2ra-1716/15 — Încasarea pensiei de întreţinere a copiilor minori şi compensarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra-1716/15 prima instanță: A. Spoială instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță ÎNCHEIERE 12 august 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Marin Stavila, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Stavila împotriva lui Marin Stavila cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Marin Stavila şi menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 03 noiembrie 2014, c o n s t a t ă: La 01 iulie 2014, Tatiana Stavila a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Marin Stavila cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori și compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că din căsătoria cu pârâtul are doi copii minor, Alexandru Stavila, născut la 21 iunie 2003 şi Iana Stavila, născută la 03 iulie 2004. Susține că prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 09 decembrie 2013 căsătoria a fost desfăcută, însă din momentul desfacerii căsătoriei pârâtul, deși comunică cu copiii, nu acordă ajutor material pentru întreținerea lor, ea fiind nevoită să întreţină copiii de una singură.

Prin urmare, solicită încasarea de la pârât a pensiei de întreţinere a copiilor minori, Alexandru Stavila, născut la 21 iunie 2003 şi Iana Stavila, născută la 03 iulie 2004, în sumă bănească fixă în mărime de 3000 lei lunar, până la atingerea majoratului de către copii și compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 03 noiembrie 2014 acțiunea a fost admisă parțial, s-a încasată de la Marin Stavila în beneficiul Tatianei Stavila pensia de întreținere a copiilor minori, Alexandru Stavila, născut la 21 iunie 2003 şi Iana Stavila, născută la 03 iulie 2004, în sumă fixă de 1942,40 lei 1 lunar, începând cu data adresării în judecată - 01 iulie 2014 și până la atingerea majoratului de către copii și suma de 280 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a încasat de la Marin Stavila în beneficiul statului, taxa de stat în sumă de 699,26 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015 a fost respins apelul declarat de către Marin Stavila şi menținută hotărârea primei instanțe. La 28 mai 2015, în termenul prevăzut de lege, Marin Stavila a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie încasată de la Marin Stavila în beneficiul Tatianei Stavila pensia de întreținere a copiilor minori, în mărime de 1/3 din salariu și toate veniturile, iar în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată, remiterea pricinii la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului, recurentul Marin Stavila a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel și o consideră neîntemeiată, ilegală și pasibilă de a fi casată. Invocă că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii în fond, totodată, fiind aplicate greșit normele de drept material și procedural. Susține recurentul că deoarece în prima instanță nu a fost citat legal, în instanța de apel a depus actele ce confirmă salariul său, însă, cu toate acestea, instanța de apel nu s-a expus referitor la certificatul de salarizare. Totodată, menționează că instanța de apel greșit a considerat că el a fost citat legal, deoarece la materialele dosarului nu există vreo probă în acest sens, iar reclamanta a ascuns și cunoștea despre locul aflării sale, astfel fiind-ui încălcat dreptul la apărare.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către 2 instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Marin Stavila nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că atât instanța de apel, cât şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul lui Marin Stavila ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Marin Stavila se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi 3