2ri-192/15 — Recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil

prima instanţă: A. Minciuna dosarul nr. 2ri-192/15 DECIZIE 19 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Tatiana Vieru, Iuliana Oprea Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Ecaterina Lupaşco şi Sergiu Lupaşco reprezentaţi de către avocatul Zinaida Guţu, în pricina civilă la cererea Ecaterinei Lupaşco şi a lui Sergiu Lupaşco împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Romanta Plus” şi Întreprinderii individuale „Tomailî Argo” cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2015, prin care a fost respinsă cererea cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil depusă de către Sergiu Lupaşco şi Ecaterina Lupaşco, c o n s t a t ă: La 26 martie 2014, BC „Banca de Economii” SA a depus o cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Romanta Plus”.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2014 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de către BC „Banca de Economii” SA, iar în vederea asigurării pricinii şi pentru a preveni modificarea stării în care se aflau bunurile debitorului în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate, au fost aplicate următoarele măsuri de asigurare: a fost numită ÎI „Bălan Vladimir” în calitate de administrator provizoriu al SRL „Romanta Plus”; a fost instituită perioada de observaţie începând cu data adoptării prezentei încheieri şi obligat debitorul ca în perioada de observaţie deciziile privind gestionarea patrimoniului să fie luate doar cu acordul prealabil al administratorului provizoriu; a fost interzis debitorului înstrăinarea bunurilor sale, iar în cazul bunurilor perisabile sau celor ce îşi pierd iminent valoarea, a fost obligat să solicite acordul prealabil al administratorului provizoriu; a fost aplicat sechestru pe bunurile (inclusiv hîrtiile de valoare), conturile bancare, ce aparţin debitorului, precum şi curgerea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţelor acestora contra debitorului.

A fost obligat administratorul provizoriu să prezinte pînă la data examinării cauzei un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare aplicate faţă de SRL „Romanta Plus”, indicate în pct. 2 al prezentei încheieri, să verifice existenţa temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate faţă de debitor, mărimea şi componenţa masei debitoare, oportunitatea şi posibilitatea continuării activităţii economice a întreprinderii, în perioada derulării procesului de insolvabilitate. Au fost notificate despre aplicarea măsurilor de asigurare indicate în pct. 2 al prezentei încheieri organele şi instituţiile menţionate în art. 26 din Legea insolvabilităţii. A fost obligat debitorul să pună la dispoziţia administratorului provizoriu documentele activităţii economice şi contabile, titlurile de valoare pentru documentare.

A fost stabilită examinarea cererii introductive privitor la intentarea procesului de insolvabilitate pentru 26 mai 2014, ora 11.00, în sediul Curţii de Apel Chişinău din bd. Ştefan cel Mare,73. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2014 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Romanta Plus”, a fost desemnat în funcţie de administrator al insolvabilităţii ÎI „Bălan Vladimir”, a fost stabilit termenul- limită pentru creditori de înregistrare a cererilor de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului definitiv, pînă la 04 iulie 2014, a fost stabilit termenul de verificare a creanţelor, de întocmire şi de comunicare a tabelului lor definitiv, pînă la 11 iulie 2014, a fost stabilită şedinţa de validare a creanţelor pentru 14 iulie 2014, ora 11.00, în incinta Curţii de Apel Chişinău cu sediul – bd.

