2ri-197/15 — Recunoaşterea nulităţii absolute a actului juridic

Curtea de Apel Bălţi dosarul nr. 2ri-197/15 Judecător: D. Corolevschi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 12 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tatiana Vieru, Ion Druţă, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de administratorul insolvabilităţii SRL „Luceafăr”, ÎI „Manalati Tair”, în pricina civilă la cererea lichidatorului SRL „Luceafar” - Manalati Tair împotriva SRL „Lanva-Com”, copîrît Deleu Aliona privind recunoaşterea nulităţii absolute a actului juridic, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 04 mai 2015, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind recunoaşterea nulităţii absolute a actului juridic, CONSTATĂ: La data de 24 noiembrie 2014 lichidatorul SRL „Luceafar” - Manalati Tair s-a adresat cu cerere în instanţa de judecată împotriva SRL „Lanva-Com” privind recunoaşterea fictivă şi susceptibilă nulităţii absolute a actului juridic din 01.11.2013 prin care au fost transmise în proprietate bunurile imobile de către SRL „Luceafar” în favoarea SRL „Lanva-Com”.

În motivarea acţiunii a indicat că, la 16 iulie 2014 în Curtea de Apel Bălţi a fost intentat procesul de insolvabilitate a SRL „Luceafăr”. Conform art. 66 al Legii insolvabilităţii una din obligaţiile principale ale administratorului insolvabilităţii este de a executa măsurile de asigurare aplicate de instanţa de judecată.

În acest fel, administratorul insolvabilităţii trebuia să îndeplinească o primă şi esenţială obligaţie care a constat atît în aplicarea sechestrului pe bunurile societăţii cît şi aplicarea interdicţiei de înstrăinare a bunurilor SRL „Luceafar”, obligaţie care se confirmă şi de prevederile art. 107 alin. (1) a Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012 care prevede expres: „După intentarea procesului de insolvabilitate, administratorul va lua neîntîrziat în primire şi administrare toate bunurile care aparţin masei debitoare” Astfel, indică lichidatorul, după ce a fost admisă cererea de intentare a insolvabilităţii de către instanţa de judecată şi numit administratorul insolvabilităţii, acesta a preluat sau cel puţin a avut obligaţia de a lua în primire şi administrare întreaga masă debitoare.

În acest fel, absolut tot ansamblul de bunuri ale SRL „Luceafar”. Lichidatorul susţine că, la investigarea cuantumului masei debitoare a fost stabilit că SRL „Luceafar” potrivit datelor de la ÎCS „Cadastru a Registrul Bunurilor Imobile 3601104280 la 14.11.2014 deţine în proprietate numai o construcţie cu 1 număr cadastral 3601104.280.24 cu suprafaţa totală - 88,8 m.p. Evident că valoarea contrucţiei respectivă nu este suficientă pentru acoperirea creanţelor debitorului.

Totodată, indică lichidatorul, potrivit datelor de la ÎCS Cadastru a Registrului Bunurilor Imobile cu numărul cadastral 3601104280 SRL “Luceafăr” pînă în anul 2013 avea în proprietate mai multe construcţii şi anume bunurile imobile: 3601104.280.01, 3601104.280.30, 3601104.280.03, 3601104.280.04, 3601104.280.05, 3601104.280.06, 3601104.280.07, 3601104.280.08, 3601104.280.09, 3601104.280.10, 3601104.280.11, 3601104.280.12, 3601104.280.13, 3601104.280.14, 3601104.280.15, 3601104.280.16, 3601104.280.17, 3601104.280.18, 3601104.280.19, 3601104.280.20, 3601104.280.21, 3601104.280.22, 3601104.280.23, 3601104.280.26, 3601104.280.27, 3601104.280.28, 3601104.280.29, 3601104.280.02. La 01 noiembrie 2013 toate construcţiile care le avea în proprietate SRL „Luceafăr” au fost transmise printr-o tranzacţie unică la SRL „LANVA-COM” cu sediul or.

Drochia, Bretela de circulaţie str-la 2/1. Lichidatorul susţine că, deoarece la momentul dat din cauza refuzului de a-i transmite toate documentele (acte juridice) de către fostul admnistrator al SRL „Luceafăr”, Valeriu Pînzaru, nu deţine nici o informaţie şi, nici careva documente contabile ale SRL „Luceafăr” în vederea tranzacţiei respective şi în astfel de circumstanţe consideră că, tranzacţia unică dată a fost fictivă şi susceptibilă nulităţii absolute, mai mult ca atît ea afectează drepturile creditorilor.

