2rac-258/15 — Încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată

prima instanţă: N. Şova dosarul nr. 2rac-258/15 instanţa de apel: A. Panov M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 06 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Ion Druţă, Nadejda Toma examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul societăţii cu răspundere limitată “RUCHIM”, avocatul Ţurcan Natalia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea pe acţiuni “Apă-Canal Chişinău” împotriva societăţii cu răspundere limitată “RUCHIM” cu privire la încasarea datoriei şi acţiunea reconvenţională înaintată de societatea cu răspundere limitată “RUCHIM” împotriva societăţii pe acţiuni “Apă-Canal Chişinău” cu privire la constatarea nulităţii clauzelor contractuale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2015 c o n s t a t ă La 11 octombrie 2013 societatea pe acţiuni “Apă-Canal Chişinău” (S.A.

“Apă-Canal Chişinău”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată “RUCHIM” (S.R.L. “RUCHIM”) cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii a menţionat că, în temeiul pct. 3.1.1, 3.1.2 şi 3.1.3 al contractului nr. 5-558-34 din 11.01.2012, S.A. “Apă-Canal Chişinău” şi-a asumat obligaţia de a presta servicii de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate, în limita hotarului de delimitare a reţelelor gestionate, iar S.R.L. “RUCHIM” conform pct. 4.1.1. al aceluiaşi contract s-a obligat să achite integral costul serviciilor prestate. Menţionează că, la 05 iunie 2013 în rezultatul inspectării stării tehnice a reţelelor de alimentare cu apă s-a depistat deteriorarea sigiliului la hidrant în legătura cu care reprezentantul furnizorului a întocmit actul care confirmă încălcarea dată, care a fost semnat de ambele părţi.

Susţine că, potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor publice 1 de alimentare cu apă şi de canalizare din mun. Chişinău aprobat prin decizia Consiliului mun. Chişinău nr. 5/4 din 25.03.2008, se consideră încălcări în evidenţa volumului de apă furnizată: deteriorarea sigiliilor aplicate pe contoare, hidranţii de incendiu de la reţelele interioare ale consumatorului. Relevă că, comisia creată pentru examinarea încălcărilor în evidenţa apei a aprobat şi înaintat spre plată volumul apei consumate pentru perioada 05.05.2013-05.06.2013 în sumă de 28295,61 lei şi penalitatea în mărime de 347,79 lei. Solicită încasarea în beneficiul său din contul S.R.L. “RUCHIM” a sumei de 29643,40 lei cu titlu de datorie şi a sumei de 921 lei cu titlu de taxă de stat.

La data de 19 mai 2014 S.R.L. “RUCHIM” a înaintat acţiune reconvenţională împotriva S.A. “Apă-Canal Chişinău” cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reconvenţionale a menţionat că, datoria a fost calculată reieşind din faptul că potrivit actului din 05.06.2013 în rezultatul inspectării de către angajaţii S.A. “Apă-Canal Chişinău” a stării tehnice a reţelelor de alimentare cu apă s-a depistat sigiliul deteriorat la un hidrant care se află în gestiunea S.A. “Apă-Canal Chişinău”. Consideră că, actul inspectării stării evidenţei şi folosirii apei din 05 iunie 2013 şi extrasul din procesul-verbal nr. 53 din 12.06.2013 al şedinţei Comisiei pentru examinarea încălcărilor în evidenţa serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare au fost întocmite de S.A.

“Apă-Canal Chişinău” în mod unilateral cu încălcarea normelor imperative a legislaţiei în vigoare, în lipsa persoanelor împuternicite din partea S.R.L. “RUCHIM” care nu au fost informaţi despre faptul inspectării şi examinării încălcărilor imputate. Solicită constatarea nulităţii actului inspectării stării evidenţei şi folosirii apei din 05 iunie 2013 întocmit de S.A. “Apă-Canal Chişinău” în privinţa S.R.L. “RUCHIM” şi pct. 17 din procesul-verbal nr. 53 din 12.06.2013 al şedinţei Comisiei pentru examinarea încălcărilor în evidenţa serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare ce ţine de S.R.L. “RUCHIM”. Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 09 iulie 2014 s-a respins demersul reprezentantului S.R.L.

“RUCHIM”, avocatul Ţurcan Natalia cu privire la primirea în aceeaşi procedură a cererii reconvenţionale în vederea examinării concomitente cu acţiunea de bază. S-a restituit acţiunea reconvenţională înaintată de S.R.L. “RUCHIM” împotriva S.A. “Apă-Canal Chişinău” cu privire la contestarea actului administrativ cu explicarea dreptului de a intenta acţiunea dată conform regulilor generale. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 septembrie 2014 s-a respins recursul declarat de S.R.L. “RUCHIM” şi s-a menţinut încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 09 iulie 2014. Pe parcursul examinării cauzei S.R.L. “RUCHIM” a înaintat acţiune reconvenţională împotriva S.A. “Apă-Canal Chişinău” cu privire la constatarea nulităţii clauzelor contractuale.

