această sumă a fost inclus suplimentar venitul pe care l-ar fi putut obţine reclamantul de la plasarea la depozit a comisionului ce în viziunea acestuia urma să-l obţină în baza contractului de garanţie. Referitor la venitul ratat calculat de recurent la sumele de 26600 dolari SUA şi 29395,89 dolari SUA instanţa de recurs reţine că sumele pe care pretinde recurentul din calculele sale ca venit ratat, sunt bazate pe numărul de zile calculate din data rambursării anticipate a creditelor, de la 01 decembrie 2009 până la 23 septembrie 2011, care sunt eronate şi corect instanţa de apel nu le-a luat în consideraţie. Astfel, urmează de menţionat că BC „Moldindconbank” SA a rambursat anticipat Companiei „Hadson Financial Corp” şi SA „Aurodent” sumele creditelor acordate în valoare totală de 900000 dolari SUA.

Respectiv, din data rambursării anticipate a creditelor la 01 decembrie 2009, Compania „Hadson Financial Corp” şi SA „Aurodent” au avut posibilitate să plaseze aceste sume la depozit. Adică, pe lângă faptul că la data de 08 septembrie 2011, aceste companii au încasat de la bancă sumele dobânzilor calculate de la data rambursării anticipate a creditelor şi până la scadenţa lor în mărime de 26000 dolari SUA şi 29395,89 dolari SUA, acestea au avut posibilitate să câştige de la plasarea sumei de 900000 dolari SUA la depozit 18225,27 dolari SUA, având în vedere că rata medie a dobânzii la depozitele atrase de la persoane juridice în decembrie 2009 a constituit 4,61% anual.

Corespunzător, datorită faptului că banca a rambursat anticipat creditele, la sumele dobânzilor încasate companiile date au avut de câştigat suplimentar 18225,27 dolari SUA, ceea ce în condiţii obişnuite, dacă banca nu rambursa anticipat, aceştia erau să obţină doar 26000 dolari SUA + 29395,89 dolari SUA diminuând din aceste sume impozitul pe venit de la sursa de plată. Art. 14 alin. (1) şi (2) Codul civil, prevede că persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat. Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderile sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat).

În toate cazurile de solicitare a reparării prejudiciului fie efectiv, cât şi cel care urmează să fie suportat trebuie dovedită legătura cauzală între încălcarea (neexecutarea) obligaţiilor şi pagubele cauzate. Aceeaşi cerinţă trebuie să fie respectată şi în cazul solicitării reparării venitului ratat. Persoana păgubită trebuie să dovedească legătura cauzală între neexecutare şi venitul ratat. În acest context, se constată că nu există legătură cauzală între neexecutarea băncii cu imposibilitatea companiilor date de încasa dobânzile calculate de la rambursarea anticipată până la scadenţa contractelor.

Aceasta se poate proba prin faptul că companiile date în mod tacit au acceptat rambursarea anticipată; de la aceste companii nu a parvenit nici o reclamaţie în sensul achitării benevole a dobânzilor, deşi conform contractelor părţile s-au obligat să soluţioneze pe cale amiabilă eventualele neînţelegeri apărute; de faptul când a fost depusă acţiunea în judecată; de examinarea de către instanţă a cauzei judiciare; de faptul că recurentul şi SA „Aurodent” puteau să încaseze sumele dobânzilor şi până la data de 08 septembrie 2011 începând cu data de 16 august 2011 când Curtea de Apel Chişinău a anulat 8 încheierile de suspendare a executării titlurilor executorii, acţiuni ce în mod direct depind de aceste companii, autorităţi publice şi nu de bancă.

Recurentul nu a invocat şi nu a demonstrat, în baza căror prevederi legale BC „Moldindconbank” SA urmează a fi obligată să achite companiei „Aurodent” SA careva sume băneşti, încasate şi apoi restituite benevol de către „Hadson Financial Corp” Budapest în baza contractului de prestări servicii nr.167 din 01 iunie 2007. Conform art. 514 Codul civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. După cum urmează din contractul nr. 167 din 01 iunie 2007 acest a fost încheiat între SA „Aurodent” în calitate de client şi compania „Hadson Financial Corp” în calitate de prestator de servicii, reprezentată prin „Eakstyte Rasa”.