La data de 02 martie 2015, lichidatorul SRL „Luceafăr” - Manalati Tair a depus cerere de concretizare a acţiunii, în care a invocat că, administratorul SRL „Luceafăr”, Valeriu Pînzaru a înstrăinat în favoarea lui Deleu Aliona toate bunurile imobile care au aparţinut cu drept de proprietate la SRL „Luceafăr” pentru o datorie de doar 765 180 lei, totodată costul real al bunurilor înstrăinate la momentul transmiterii conform raportului de evaluare nr. AN IC 795/11/1784 din 12 septembrie 2011 efectuată de SRL „Naxin” prezentat nemijloocit de către administratorul întreprinderii Valeriu Pînzaru era de 7 561 000 lei. În aşa ordine de idei, indică lichidatorul, vădit este clar că costul bunurilor imobile care aparţineau cu dreptul de proprietate lui SRL „Luceafăr” a fost itenţionat diminuat pentru ca să fie înstrăinate unei persoane proprii pentru o datorie care în realitate nu există pentru a se eschiva de la achitarea datoriilor altor creditori.

Lichidatorul SRL „Luceafar” - Manalati Tair, întemeindu-şi cererea în baza art. 104 a Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06 2012, art. art. 216, 217, alin. (1), art. 221 Codul Civil RM şi art.art. 32, 94, 166 CPC al RM, solicită admiterea prezentei cereri, şi recunoaşterea fictivă şi susceptibilă nulităţii absolute a actului juridic din 01.11.2013 prin care au fost transmise în proprietate bunurile imobile de către SRL „Luceafar” în favoarea SRL „Lanva- Com”.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 19 ianuarie 2015 s-a dispus interzicerea SRL „Lanva-Com” înstrăinarea bunurilor imobile cu nr. nr. cadastrale 3601104.280.01, 3601104.280.30, 3601104.280.03, 3601104.280.04, 3601104.280.05, 3601104.280.06, 3601104.280.07, 3601104.280.08, 3601104.280.09, 3601104.280.10, 3601104.280.11, 3601104.280.12, 3601104.280.13, 3601104.280.14, 3601104.280.15, 3601104.280.16, 3601104.280.17, 3601104.280.18, 3601104.280.19, 3601104.280.20, 3601104.280.21, 3601104.280.22, 3601104.280.23, 3601104.280.26, 3601104.280.27, 3601104.280.28, 3601104.280.29, 3601104.280.02. 2 Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 26 februarie 2015 s-a dispus atragerea lui Deleu Aliona, domiciliată în or.

Drochia str. Igor Vieru, 22, IDNP 0960912892596 în calitate de copîrît în procesul civil la cererea lichidatorului SRL „Luceafărul”-Manalati Tair împotriva SRL „Lanva-Com” privind anularea actelor juridice prin care au fost transmise în proprietate bunurile imobile către SRL „Luceafăr”. Lichidatorul SRL „Luceafăr” - Manalati Tair, în cadrul şedinţei de judecată a instanţei de insolvabilitate a susţinut cererea înainată, solicitînd admiterea acesteia din motivele indicate în ea. Suplimentar a indicat, că tranzacţia solicitată spre constatarea nulităţii, este un vîrf al mahinaţiei, care a fost constituită din 3 etape şi bine gîndită de administratorul Pînzaru Valeriu cu unicul scop de a se eschiva de la obligaţiunile SRL „Luceafăr” faţă de creditorii acestuia.

Potrivit art. 104 din Lege 149/2012: „pe tot parcursul perioadei de observaţie, al procedurii de insolvabilitate, al procedurii falimentului şi/sau al procedurii de restructurare, administratorul/ lichidatorul poate introduce în instanţa de insolvabilitate acţiuni în vederea anulării următoarelor acte juridice dacă ele afectează bunurile debitorului: a) orice act juridic fictiv sau fraudulos încheiat de debitor în ultimii 3 ani precedenţi intentării procedurii de insolvabilitate, care a afectat drepturile creditorilor; ... c) tranzacţiile încheiate în ultimii 3 ani precedenţi înaintării cererii introductive, în care prestaţia debitorului este vădit mai mare decît cea primită;” Astfel, primul pas al tranzacţiei fraudăloase a fost întocmirea unor recipise ficitve cu data anterioară, prin care SRL „Luceafăr” chipurile a împrumutat de la persoana fizica Deleu Aliona prin 3 recipise suma de 30 000 Euro şi 17 000 USD.