În motivarea acţiunii reconvenţionale a menţionat că, la 11.01.2012 a încheiat cu S.A. “Apă-Canal Chişinău” contractul de furnizare a apei şi de recepţionare a apelor uzate nr. 5-558-34 din 11.01.2012. Afirmă că, încheierea contractului nominalizat supra cu S.A. “Apă-Canal Chişinău” în condiţiile impuse de ultimul contravine ordinii publice şi bunelor moravuri. 2 De asemenea relevă că, hidrantul la care a fost depistată deteriorarea sigiliului este de necesitate publică şi se află pe o altă adresă decît cea a imobilului din str. Mihail Sadoveanu 1/1 care se află în gestiunea S.R.L. “RUCHIM”, circumstanţe care fac imposibilă asigurarea inviolabilităţii acestuia. Consideră ilegală includerea de către S.A.

“Apă-Canal Chişinău” a hidrantului în responsabilitatea S.R.L. “RUCHIM”. Solicită constatarea nulităţii pct. 1.4 şi 4 din contractul de furnizare a apei şi de recepţionare a apelor uzate nr. 5-558-34 din 11.01.2012 încheiat între S.A. “Apă-Canal Chişinău” şi S.R.L. “RUCHIM”. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 22 octombrie 2014 s-a admis acţiunea, s-a încasat de la S.R.L. “RUCHIM” în beneficiul S.A. “Apă-Canal Chişinău” suma de 29643,40 lei cu titlu de datorie şi 921 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, s-a respins acţiunea reconvenţională înaintată de S.R.L. “RUCHIM” ca fiind tardivă. Instanţa de judecată a constatat că, S.R.L. “RUCHIM” nu a prezentat nici o dovadă prin care ar confirma că reţeaua de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate a fost transmisă în gestiunea S.A.

“Apă-Canal Chişinău” sau că modalitatea de calcul a datoriei a fost determinată incorect. Cu referire la acţiunea reconvenţională, instanţa de judecată în temeiul invocării prescrierii acţiunii de către S.A. “Apă-Canal Chişinău” a dispus respingerea acesteia pe acest motiv. De asemenea s-a notat că, pînă la iniţierea prezentului litigiu, S.R.L. “RUCHIM” nu a contestat contractul de furnizare a apei şi de recepţionare a apelor uzate nr. 5-558-34 din 11.01.2012 pe calea contenciosului administrativ în condiţiile în care acesta înglobează elementele unui contract administrativ. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2015 s-a respins apelul declarat de S.R.L. “RUCHIM” şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 22 octombrie 2014. La data de 04 iunie 2015 reprezentantul societăţii cu răspundere limitată “RUCHIM”, avocatul Ţurcan Natalia a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii reconvenţionale înaintate de S.R.L. “RUCHIM” şi de respingere a acţiunii iniţiale înaintate de S.A. “Apă-Canal Chişinău”. În motivarea recursului a invocat că, decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi pasibilă casării, iar instanţa de apel a aplicat legea care nu urma a fi aplicată în speţă. Afirmă că, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra argumentului de imprescriptibilitate a actului juridic lovit de nulitate absolută.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: 3 a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Colegiul consideră recursul depus în termen în condiţiile în care S.R.L. “RUCHIM” a recepţionat decizia instanţei de apel la data de 22 mai 2015 (f.d. 205), iar recursul a fost exercitat la 04 iunie 2015 (f.d. 193) Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Argumentele invocate în recurs precum că, decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi pasibilă casării, iar instanţa de apel a aplicat legea care nu urma a fi aplicat în speţă denotă un caracter declarativ or, instanţa de apel a elucidat pe deplin circumstanţele importante ale pricinii şi a aplicat elocvent normele dreptului material pertinente pricinii. 4 Colegiul relevă că, acţiunile de determinare a obiectului probaţiunii, constatare a circumstanţelor importante ale pricinii şi stabilire a normelor pertinente sunt de competenţa instanţei de judecată şi în acest sens, stabilirea în speţă de către instanţa de judecată a temeiului de nulitate relativă a actului juridic contestat infirmă existenţa temeiului de nulitate absolută invocată de recurent.

Astfel, instanţa de recurs notează că, recurenta nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul societăţii cu răspundere limitată “RUCHIM”, avocatul Ţurcan Natalia ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de reprezentantul societăţii cu răspundere limitată “RUCHIM”, avocatul Ţurcan Natalia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Druţă Nadejda Toma 5