2rac-289/15 — Obligarea săvârşirii anumitor acţiuni, încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2rac-289/15 prima instanţă: E. Cojocari instanţa de apel: N. Budăi, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 12 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Petru Moraru, Ion Druţă examinând admisibilitatea recursului declarat de societatea comercială „Auto- Casa-Tur” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de întreprinderea de stat „Gările şi Staţiile Auto” împotriva societăţii comerciale „Auto-Casa-Tur” societate cu răspundere limitată privind obligarea săvârşirii anumitor acţiuni, încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de societatea comercială „Auto-Casa-Tur” societate cu răspundere limitată şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 03 februarie 2014, c o n s t a t ă: La 15 mai 2012, întreprinderea de stat „Gările şi Staţiile Auto” a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii comerciale „Auto-Casa-Tur” societate cu răspundere limitată privind obligarea săvârşirii anumitor acţiuni, încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că SC „Auto-Casa-Tur” SRL este succesorul în drepturi a întreprinderii de arendă „Gara Auto Chişinău”, care pe parcursul anilor 1990-2002 a activat pe adresa mun. Chişinău, str. M. Varlaam, nr. 58. Prin scrisoare nr.01/5-5 din 27 ianuarie 2011, adresată ÎS „Gările şi Staţiile Auto” şi ÎA „Gara Auto Chişinău”, Ministerul transporturilor şi infrastructurii drumurilor a dispus instituirea unei comisii care va asigura transmiterea-predarea actelor de arhivă.

ÎS „Gările şi Staţiile Auto” s-au adresat de nenumărate ori către ÎA „Gara Auto Chişinău”, de a prelua arhiva şi a achita suma de 86400 lei pentru depozitare, păstrare şi deservirea acesteia. Pînă în prezent însă, pîrîtul nu a întreprins nicio măsură de rigoare în vederea soluţionării chestiunii abordate. 1 La 19 septembrie 2013, ÎS „Gările şi Staţiile Auto” a depus cererea de concretizare a cerinţelor. (f.d. 74-76). Complementar celor invocate în cererea de chemare în judecată, menţionează că pe parcursul activităţii sale, ÎA „Gara Auto Chişinău” a dispus de o arhiva voluminoasă care pînă în prezent se află în incinta ÎS „Gările şi Staţiile Auto”, formată din registre de salarizare, de casă, decontări, şi alte materiale.

Pentru păstrarea arhivei, este ocupată o încăpere de 24 mp, care ar fi fost folosită în alte scopuri de producere sau chiar locaţiune. Menţionează reclamantul că în scopul soluţionării amiabile a litigiului a fost expediată la adresa pîrîtului mai multe scrisori, care însă, au fost ignorate. Solicită ÎS „Gările şi Staţiile Auto”, obligarea pîrîtului să preia arhiva din incinta ÎS „Gările şi Staţiile Auto”; încasarea de la pîrît a sumei de 86410,80 lei cu titlu de prejudiciu material şi compensarea cheltuielilor de judecată Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău 03 februarie 2014, acţiunea înaintată de ÎS „Gările şi Staţiile Auto”, a fost admisă integral.

A fost obligat SC „Auto-Casa-Tur” SRL să preia arhiva din incinta ÎS „Gările şi Staţiile Auto”, precum şi s-a încasat de la SC „Auto-Casa-Tur” SRL în beneficiul ÎS „Gările şi Staţiile Auto” prejudiciul material în sumă de 86410,80 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 2592 lei, iar în total 89002,80 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015, apelul declarat de SC „Auto-Casa-Tur” SRL a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 19 iunie 2015, SC „Auto-Casa-Tur” SRL a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău 03 februarie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată ca ilegală şi nefondată.

În motivarea recursului, a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material. Instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, precum şi a interpretat în mod eronat legea. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 22 ianuarie 2015 şi comunicată societăţii comerciale „Auto- Casa-Tur” SRL la 24 aprilie 2015. Acest fapt reiese din înscrierile făcute pe versoul copertei dosarului, vol. I. Cererea de recurs a fost depusă la 19 iunie 2015 şi respectiv, recursul se consideră depus în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 09 iulie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat către ÎS „Gările şi Staţiile Auto” copia recursului declarat de SC „Auto-Casa-Tur” SRL, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. 2 La 30 iulie 2015, ÎS „Gările şi Staţiile Auto” a depus referinţă la recursul declarat de SC „Auto-Casa-Tur” SRL în care menţionează că recursul este neîntemeiat şi solicită respingerea acestuia ca inadmisibil, în cazul în care se va decide admiterea acestuia, să fie respins recursul ca neîntemeiat, cu menţinerea deciziei instanţei de apel.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă aplicând corect normele de drept material şi procedural.

3 Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor instanţelor ierarhic inferioare. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, dar şi în prima instanţă, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la 4 concluzia de a considera recursul declarat de societatea comercială „Auto-Casa-Tur” societate cu răspundere limitată, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de societatea comercială „Auto-Casa-Tur” societate cu răspundere limitată, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Tatiana Vieru judecătorul Judecătorii Petru Moraru Ion Druţă 5