Banii daţi nu au fost reflectaţi în contabilitatea întreprinderii şi probabil nu au existat în realitatea. Lichidatorul Manalati Tair susţine că, al doilea pas, este înaintarea împotriva SRL „Luceafar” a acţiunii în instanţa de judecată (judecătoria r. Donduşeni, deoarece în judecătoria r. Drochia soţia lui Pînzari V. deţine funcţia de vice-preşedinte) din partea lui Deleu Aliona, cu solicitarea de încasare de la pîrît a sumelor împrumutate, cît şi a cheltuielilor de judecată. De menţionat, că acţiunea a fost înaintată în procedura de ordonanţa - cea mai complicată procedura civilă pentru reclamant şi cea mai favorabilă pentru pîrît, deoarece este uşor anulabilă prin simplu dezacord a pîrîtului.

Astfel, prin ordonanţa judecătoriei r. Donduşeni din 22.08.2013 (nr. Dos. 2p/o- 35-2013) s-a dispus încasarea sumelor solicitate de la SRL „Luceafăr”, iar debitorului SRL „Luceafăr” s-a acordat termenul de 10 zile pentru înaintarea obiecţiilor sale împotriva ordonanţei. În acest termen debitorul nu a înaintat careva obiecţii, astfel ordonanţa a devenit executorie. Al treilea pas - la 01.10.2013, Deleu Aliona a depus ordonanţa la executarea executorului judecătoresc Bumbac Rodica. Deja la data de 04.10.2013 Deleu Aliona şi Pînzari Valeriu, în calitate de administrator SRL „Luceafăr” au încheiat tranzacţie de împăcare (solicitată spre anulare).

În baza acestei tranzacţii SRL „Luceafăr” în scopul stingerii datoriei faţă de Deleu Aliona în mărime de aproximativ 765 520 lei (30 000 Euro * 17,76 (cursul oficial BNM la 04.10.2013) = 532 800 lei + 17 000 USD * 13,06 (cursul oficial BNM la 04.10.2013) +10 700 lei) a transmis în proprietatea bunurile imobile în valoare de 7 561 000 lei, conform raportului de evaluare nr. AN IC 795/11/1784 din 12.09.2011. Imobile indicate mai sus. 3 Astfel, diferenţa între valoarea obligaţiunilor şi valoare bunurilor transmise este aproape de 10 ori. Lichidatorul a mai indicat, că administratorul Pînzaru Valeriu foarte bine cunoştea că preţul bunurilor imobile este cu mult mai mare decît datoria creată artificial faţă de Deleu Aliona.

Acest fapt este se confirmă prin acţiunea de ridicare a sechestrului înaintată anterior de Pînzaru Valeriu faţă de executor judecătoresc, în cadrul procesului la acţiune SRL „Tacero”. În aceasta acţiune Pînzaru Valeriu a indicat că valoarea totală a compexului imobiar este de aprox. 7 500 000 lei, creanţa SRL „Tacero” este de aprox. 180 000 lei şi pe acest motiv şi a fost ridicat sechestrul de pe bunurile imobile susindicate. În afară de bunul imobil 3601104.280.24 - care pîna la moment rămîne proprietatea SRL „Luceafar”. Ulterior, Deleu Aliona a inclus aceste imobile în calitate de capital social la SRL „LANVA- COM”, cf 1013607002192, sed: or. Drochia, str-la Bretela de circulaţie. 2/1, în care este unicul asociat şi administrator - cu valoare de iaraşi 7 561000 lei.

În cumul celor expuse, lichidatorul consideră că fictivitatea tranzacţiei încheiate între administratorul SRL „Luceafăr”, Pînzaru Valeriu şi Deleu Aliona la executor judecătoresc s-a confirmat pe deplin. Scopul acestei tranzacţiei a fost eschivarea de la obligaţiunile sale faţă de creditori, de fapt tranzacţia dată nu a avut intenţia de a produce efecte juridice indicate în aceasta, a fost executată pentru ascunderea altui act juridic - schimbarea fictivă a proprietarului, în scopul menţionat. Prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 04 mai 2015, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de lichidatorul SRL „Luceafăr” - Manalati Tair împotriva SRL „Lanva-Com”, copîrît Deleu Aliona privind recunoaşterea nulităţii absolute a actului juridic.

