2r-599/15 — Constatarea faptului acceptării succesiunii testamentare

Dosarul nr. 2r-599/15 Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 19 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Dragan Petru, în cauza civilă pornită în baza cererii depuse de către Dragan Vadim cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii testamentare şi locului ei de deschidere, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015, prin care a fost restituită cererea de apel, CONSTATĂ: Reclamantul Dragan Vadim s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere prin care a solicitat constatarea faptului acceptării succesiunii testamentare rămase după decesul bunicii Dragan Feodora, a cotei părţi din apartamentul nr. 60 amplasat în blocul casei nr. 32/6 din str. N. Zelinski mun.

Chişinău. În motivarea cererii, reclamantul a menţionat că, prin testamentul nr. 4724 din 17 septembrie 2009, autentificat de Notarul Rodica Şoimu, doamna Dragan Feodora a testat lui toată averea care îi va aparţine la data decesului. La 22 decembrie 2010 Dragan Feodora a decedat, rămânând patrimoniu succesoral format din cota parte din apartamentul nr. 60 amplasat în blocul casei nr. 32/6 din str. N. Zelinski mun. Chişinău. Indică Dragan Vadim că, în cerere a menţionat ca persoane interesate pe bunelul său pe nume Dragan Mihail şi pe moşul său pe nume Dragan Petru care, nu aveau obiecţii în privinţa cererii formulate şi nu pretind la averea succesorală rămasă după decesul bunicii.

Până la decesul bunicii, Dragan Vadim a locuit în apartamentul dat şi după deces la fel a continuat să locuiască contribuind la întreţinerea şi gestionarea bunului şi consideră că prin acţiunile lui, a acceptat de fapt succesiunea testamentară prin intrarea în posesie dar nu s-a adresat la notar la timpul stabilit pentru a accepta succesiunea testamentară. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, din 06 octombrie 2014 acţiunea a fost admisă. S-a constatat faptul acceptării succesiunii testamentare de către Dragan Vadim, născut la 15 februarie 1982, a masei succesorale rămasă după decesul bunicii sale Dragan Feodora (născută la 29 iulie 1928), decedată la 22 decembrie 1 2010. S-a constat locul deschiderii succesiunii după decesul Feodorei Dragan, mun.

Chişinău, str. N. Zelinschi nr. 32/6, ap. 60. La data de 13.11.2014 Dragan Petru a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 06.10.2014, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de către Dragan Vadim să fie respinsă. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015 apelul declarat de către Dragan Petru a fost restituit ca fiind depus tardiv. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a indicat prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, menţionînd că apelantul fără motive întemeiate, a declarat apel cu depăşirea termenului legal de 30 de zile, şi nu a solicita repunerea apelului în termen.

Nefiind de acord cu încheierea instanţei de apel, Dragan Petru a înaintat cerere de recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel. În motivarea cererii de recurs, recurentul a menţionat faptul hotărîrea instanţei de fond este nelegitima, întrunind toate temeiurile prevăzute de lege pentru a fi anulată iar cererea de apel a fost examinată în lipsa lui, astfel neavînd posibilitatea să-şi exercite drepturile fundamentale prevăzute de lege întru apărarea intereselor legitime în şedinţa de judecată. La data de 03.08.2015 Dragan Vadim a înaintat referinţă prin care solicită respingerea recursului declarat de către Dragan Petru cu menţinerea încheierii instanţei de apel din 02.04.2015 ca fiind legală.

Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului, pornind de la următoarele. Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) şi (3) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116.

2 Potrivit art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept evocate, Colegiul conchide că recurentul nu a demonstrat prin înscrisuri probatoare imposibilitatea depunerii cererii de apel în termen şi nici nu a solicitat repunerea în termen a apelului. Astfel, din materialele cauzei rezultă faptul că dispozitivul hotărîrii a fost pronunţat la 06.10.2014 (f.d. 39) În şedinţa de judecată a instanţei de fond Dragan Petru fiind legal citat despre data, ora şi locul petrecerii şedinţei de judecată (f.d.

12) nu s-a prezentat, înaintînd cerere de examinare în lipsa sa (f.d. 35) dar a împuternicit-o pe avocata Covaliov Natalia să-l reprezinte în faţa instanţei de judecată (f.d. 28). Ulterior la data de 13.11.2014 (f.d. 45-47) Dragan Petru a înaintat cere de apel. În acest sens, Colegiul reţine că instanţa de apel corect a apreciat începutul curgerii termenului de atac cu apel din ziua pronunţării dispozitivului, aşa cum prevede art. 362 alin. (1) CPC. Astfel, ultima zi de declarare a apelului a fost data de 06.11.2014, apelul fiind depus cu încălcarea vădită a termenului de atac, prescris în mod imperativ de lege, în acest sens cu 6 zile. Astfel, nu pot fi întemeiate argumentele recurentului precum că nu a omis termenul de declarare a apelului, întrucît nu a putut lua cunoştinţă cu materialele cauzei pentru a putea pregăti cererea de apel, deoarece reprezentantul recurentului, Natalia Covaliov a fost prezentă în şedinţa instanţei de fond (f.d.

39) şi urma să-l informeze despre soluţia adoptată, ca ulterior să poate folosi calea de atac cu apel în modul prevăzut de lege. Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului că examinarea cererii de apel a fost făcută în absenţa lui, neavînd posibilitatea să-si exercite drepturile constituţionale, deoarece conform materialelor cauzei (f.d. 102), Dragan Petru a fost înştiinţat prin telefonogramă despre data, ora şi locul examinării cauzei, însuşi recurentul recunoaşte despre acest lucru şi menţionează în cererea de recurs că a fost prezent în sala de judecată a instanţei de apel la data şi ora fixată pentru examinarea cererii, dar nu a rămas pînă la urmă pentru că s-a simţit rău.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. 3 Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

În acest context, argumentele invocate de Dragan Petru nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Dragan Petru. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015, în cauza civilă pornită în baza cererii depuse de către Dragan Vadim cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii testamentare şi locului ei de deschidere.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4