Ştefan cel Mare,73, mun. Chişinău, bir. 102, a fost propus creditorilor garanţi să precizeze fără întîrziere bunurile asupra cărora deţin un drept prioritar, precum şi temeiul acestui drept şi a fost împuternicit administratorul insolvabilităţii să preia în posesiune şi administrare, inclusiv prin executare silită, bunurile ce aparţin masei debitoare. Au fost menţinute măsurile de asigurare aplicate prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2014. La 25 martie 2015, Sergiu Lupaşco şi Ecaterina Lupaşco au depus o cerere, prin care au solicitat recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil – apartamentul nr. 12 (16) din str. Profesor Ion Dumeniuc,4/1, mun. Chişinău, cu operarea şi/sau modificarea înscrierilor de rigoare în Registrul bunurilor imobile din contul SRL „Romanta Plus” şi încasarea de la aceasta a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii au indicat că ei au investit mijloace proprii în construcţia apartamentului nr. 16 (iniţial nr. 12) cu suprafaţa de 61,3 m. p. în casa de locuit (construcţie nefinalizată) cu nr. cadastral 0100313.816.01 din str. Profesor Ion Dumeniuc,4/1, mun. Chişinău. Menţionează că mijloacele lor au fost investite întru executarea contractului nr. 23/12 din 03 martie 2008, încheiat cu ÎI „Tomailî Argo”. Susţin că conform contractului enunţat, ei urmau să achite pentru apartament suma de 31708 Euro, însă în perioada anilor 2008-2010, ei au achitat ÎI „Tomailî Argo” suma de 16300 Euro. Afirmă că prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 07 decembrie 2012 au fost încasate de la ÎI „Tomailî Argo” în beneficiul lor suma de 16300 Euro, în vederea restituirii prestaţiei efectuate în baza contractului nr. 23/12 din 03 martie 2008 şi a dobânzii de întârziere în sumă de 40721,16 lei.

Invocă că la 09 ianuarie 2013, întru executarea hotărârii judecătoreşti enunţate, a fost eliberat titlu executoriu, iar la 25 aprilie 2013, executorul judecătoresc a intentat procedura de executare în vederea executării acestui titlu executoriu, însă prin încheierea executorului judecătoresc din 11 august 2014 a fost restituit titlul executoriu, deoarece în urma măsurilor de executare întreprinse, s-a stabilit că debitorul nu se află la adresa indicată în documentul executoriu şi nu au putut fi găsite bunurile acestuia pentru a putea fi urmărite. Mai invocă că ulterior, ei au aflat că ÎI „Tomailî Argo” a transmis SRL „Romanta Plus” toate drepturile sale asupra casei de locuit (construcţie nefinalizată) cu nr. cadastral 0100313.816.01 din str. Profesor Ion Dumeniuc,4/1, mun.

Chişinău şi că SRL „Romanta Plus” este în proces de insolvabilitate. Menţionează că starea de insolvenţă a ÎI „Tomailî Argo” şi a SRL „Romanta Olus” dovedeşte cu certitudine încălcarea gravă a drepturilor sale, ei fiind în drept să obţină în proprietate locuinţa, care este finalizată sub nivelul de 40% şi care a fost edificată din mijloacele lor proprii. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2015 a fost respinsă cererea cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil depusă de către Sergiu Lupaşco şi Ecaterina Lupaşco ca neîntemeiată. La 15 mai 2015, în termenul prevăzut de lege, Ecaterina Lupaşco şi Sergiu Lupaşco reprezentaţi de către avocatul Zinaida Guţu a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii.

Recurenţii Ecaterina Lupaşco şi Sergiu Lupaşco reprezentaţi de către avocatul Zinaida Guţu, în motivarea recursului, au indicat că nu sunt de acord cu hotărârea primei instanţe, deoarece instanţa a încălcat sau aplicat eronat normele de drept material şi, anume, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea. Menţionează că instanţa greşit a aplicat art. 48 din Legea insolvabilităţii, deoarece în cazul recurenţilor, aplicarea acestei norme este prematură dat fiind faptul că la momentul depunerii cererii, ei încă nu deţineau dreptul real şi titlul, care să confirme dreptul lor de proprietate asupra bunului imobil – apartamentul nr.12 (16) din str. Profesor Ion Dumeniuc,4/1, mun.

Chişinău, care ar putea fi recunoscut conform rigorilor stabilite la art. art. 320 şi 321 din Codul civil. Susţin că argumentele instanţei privind imposibilitatea recunoaşterii dreptului recurenţilor asupra construcţiei nefinalizate sunt în contradicţie directă cu prevederile art. 404 din Legea cadastrului bunurilor imobile. Afirmă că conform Instrucţiunii din 22 iunie 2005 cu privire la înregistrarea bunurilor imobile şi a drepturilor asupra lor, construcţia nefinalizată este o construcţie care nu este recepţionată pentru exploatare, iar înregistrarea dreptului asupra acestor bunuri se efectuiază în baza actului de constatare pe teren privind gradul de executare a construcţiei. Invocă că conform declaraţiilor, aceste construcţii sunt înregistrare şi fac obiectul actelor juridice translative de proprietate, iar un asemenea document a fost emis pentru blocul locativ, în care se află apartamentul, la care pretind recurenţii.

