2ra-1879/15 — Încasarea datoriei, dobânzii de întârziere şi compensarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra-1879/15 prima instanță: Iu. Moldovan instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Panov ÎNCHEIERE 12 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Nikolay Indoitu și de către Ion Budu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Budu împotriva lui Nikolay Indoitu și Aliona Indoitu cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Ion Budu, casată hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 23 decembrie 2014 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 20 octombrie 2010, Ion Budu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nikolay Indoitu cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 01 noiembrie 2007 i-a dat cu împrumut pârâtului sume bănești în mărime de 1263500 lei. Susține că potrivit recipisei din 26 mai 2010, pârâtul s-a obligat să restituie împrumutul împreună cu dobânda bancară în mărime de 437000 lei până la 15 iunie 2010, iar în total suma de 1700500 lei. Menționează că pârâtul nu a întors datoria în sumă de 1700500 lei la expirarea termenului convenit, iar toate încercările de soluționare a litigiului pe cale amiabilă au rămas fără răspuns. Prin urmare, solicită reclamantul încasarea de la pârât a datoriei în mărime de 1700500 lei și compensarea cheltuielilor de judecată. 1 La 06 mai 2011, reclamantul Ion Budu a depus cerere de completare a pretențiilor, solicitând şi încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 184505 lei (f.d.

63-64, vol. I). Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 02 iunie 2011 acțiunea a fost admisă integral. S-a încasat de la Nikolay Indoitu în folosul lui Ion Budu datoria în sumă de 1700500 lei, dobânda de întârziere în mărime de 184505 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 10000 lei, în total 1895005 lei, totodată, s-a încasat de la Nikolay Indoitu în folosul statului taxa de stat în sumă de 15000 lei (f.d. 74-75, vol. I). Prin încheierea Curţii de Apel Bender din 22 decembrie 2011 a fost restituită cererea de apel declarată de Nikolay Indoitu împotriva hotărârii Judecătoriei Anenii Noi din 02 iunie 2011 (f.d. 105-106, vol. I). Prin încheierea Judecătoriei Anenii Noi din 13 decembrie 2012 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de către Aliona Indoitu împotriva hotărârii Judecătoriei Anenii Noi din 02 iunie 2011 (f.d.

121-122, vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Bender din 12 martie 2013 a fost respins recursul declarat către de Aliona Indoitu împotriva încheierii Judecătoriei Anenii Noi din 13 decembrie 2012 (f.d. 128-129, vol. I). Prin încheierea Judecătoriei Anenii Noi din 28 iunie 2013 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Nikolay Indoitu împotriva hotărârii Judecătoriei Anenii Noi din 02 iunie 2011 (f.d. 145-146, vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Bender din 11 decembrie 2013 a fost admisă cererea de recurs declarată de către Nikolay Indoitu împotriva încheierii judecătoriei Anenii Noi din 28 iunie 2013 și cererea de revizuire declarată de către Nikolay Indoitu împotriva hotărârii Judecătoriei Anenii Noi din 02 iunie 2011, casată hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 02 iunie 2011, fiind restituită pricina spre rejudecare în fond în judecătoria Anenii Noi, în alt complet de judecată (f.d.

192-193, vol. I). La 22 aprilie 2014, reclamantul Ion Budu a depus cerere de completare a pretențiilor, solicitând atragerea în proces, în calitate de pârât, a Alionei Indoitu, încasarea solidară de la Nikolay Indoitu și Aliona Indoitu a datoriei în sumă de 1700500 lei şi a dobânzii de întârziere în mărime de 611849 lei (f.d. 207-209. vol. I). La 03 noiembrie 2014, Ion Budu şi-a concretizat din nou pretențiile, solicitând încasarea solidară de la pârâții Nikolay Indoitu și Aliona Indoitu a datoriei în sumă de 1700500 lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 669225,7 lei şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 10000 lei (f.d. 55, vol. II). Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 23 decembrie 2014 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015 a fost admis apelul declarat de către Ion Budu, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, s-a încasat de la Nikolay Indoitu în folosul lui 2 Ion Budu datoria în sumă de 1700000 lei și dobânda de întârziere în sumă de 669225,7 lei, iar în total suma de 2298475,7 lei. S-a încasat de la Nikolay Indoitu în folosul lui Ion Budu taxa de stat achitată de Ion Budu la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 10000 lei și la depunerea cererii de apel în sumă de 18750 lei, iar în total suma de 28750 lei. S-a încasat de la Nikolay Indoitu în folosul statului diferența taxei de stat neachitată de Ion Budu la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 15000 lei.

A fost respinsă cererea depusă de către Ion Budu împotriva Alionei Indoitu. La 05 iunie 2015, în termenul prevăzut de lege, Nikolay Indoitu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea a deciziei contestate şi menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului, recurentul Nikolay Indoitu a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel, invocând că instanța de apel a dat o apreciere arbitrară probelor. Susține că instanța de apel a considerat o probă inadmisibilă ca fiind drept fapt dovedit. Consideră că instanța de apel a încălcat prevederile legale nereflectând în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altora, iar soluția sa a fost bazată pe o probă care nu a fost cercetată în instanța de judecată.

Invocă că instanța de apel în mod eronat a aplicat regulile cu privire la repartizarea sarcinii de probațiune între părți (art. 118 CPC) și degrevarea de probațiune (art. 123 CPC). Totodată, indică recurentul Nikolay Indoitu că prin decizia contestată instanța de apel a decis încasarea sumei de 1700500 lei, pe când în dispozitivul acesteia s-a indicat suma de 1700000 lei.

La 05 iunie 2015, în termenul prevăzut de lege, Ion Budu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, modificarea deciziei instanței de apel în partea respingerii cerințelor lui Ion Budu față de Aliona Indoitu, în sensul admiterii integrale a cererii de apel și dispunerea în această parte a încasării și din contul Alionei Indoitu, în mod solidar cu Nikolay Indoitu, în beneficiul lui Ion Budu, a datoriei în mărime de 1700500 lei, dobânzii de întârziere în mărime de 669225,70 lei, cheltuielilor de judecată, compuse din plata taxei de stat în prima instanță și instanța de apel în sumă de 28750 lei, iar în total a sumei de 2398475,70 lei şi încasarea din contul lui Nikolay Indoitu și Aliona Indoitu în beneficiul său a cheltuielilor de judecată compuse din plata taxei de stat în instanța de recurs, în sumă de 6250 lei.

În motivarea recursului, recurentul Ion Budu a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel, invocând că aceasta urmează a fi modificată prin admiterea integrală a cererii de apel și încasarea în mod solidar de la Nikolay Indoitu și Aliona Indoitu în beneficiul lui Ion Budu a tuturor sumelor pretinse. 3 Consideră că instanța de apel urma să țină cont de faptul că și soția pârâtului, Aliona Indoitu, este legată solidar de restituirea acestor datorii. La 10 august 2015, Ion Budu, reprezentat de avocatul Andrei Crasnostan, a depus referință pe marginea recursului declarat de către Nikolay Indoitu, în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitat declararea lui ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Nikolay Indoitu și de către Ion Budu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 4 Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Nikolay Indoitu și de Ion Budu ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursurile declarate de către Nikolay Indoitu și de către Ion Budu se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi 5