La 07 mai 2015 şi suplimentar la 08 iunie 2015, lichidatorul SRL „Luceafăr” - Manalati Tair, a înaintat cerere de recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 04 mai 2015, solicitînd casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii (f.d. 95 - 98). În motivarea recursului recurentul a invocat că hotărîrea instanţei de insolvabilitate este neîntemeiată, pasibilă de a fi casată, fiind aplicate eronat normele de drept material. Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul înaintat urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Conform art. 445 alin. (1) lit. c) CPC instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Curtea de Apel Bălţi prin hotărîrea din 04 mai 2015 a respins cererea înaintată de către lichidatorul SRL „Luceafăr” - Manalati Tair. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit constată neîntemeiată concluzia instanţei de insolvabilitate, din următoarele motive.

Verificînd legalitatea concluziilor din hotărîrea recurată în raport cu argumentele recursului, instanţa de recurs constată că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, hotărîrea primei instanţe cu privire la respingerea acţiunii, obiectul căreia este declararea nulităţii actului juridic, este una nemotivată, astfel soluţia dată în acest sens este incertă, neavînd putere de convingere. 4 Din hotărîrea contestată rezultă că instanţa în mod neclar şi arbitrar a constatat că lichidatorul SRL „Luceafăr” - Manalati Tair, nu a prezentat şi nu a administrat, potrivit obligaţiei prevăzute de art. 118 CPC, probe concludente, care ar demonstra temeiul nulităţii actelor juridice contestate.

Hotărîrea nu conţine argumentarea, concluziile, precum nici constatările soluţiei date în acest sens, nefiind elucidate pe deplin şi circumstanţele pricinii în raport cu materialul probator existent la dosar. Pe cînd, prin prisma normelor enunţate mai sus, este de înţeles că analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. Aceste dispoziţii legale au fost adoptate în scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei, de a întări încrederea justiţiabililor în hotărîrile judecătoreşti şi de a da posibilitatea instanţelor superioare să-şi exercite controlul judecătoresc.

Ca argument de bază adus în susţinerea cerinţelor de a constata nulitatea actului juridic, în speţă a tranzacţiei de împăcare încheiată la data de 04.10.2013 între Deleu Aliona şi Pînzari Valeriu, în calitate de administrator SRL „Luceafăr”, lichidatorul SRL „Luceafăr” - Manalati Tair, a invocat faptul că prin hotărîrea menţionată a fost lezat dreptul creditorilor SRL „Luceafăr”, validaţi în acest proces, or, în baza acestei tranzacţii SRL „Luceafăr” în scopul stingerii datoriei faţă de Deleu Aliona în mărime de aproximativ 765 520 lei (30 000 Euro * 17,76 (cursul oficial BNM la 04.10.2013) = 532 800 lei + 17 000 USD * 13,06 (cursul oficial BNM la 04.10.2013) +10 700 lei) a transmis în proprietatea acesteia bunurile imobile în valoare de 7 561 000 lei, conform raportului de evaluare nr. AN IC 795/11/1784 din 12.09.2011.

Astfel, Colegiul constată că acest argument a fost ignorat de către prima instanţă, ori discrepanţa dintre suma cedată de 7 561 000 lei şi datoria de 765 520 lei este impunătoare. Respectiv, diferenţa între valoarea obligaţiunilor şi valoare bunurilor transmise este aproape de 10 ori. În atare situaţie, se impune a fi verificate şi recipisile prin care SRL „Luceafăr” a împrumutat de la persoana fizica Deleu Aliona suma de 30 000 Euro şi 17 000 USD, sumele băneşti acordate primei, scopul încheierii acestora. Or, întocmirea unor recipise ficitve cu implicarea unor sume de banii care nu au fost reflectaţi în contabilitatea întreprinderii SRL „Luceafăr” în proces de insolvabilitate, la rîndu-i pot fi apreciate ca fiind acte juridice fictive sau frauduloase încheiate de debitor care afectează drepturile creditorilor.