Deci, construcţiile nefinalizate sunt în circuitul civil, iar argumentele instanţei la acest capitol nu au suport legal. Mai invocă că argumentele instanţei privind imposibilitatea recunoaşterii dreptului recurenţilor asupra construcţiei nefinalizate sunt evident eronate şi prin prisma prevederilor art. 131 din Legea insolvabilităţii. Menţionează că argumentele instanţei precum că admiterea cererii ar conduce la îmbogăţirea fără justă cauză a recurenţilor trezesc nedumerire în condiţiile în care este cert că masa debitoare a debitorului insolvabil, SRL „Romanta Plus” a fost preluată de la ÎI „Tomailî Argo” după ce a fost creată inclusiv şi din contribuţiile recurenţilor, care pot beneficia de efectele hotărârii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău, deoarece ÎI „Tomailî Argo” nu are bunuri, care ar putea fi urmărite pentru încasarea sumelor adjudecate. Mai degrabă debitorul insolvabil se va îmbogăţi fără justă cauză pe contul recurenţilor în urma respingerii cererii depuse în acest proces. Susţin că ei, investind mijloace băneşti în construcţia apartamentului nr. 12 (16) din str. Profesor Ion Dumeniuc,4/1, mun. Chişinău, au obţinut o „speranţă legitimă” în vederea dobândirii dreptului de proprietate asupra unei locuinţe, iar conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de „speranţă legitimă” este asimilată noţiunii de „bun” protejat prin art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, un drept de proprietate garantat şi de Constituţia RM.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că la 26 martie 2014, BC „Banca de Economii” SA a depus o cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Romanta Plus”.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2014 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de către BC „Banca de Economii” Sacu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Romanta Plus”, iar în vederea asigurării pricinii şi pentru a preveni modificarea stării în care se aflau bunurile debitorului în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate, au fost aplicate măsuri de asigurare, fiind numită ÎI „Bălan Vladimir” în calitate de administrator provizoriu al SRL „Romanta Plus”. Ulterior, prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2014 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Romanta Plus”, fiind desemnată în funcţie de administrator al insolvabilităţii ÎI „Bălan Vladimir”.

La 25 martie 2015, în procesul de insolvabilitate, Sergiu Lupaşco şi Ecaterina Lupaşco au depus o cerere, prin care au solicitat recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil – apartamentul nr. 12 (16) din str. Profesor Ion Dumeniuc,4/1, mun. Chişinău, cu operarea şi/sau modificarea înscrierilor de rigoare în Registrul bunurilor imobile din contul SRL „Romanta Plus” şi încasarea de la aceasta a cheltuielilor de judecată. Ca urmare, Curţii de Apel Chişinău, prin hotărârea din 30 aprilie 2015 a respins cererea cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil depusă de către Sergiu Lupaşco şi Ecaterina Lupaşco ca neîntemeiată.

Analizînd materialele cauzei în raport cu criticile formulate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că hotărârea recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care este considerată legală şi întemeiată. În susţinerea opiniei enunţate, se reţine că conform art. 48 alin. alin. (1)-(3) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, persoana care, în baza unui drept real sau personal, poate demonstra că bunul nu poate fi inclus în masa debitoare nu este creditor chirografar.

În acest caz, persoana înaintează administratorului insolvabilităţii/lichidatorului o cerere de separare a bunului din masa debitoare sau de partajare a patrimoniului din proprietatea comună deţinută împreună cu debitorul. Persoana este obligată să indice în cererea indicată la alin.(1) titlul în a cărui bază cere separarea sau partajarea masei debitoare, bunurile care urmează a fi separate sau partajate, evaluarea lor, locul unde se află, persoana care le deţine sau le administrează. În caz de refuz al administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, instanţa de insolvabilitate, la cererea persoanei interesate, va stabili bunurile supuse separării sau partajării, calitatea de proprietar sau de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele, născute din starea de proprietate comună, pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii.