Prestările de servicii pentru care s-a încheiat contractul în cauză constau în întocmirea Rapoartelor financiare pe anii 2007 – 2012 privind situaţia şi poziţia instituţiilor bancare din Republica Moldova, precum şi asistenţa financiară în caz de necesitate. Potrivit pct. 5 din contract, clientul îşi rezervă dreptul să solicite restituirea onorariului, în cazul în care se depistează că concluziile şi datele prezentate de prestator în rapoarte şi utilizate de client în activitatea sa sunt neveridice (f.d. 91-94). Prin urmare, contractul dat stabileşte drepturi şi obligaţii doar pentru părţi şi nici sub o formă nu vizează drepturile sau obligaţiile BC „Moldindconbank” SA. Recurentul şi-a argumentat această cerinţă doar pe declaraţii formale, fără a face referire la careva norme legale sub aspectul noţiunilor de obligaţii, răspundere, daune.

Este de reţinut şi faptul că BC „Moldindconbank” SA nu a fost parte al raportului obligaţional, născut între „Hadson Financial Corp” şi „Aurodent” SA în baza contractului de prestări servicii nr.167 din 01 iunie 2007. De asemenea, BC „Moldindconbank” SA nu a fost parte nici la conflictul apărut în baza cererii „Hadson Financial Corp” înaintate SA „Aurodent” privind restituirea onorariului încasat în baza acestui contract. Atât la semnarea acestui act juridic, cât şi la executarea acestuia, inclusiv la faza restituirii onorariului, „Hadson Financial Corp” şi „Aurodent” SA au acţionat desinestătător şi pe bunul său plac. Mai mult, „Hadson Financial Corp” a restituit onorariul benevol, fără a se opune, şi fără a iniţia un proces judiciar.

Sub acest aspect, „Hadson Financial Corp” a acţionat cu rea-credinţă, cu referire la BC „Moldindconbank” SA, deoarece ştia cu certitudine că, în cazul restituirii onorariului, va înainta băncii cerinţa încasării onorariului restituit. În astfel de caz, dacă „Hadson Financial Corp” s-ar fi opus cerinţei restituirii onorariului şi ar fi apărut litigiu, BC „Moldindconbank” SA, potrivit prevederilor art.67 CPC, urma a fi atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu, beneficiind de toate drepturile procedurale prevăzute de art.68 CPC. Neiniţierea procesului judiciar şi, respectiv, neatragerea BC „Moldindconbank” SA în soluţionarea conflictului între „Hadson Financial Corp” şi SA „Aurodent”, cu referire la restituirea onorariului conform contractului de prestări servicii nr.167 din 01 iunie 2007, are drept consecinţă efectele neatragerii sau neintervenirii în proces a intervenientului accesoriu, prevăzute de art.69 CPC.

Sub acest aspect, restituirea benevolă a onorariului, care în cazul dat are efectul unei hotărâri judecătoreşti, indiferent de toate deducţiile recurentului şi instanţei de fond la argumentarea admiterii acestui capăt de cerere, nu au careva efecte, inclusiv 9 juridice, cu referire la BC „Moldindconbank” SA în calitate de persoană, care ar putea fi obligată la restituirea careva sume băneşti. Conform art.970 alin. (1) Codul civil, prin contractul de prestări servicii, o parte (prestator) se obligă să presteze celeilalte părţi (beneficiar) anumite servicii, iar aceasta se obligă să plătească retribuţia convenită. După cum s-a reţinut, BC „Moldindconbank” SA nu este parte a contractului de prestări servicii nr.167 din 01 iunie 2007, astfel, nu are careva obligaţii faţă de nici una din părţi al acestui contract.