În aceiaşi ordine de idei, Colegiul conchide că instanţa de insolvabilitate urma să verifice şi actul prin care Deleu Aliona a inclus aceste imobile în calitate de capital social la SRL „LANVA- COM”, c/f 1013607002192, sed: or. Drochia, str-la Bretela de circulaţie, 2/1, în care este unicul asociat şi administrator - cu valoare de iarăşi 7561000 lei. Or, actele ulterioare privind transmiterea bunurilor imobile în cauza de către Deleu Aliona în capitalul social SRL „LANVA-CON” la rîndul lor reprezintă efectul juridic al tranzacţiei de împăcare încheiată între administratorul SRL „Luceafăr”, Pînzaru Valeriu şi Deleu Aliona la executorul judecătoresc. Totodată, Colegiu stabileşte că, instanţa de insolvabilitate conducîndu-se de prevederile art. 228 CC al RM, art. 104 şi art. 106 al Legii insolvabilităţii, urma să dispună o evaluare a imobilelor pentru a asigura executarea întocmai a ordonanţei Judecătoriei r. Donduşeni din 22.08.2013 (nr. Dos.

2p/o-35-2013) privind încasarea sumelor solicitate de la SRL „Luceafăr”, în sensul determinării bunului sau bunurilor 5 imobile, care reieşind din valoarea lor de piaţă să stingă datoria faţă de Deleu Aliona în mărime de aproximativ 765 520 lei. Instanţa de recurs menţionează că tranzacţia de împăcare a fost încheiată de Deleu Aliona şi Pînzari Valeriu, în calitate de administrator SRL „Luceafăr” la data de 04.10.2013, iar procesul de insolvabilitate a SRL „Luceafăr” a fost intentat în Curtea de Apel Bălţi la 16 iulie 2014, fapt ce cade sub incidenţa prevederilor art. 104 al Legii insolvabilităţii.

Recurentul a invocat prevederile lit. a) art. 104 al legii menţionate, care stipulează pe tot parcursul perioadei de observaţie, al procedurii de insolvabilitate, al procedurii falimentului şi/sau al procedurii de restructurare, administratorul/ lichidatorul poate introduce în instanţa de insolvabilitate acţiuni în vederea anulării următoarelor acte juridice dacă ele afectează bunurile debitorului, că orice act juridic fictiv sau fraudulos încheiat de debitor în ultimii 3 ani precedenţi intentării procedurii de insolvabilitate, care a afectat drepturile creditorilor.

Colegiul remarcă că instanţa de insolvabilitate nu a verificat corectitudinea acestor prevederi, deoarece actele fictive sînt acte prin care debitorul insolvabil a imitat transmiterea către alte persoane a anumitor valori patrimoniale, este manifestarea de voinţă a părţilor unui asemenea act juridic este falsă şi creează numai o aparenţă de act juridic, iar scopul principal al actului fictiv este de a ascunde anumite valori patrimoniale de urmărirea creditorilor. Iar actul fraudulos este actul prin care debitorul insolvabil a pierdut anumite valori patrimoniale. Astfel actul fraudulos este acel act de înșelare a creditorului de către debitor, prin care acest din urmă își micșorează patrimoniul său, sustrăgîndu-l de la gajul general al creditorilor și provocîndu-și sau agravîndu-și, astfel insolvabilitatea.

Frauda se analizează ca un delict civil care atrage responsabilitatea autorilor, adică atît al debitorului cît și al terțului, ori actul fraudulos încheiat de debitorul insolvabil în dauna creditorului său se face întotdeauna împreună cu un terț sau cu concursul acestuia, iar efectele acestui act rămîn a fi inopozabile creditorului lezat. În aceste condiţii este evident că instanţa de judecată examinînd pricina nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor juridice, nu a stabilit cu certitudine circumstanţele importante întru soluţionarea justă a cerinţelor înaintate de lichidatorul SRL „Luceafăr” - Manalati Tair, situaţie care duce la imposibilitatea instanţei de recurs să exercite controlul judiciar asupra soluţiei date şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărîrii în partea atacată cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărîrile, iar avînd în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu- şi motiveze doar sumar hotărîrea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sînt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. Reieşind din cele relatate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, a casa hotărîrea primei instanţe şi a remite pricina spre judecare în prima instanţă.

6 La judecarea pricinii în partea dată prima instanţa urmează să ţină cont de cele menţionate, creînd condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecînd pricina, să emită o hotărîre întemeiată şi legală. În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. c) CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie DECIDE: Se admite recursul declarat de administratorul insolvabilităţii SRL „Luceafăr”, ÎI „Manalati Tair”. Se casează hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 04 mai 2015 în pricina la cererea lichidatorului SRL „Luceafar” - Manalati Tair împotriva SRL „Lanva-Com”, copîrît Deleu Aliona privind recunoaşterea nulităţii absolute a actului juridic, cu remiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tatiana Vieru Ion Druţă Ion Corolevschi Iuliana Oprea 7