Dacă se împarte o moştenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin moştenire, datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, sarcinile moştenirii. Reieşind din prevederile legale enunţate, pentru a solicita transmiterea unui bun din masa debitoare, solicitantul trebuie să demonstreze că deţine un drept real sau personal asupra acestui bun, precum şi să indice titlul acestui drept. Din materialele dosarului şi, anume, din cererea înaintată rezultă că Sergiu Luăaşco şi Ecaterina Lupaşco au solicitat recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil – apartamentul nr. 12 (16) din str. Profesor Ion Dumeniuc,4/1, mun. Chişinău în temeiul contractului de investiţie în construcţie nr. 23/12 din 03 martie 2008, încheiat cu ÎI „Tomailî Argo”.

Conform art. 320 alin. alin. (1) şi (2) din Codul civil, dreptul de proprietate asupra unui bun nou, realizat de persoană pentru sine se dobândeşte de către aceasta dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărâre judecătorească atunci cînd aceasta este translativă de proprietate. Conform art. 321 alin. (2) din Codul civil, în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobîndeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege. La materialele dosarului nu au fost anexate careva acte, care ar confirma că Sergiu Lupaşco şi Ecaterina Lupaşco deţin dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 12 (16) din str. Profesor Ion Dumeniuc,4/1, mun.

Chişinău sau sunt îndreptăţiţi de a cere recunoaşterea dreptului de proprietate asupra acestui apartament. Or, contractul de investiţie în construcţie nr. 23/12 din 03 martie 2008, încheiat între ÎI „Tomailî Argo” şi Sergiu Lupaşco nu are ca efect direct transmiterea dreptului de proprietate. Din actele pricinii rezultă că casa de locuit, în care s-ar afla apartamentul nr.12 (16) din str. Profesor Ion Dumeniuc,4/1, mun. Chişinău, nu este încă finisată şi nu a fost dată în exploatare, precum şi nu a fost prezentat careva act de predare- primire a bunului imobil. Mai mult ca atît, din actele pricinii rezultă că recurenţii nu au achitat integral costul apartamentului în mărime de 31708 Euro, fiind achitată doar suma de 16300 Euro.

Respectiv, nu poate fi recunoscut dreptul de proprietate asupra unui bun a cărui valoare contractuală este de 31708 Euro, fiind achitată de către recurenţi doar suma de 16300 Euro. La caz, se mai reţine că la 06 august 2012, Sergiu Lupaşco şi Ecaterina Lupaşco au depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Tomailî Argo”, prin care au solicitat restituirea sumei de 16300 Euro, achitată întru executarea contractului de investiţie în construcţie nr. 23/12 din 03 martie 2008 şi încasarea dobânzii de întârziere în sumă de 5216 Euro. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 07 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial şi au fost încasate de la ÎI „Tomailî Argo” în beneficiul lui Sergiu Lupaşco şi Ecaterinei Lupaşco suma de 16300 Euro, în vederea restituirii prestaţiei şi dobânda de întârziere în sumă de 40721,16 lei.

Astfel, în ipoteza în care prezenta cerere ar fi fost admisă şi recurenţilor Sergiu Lupaşco şi Ecaterina Lupaşco li s-ar fi recunoscut dreptul de proprietate, aceştia vor beneficia şi de bunul imobil transmis, cît şi de sumele de bani achitate pentru acesta. În consecinţă, recurenţii ar beneficia de îmbogăţire fără justă cauză, dispunând şi de bun şi de sumele achitate pentru aceasta. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de cntencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă corect a concluzionat că în speţă, nu sunt întrunite condiţiile legale pentru recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil şi, prin urmare, temeinic şi legal a respins cererea cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil ca neîntemeiată, iar argumentele invocate de către reprezentantul recurenţilor în recurs sunt neîntemeiate şi de aceea nu pot fi reţinute.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că hotărîrea primei instanţe este legală şi întemeiată, iar argumentele invocate de către reprezentantul recurenţilor sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Ecaterina Lupaşco şi Sergiu Lupaşco reprezentaţi de către avocatul Zinaida Guţu. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2015 în pricina civilă la cererea Ecaterinei Lupaşco şi a lui Sergiu Lupaşco împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Romanta Plus” şi Întreprinderii individuale „Tomailî Argo” cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Iuliana Oprea Ion Druţă Ion Corolevschi