Mai mult, obiect al contractului nominalizat a fost „prestările de servicii pentru care se încheie contractual constau în întocmirea Rapoartelor financiare pe anii 2007-2012 privind situaţia şi poziţia instituţiilor bancare din Republica Moldova, precum şi asistenţa financiară în caz de necesitate”. Potrivit pct.5 din acest contract, clientul îşi rezervă dreptul să solicite restituirea onorariului, în cazul în care se depistează că concluziile şi datele prezentate de prestator în rapoarte şi utilizate de către client în activitatea sa sunt neveridice. În ceea ce ţine de cheltuielile de asistenţă juridică pentru serviciile prestate de BAA „Hanganu Tănase şi Partenerii” în faza examinării cererii de chemare în judecată înaintată de recurent, instanţa de recurs menţionează următoarele.

Art. 96 CPC prevede că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsură în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Menţionam că în faza examinării litigiilor în primă instanţă şi în apel, companiile „Hadson Financial Corp” şi SA „Aurodent” au fost reprezentate de cet. Bunescu Victor. Odată ce între cetăţeanul respectiv şi companiile date s-a convenit asupra unui spectru de servicii, evident că sumele i-au fost achitate cet. Bunescu pentru ca acesta să obţină câştig de cauză, inclusiv şi în instanţa de recurs care este ultima instanţă abilitată să soluţioneze definitiv acest litigiu.

Urmează de menţionat că contractele de asistenţă juridică încheiate între companiile date şi cet. Bunescu Victor stabilesc la p. 9.2. că în vederea îndeplinirii obligaţiilor sale, prevăzute de contract, reprezentantul poate angaja pe oricine doreşte el, fără a avea nevoie de acordul clientului şi că în acest caz, onorariul pe oră perceput de persoana angajată de reprezentant nu va depăşi onorariul achitat reprezentantului. Cu toate că, conform anexelor la contracte părţile au convenit că pentru întocmirea şi depunerea cererii de recurs şi reprezentarea în cadrul şedinţelor de judecată se va achita 1000 dolari SUA, 1000 euro achitate BAA „Hanganu Tănase şi Partenerii” este vădit exagerată, în situaţia în care, aceştia au participat doar la o şedinţă de judecată.

Urmează de menţionat, că în anexele la contract suma de 1000 dolari SUA a fost convenită pentru reprezentarea la şedinţe de judecată, folosindu-se pluralul, adică această sumă de 1000 dolari SUA a fost prevăzută pentru participarea reprezentantului la mai multe şedinţe, ore de lucru. În virtutea normei sus citate este evident că cheltuielile de asistenţă juridică solicitate spre plată sunt vădit nerezonabile. Astfel, la determinarea persoanei ce urma să le reprezinte în judecată, companiile respective trebuiau să se aprecieze şi să analizeze aptitudinile reprezentantului său astfel încât să nu mai fie necesară apelarea la alţi reprezentanţi. Ori, dacă s-a decis să se procedeze în acest mod, aceste cheltuieli de asistenţă juridică urmează să cadă ori pe seama reprezentantului lor, ori pe seama companiilor date, în funcţie de înţelegerea pe care au avut-o între ei.

10 Cât priveşte însuşi cuantumul sumelor achitate pentru reprezentarea companiilor date în instanţa de recurs, instanţa de recurs consideră că instanţa de apel just a concluzionat că aceste sume sunt exagerate, deoarece BAA „Hanganu Tănase şi Partenerii” a participat numai într-o şedinţă de judecată pe fiecare dosar şi ambele dosare au fost examinate la Curtea Supremă de Justiţie în aceiaşi zi şi după natura şi obiectul litigiului cauzele respective sunt identice, iar cauza în sine sub aspect juridic nu este una complexă şi aceasta se dovedeşte chiar prin conţinutul cererii de recurs perfectate. Pornind de la jurisprudenţa Curţii Europene, pentru ca costurile şi cheltuielile de asistenţă juridică să fie acordate urmează să se stabilească dacă acestea au fost necesare şi rezonabile ca mărime.

