2ra-1994/15 — Încasarea datoriei la plata primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a penalităţii aferente

Dosarul nr. 2ra-1994/15 prima instanţă: O. Ciumaş instanţa de apel: N. Chircu, A. Albu, A. Toderaş ÎNCHEIERE 12 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Petru Moraru, Ion Druţă examinând admisibilitatea recursului declarat de Agenţia Teritorială Vest a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Agenţia Teritorială Vest a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină împotriva Lilianei Cazacu privind încasarea datoriei la plata primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a penalităţii aferente, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 30 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Agenţia Teritorială Vest a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 09 februarie 2015, c o n s t a t ă: La 05 ianuarie 2015, Agenţia Teritorială Vest a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Lilianei Cazacu privind încasarea datoriei la plata primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a penalităţii aferente.

În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că Liliana Cazacu, conform Bazei de date a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină din 17 decembrie 2014, în perioada anilor 2012-2014, n-a fost încadrată în câmpul muncii în Republica Moldova şi fiind fondator al ÎI „Cazacu Liliana” până la 17 august 2013 (data radierii întreprinzătorului individual din Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali), se atribuia la categoria de plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, obligaţi să se asigure în mod individual, conform prevederilor pct. 1 lit. b) din anexa nr. 2 la Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenta medicală nr. 1593 din 26 decembrie 2002. Menţionează că reieşind din aceste prevederi, pârâta a acumulat la fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală datorii pentru anul 2012. Dat fiind faptul că, ÎI „Liliana Cazacu”, pentru anul 2013 şi-a onorat obligaţiunea privind plata primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a 1 penalităţii aferente în sumă fixă, plus penalităţile aferente şi deoarece din 18 august 2013, întreprinderea individuala a fost radiată din Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali, conform prevederilor pct. 3 din anexa nr. 2 la Legea cu privire la mărimea,

modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenta medicală, atribuindu-se la categoria de plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenta medicală în sumă fixă, care se asigura în mod individual, ca alţi cetăţeni ai Republicii Moldova care nu sunt angajaţi şi nu fac parte din nici una din categoriile enumerate în pct. 1 şi pct.2 din anexa nr.2 la Legea nominalizată şi nu sunt asiguraţi de Guvern, conform art.4 alin. (4) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenta medicală, care fac dovada aflării în Republica Moldova pentru cel puţin 183 zile, pârâta are obligaţiunea să plătească prima de asigurare stabilită pe anul 2014. Reieşind din prevederile art.17 alin. (1) al Legii cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenta medicală, evidenţa şi controlul corectitudinii calculării şi virării în termen la contul Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, precum şi încasarea sancţiunilor financiare se efectuează de către agenţiile teritoriale ale Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină - pentru primele de asistenţă medicală calculate în formă de sumă fixă; precum şi de către inspectoratele fiscale de stat teritoriale,

în conformitate cu drepturile atribuite acestora - pentru primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală stabilite în calitate de contribuţie procentuală la salariu şi alte recompense.

Contrar cerinţelor prevăzute de art. 4 alin. (2) şi (5), art. 10 alin. (2) lit. b) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, art. 7, 16 alin. (1), 22 precum şi a prevederilor pct. 1 lit. b) şi pct. 3 din anexa nr. 2 ale Legii cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenta medicală, debitorul până la ziua de azi nu şi-a îndeplinit obligaţiunile privind achitarea primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru anii 2012 şi 2014. În temeiul normelor sus-citate, precum şi ţinând cont de prevederile art. 267 Cod civil, potrivit căruia termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere pe calea intentării unei acţiuni în instanţa de judecată dreptul încălcat este de 3 ani, dar şi de prevederile art.17 alin. (4) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, potrivit căruia termenul de prescripţie extinctivă pentru stingerea primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a penalităţilor aferente este de 3 ani, debitorul a acumulat datorii la fondurile de asigurare obligatorie de asistenta medicală pentru anii 2012 şi 2014. Subsecvent,

reclamantul precizează că în temeiul Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2012 nr. 271 din 23 decembrie 2011 şi Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2014 nr. 330 din 23 decembrie 2013, sunt stabiliţi respectiv termenii de achitare şi mărimile primelor de asigurare obligatorie de asistenta medicală în sumă fixă.

Astfel precizează că pe anul 2012, mărimea primei de asigurare a constituit 2 982 lei, cu termenul de achitare, 17 aprilie 2012, iar pe anul 2014, mărimea primei de asigurare a constituit 4056 lei, cu termenul de achitare, 17 aprilie 2014. Potrivit art. 30 alin. (1) al Legii nr. 1593-XV din 26.12.2002 şi art. 14 alin. (1) al Legii nr. 1585 din 27.02.1998, pentru neachitarea în termen a primelor de asigurare 2 obligatorie de asistenta medicală se calculează o majorare de întârziere (penalitate) în mărime de 0,1% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi după data limită stabilită de legislaţie pentru achitarea primelor de asigurare în sumă fixă, până la ziua plăţii efective a acesteia pentru anul respectiv de gestiune.

Prin urmare, susţine că pârâta a acumulat următoarele datorii la fondurile de asigurare obligatorie de asistenta medicală: Pentru anul 2012 - prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă în mărime de 2982 lei şi majorarea de întârziere (penalitatea), calculată la ziua înaintării cererii în instanţa de judecată (19.12.2014), în mărime de 2910,44 lei. Total pe anul 2012, datoria acumulată constituie suma de 5892,44 lei; Pentru anul 2014 - prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă în mărime de 4056 lei şi majorarea de întârziere (penalitatea), calculată la ziua înaintării cererii în instanţa de judecată (19.12.2014), în mărime de 997,78 lei. Total pe anul 2014, datoria acumulată constituie 5 053,78 lei.