În această privinţă, Curtea Europeană se bazează pe elemente precum numărul de ore lucrate de avocat şi tariful perceput de acesta pentru o oră de lucru (cauza Amihalachioaie contra Moldovei, Nilsen şi Johnsen contra Norvegiei). Aşadar, ţinînd cont de cele expuse, consideram ca instanţa de apel în mod legal şi întemeiat a respins cerinţele la acest capăt de cerere. În partea respingerii cerinţelor privind încasarea sumei de 2000 Euro în calitate de cheltuieli de reprezentare şi apărare ale intereselor conform contractului de asistenţă juridică nr.835 din 06 septembrie 2011 şi contractului de asistenţă juridică nr.836 din 06 septembrie 2011, acestea au fost respinse în mod întemeiat şi legal, deoarece contractele respective au fost încheiate între „Hadson Financial Corp” şi cet.

Bunescu Victor, care le-a prezentat în instanţa de judecată drept dovadă a împuternicirilor sale. Totodată, întru confirmarea împuternicirilor, cet. Bunescu Victor a prezentat instanţei şi procurile pe numele său din 01 ianuarie 2011 şi 30 ianuarie 2012, în care se indică că el este angajat al companiei în calitate de jurist. Din contractele de asistenţă juridică nr. 835 şi nr. 836 din 06 septembrie 2011 rezultă că cet.

Bunescu Victor figurează în calitatea de avocat, pe când instanţei de judecată nu a fost prezentată nici o probă în acest sens; drept dovadă de achitare a serviciilor de asistenţă juridică se invocă recipisele lui Bunescu Victor la finele acestor contracte de asistenţă juridică după semnăturile părţilor, scrise de mână, nemijlocit şi doar de către Bunescu Victor, în valuta străină, a câte 8000 euro pentru fiecare contract, cu toate că conform anexelor cu nr. 1 la fiecare contract, părţile au stipulat că clientul achită reprezentantului onorariul pentru reprezentarea în cadrul tuturor şedinţelor de judecata în dosarul menţionat şi întocmirea tuturor actelor procesuale, în mărime de 2000 euro.

Respectiv la actele pricinii lipsesc documente justificative privind achitarea serviciilor, iar recipisele întocmite de cet. Bunescu Victor nu constituie un înscris întocmit în mod legal şi nu pot fi admise ca probă în acest sens, cet. Bunescu Victor s-a prezentat drept angajat al companiei „Hadson Financial Corp”, astfel, reprezentând interesele companiei respective, dânsul exercita obligaţiile de serviciu, pentru care este remunerat conform legislaţiei muncii. Aşadar, efectuarea careva plăţi acestuia, în baza cărorva contracte ţin în exclusivitate de relaţiile între compania „Hadson Financial Corp” şi cet. Bunescu Victor, şi nu pot fi calificate drept cheltuielile de asistenţă juridica în sensul prevederilor art.96 CPC, astfel, nu pot fi puse pe seama băncii.

11 Or, potrivit prevederilor art. 118 alin. (1) CPC al RM, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Potrivit prevederilor art. 121 CPC al RM, instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului. În aceste condiţii, nu pot fi reţinute argumentele recurentului precum că instanţa de apel la examinarea pricinii nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii în fond şi că au fost aplicate greşit normele de drept material, deoarece acestea sunt declarative, lipsite de suport legal şi probatoriu cu atît mai mult că argumentele recurentului din recurs au servit obiect de studiu şi în instanţa de apel.

În consecinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că soluţia dată de instanţa de apel este legală şi întemeiată, care a cercetat pertinent probele administrate la materialele pricinii şi corect a soluţionat litigiul dat. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către compania „Hadson Financial Corp” Budapest, Ungaria.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a companiei „Hadson Financial Corp” Budapest, Ungaria împotriva Băncii comerciale „Moldindconbank” societate pe acțiuni cu privire la încasarea datoriei, venitului ratat și compensarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Galina Stratulat Ion Druţă Ion Corolevschi 12