În total, pentru perioada anilor 2012 şi 2014, debitorul are acumulate datorii la fondurile de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă de 10946,22 lei (7 038 lei, prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi 3908,22 lei, majorarea de întârziere (penalitatea), calculată la data de 19.12.2014. Conform prevederilor Regulamentului privind controlul achitării primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea unor acte normative nr.1015 din 05.09.2006, în scopul soluţionării litigiului pe cale amiabilă, pârâta, la 19 august 2014, a fost înştiinţată legal, despre data şi ora prezentării la AT Vest a CNAM, însă pentru perfectarea documentelor în vederea respectării legislaţiei din sistemul de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, pârâta la data, ora şi locul indicate în înştiinţare nu s-a prezentat şi nici nu a comunicat motivul neprezentării.

Acest fapt a servit drept motiv de adresare în instanţa de judecată pentru eliberarea ordonanţei judecătoreşti, privind încasarea datoriilor acumulate la fondurile de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Prin ordonanţa judecătoreasca nr. 2p/o-178/14 din 11 noiembrie 2014, cererea de eliberare a ordonanţei a fost admisă şi s-a dispus încasarea de la Liliana Cazacu în beneficiul fondurilor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, suma primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, în mărime de 7 038 lei pentru anii 2012 şi 2014, plus penalităţile aferente. La 01 decembrie 2014, avocatul Angela Procopciuc a depus, în interesul debitorului Liliana Cazacu, obiecţii la ordonanţa judecătoreasca prin care şi-a manifestat dezacordul faţă de conţinutul acesteia şi a solicitat anularea ei.

Susţine reclamantul precum că obiecţia, precum că potrivit bonului de plată transmis pentru confirmare de AT Bălţi pentru anul 2012, prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală a fost achitată şi creditorul nu mai poate solicita repetat plata primei pe anul 2012 este neîntemeiata, dat fiind faptul, că bonul de plată (Ordinul de încasare a numerarului nr. RR2F-K000 din 20 noiembrie 2013), confirmă achitarea primei în suma fixă şi a penalităţilor aferente, calculate pentru anul 2013. Respectiv, obiecţia nu poate fi acceptata de către reclamantul-creditor. La fel, susţine reclamantul că odată cu radierea ÎI „Cazacu Liliana” din Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali, aceasta trece în categoria de plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în suma fixă, menţionaţi în 3 pct. 3 din anexa nr. 2 la Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenta medicală.

Nu este de acord reclamantul cu afirmaţiile reprezentantului pârâtei precum că deoarece ÎI „Cazacu Liliana” a fost radiată din Registrul întreprinderilor individuale, ultima nu este obligată sa achite nici o primă de asigurare pentru anul 2014. Ar fi posibil de acceptat exonerarea pârâtei de la achitarea primei de asigurare obligatorie de asistenta medicală în sumă fixă pentru anul 2014, atunci când pârâta va face dovada aflării ei peste hotarele Republicii Moldova mai mult de 183 de zile (pe parcursul anului bugetar).

Pârâta a anexat la cerere adeverinţa nr. 1036 din 21 noiembrie 2014, eliberată de Primăria s. Răuţel, prin care se indică faptul că Liliana Cazacu din anul 2008 pâna la data de 20 noiembrie 2014 s-a aflat peste hotarele Republicii Moldova, însă, conform pct. 211 al Conceptului tehnic al Sistemului Informaţional Integrat al Poliţiei de Frontieră, aprobat prin Hotărârea Guvernului cu privire la Sistemul Informaţional Integrat al Politiei de Frontiera nr. 834 din 07.07.2008, astfel de dovezi se eliberează anume de către Poliţia de Frontiera. Solicită Agenţia Teritorială Vest a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, încasarea datoriei acumulate la fondul de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru anii 2012 şi 2014, în sumă de 10946,22 lei (7 038 lei, prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi 3908,22 lei, penalitate calculată la data adresării în instanţă.

Prin încheierea Judecătoriei Făleşti din 09 februarie 2015, a fost încetat procesul în latura pretenţiilor de încasare a datoriei aferente plăţii primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru anul 2012 şi penalităţile de întârziere pentru această sumă, din motiv că într-un litigiu între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri s-a emis o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă. Prin hotărârea Judecătoriei Făleşti din 09 februarie 2015, acţiunea înaintată de Agenţia Teritorială Vest a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină a fost respinsă integral. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 30 aprilie 2015, apelul declarat de Agenţia Teritorială Vest a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

Prin decizia suplimentară a Curţii de Apel Bălţi din 30 aprilie 2015, s-a încasat de la Agenţia Teritorială Vest a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, în beneficiul Lilianei Cazacu cheltuielile de judecată, în sumă de 2000 lei. La 22 iunie 2015, Agenţia Teritorială Vest a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 30 aprilie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Făleşti din 09 februarie 2015, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să se încaseze de la Cazacu Liliana suma primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă pentru anul 2013, în mărime de 3318 lei şi majorarea de întîrziere.

În motivarea recursului, a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. 4 Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 30 aprilie 2015 şi comunicată Agenţiei Teritorială Vest a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină la 01 iunie 2015. (f.d. 133) Cererea de recurs a fost depusă la 22 iunie 2015 şi respectiv, recursul se consideră depus în termen.

(f.d. 152) În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 10 iulie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat către Cazacu Liliana copia recursului declarat de Agenţia Teritorială Vest a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilităţii recursului, 12 august 2015, intimata nu şi-a realizat dreptul de a depune referinţă.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră 5 că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă aplicând corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor instanţelor ierarhic inferioare. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

6 Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, dar şi în prima instanţă, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Agenţia Teritorială Vest a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Agenţia Teritorială Vest a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Tatiana Vieru judecătorul Judecătorii Petru Moraru Ion Druţă 7