2ra-1748/15 — Desfacerea căsătoriei şi partajarea averii în devălmăşie

prima instanţă: N. Arabadji dosarul nr. 2ra-1748/15 Instanţa de apel: N. Cernat I. Muruianu A. Gavriliţa DECIZIE 05 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii –Tatiana Vieru, Iuliana Oprea Ion Corolevshi, Ion Druţă examinând recursul declarat de Burlacu Oleg şi reprezentantul acestuia, avocatul Chirica Iurie în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Burlacu Oleg împotriva Nadejdei Roşu cu privire la desfacerea căsătoriei, partajarea proprietăţii comune în devălmăşie şi determinarea domiciliului copiilor minori şi acţiunea reconvenţională înaintată de Nadejda Roşu cu privire la partajarea averii comune în devălmăşie, recunoaşterea dreptului de proprietate a ¾ cote-părţi din proprietatea comună în devălmăşie cu atribuirea întregului bun imobil în schimbul sultei băneşti împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 iulie 2014 c o n s t a t ă La data de 13 noiembrie 2007 Burlacu Oleg a depus cerere de chemare în judecată împotriva Nadejdei Roşu cu privire la partajarea casei de locuit situate în mun.

Chişinău, comuna Grătieşti, str. Alba Iulia nr. 16 şi lotului de pământ cu suprafaţa de 0,07 ha situat pe aceeaşi adresă. În motivarea acţiunii Burlacu Oleg a menţionat că, a încheiat căsătoria cu Nadejda Roşu la data de 27 decembrie 1998, la data de 24.01.2000 s-a născut fiica Tatiana şi la 04.02.2001 s-a născut fiul Serghei. Evidenţiază că, imediat după încheierea căsătoriei Burlacu Oleg şi Nadejda Roşu au plecat la muncă peste hotarele ţării şi au revenit în anul 2002. Denotă că, peste câteva luni după reîntoarcere Nadejda Roşu a plecat repetat peste hotarele ţării şi a exercitat activitatea de muncă pînă în anul 2006. Menţionează că, în perioada de timp evidenţiată copiii minori Tatiana şi Serghei au locuit împreună cu Burlacu Oleg, şi la 06 decembrie 2003 a procurat o casă de locuit nefinisată, situată în comuna Grătieşti, mun.

Chişinău şi a exercitat lucrări de 1 reparare a locuinţei. Apreciază că, după revenirea Nadejdei Roşu de peste hotarele ţării, relaţia de căsătorie a fost grav deteriorată, fapt generat de solicitarea soţiei de a pleca împreună cu copii minori Tatiana şi Serghei peste hotarele ţării. Denotă că, dispunea de mijloace băneşti suficiente pentru a întreţine copiii în condiţii adecvate pentru educarea, întreţinerea şi dezvoltarea acestora pe teritoriul ţării. Consideră că, păstrarea familiei în continuare este imposibilă pe care motiv solicită desfacerea căsătoriei, partajarea averii comune în devălmăşie, prin repartizarea lui în natură a ½ cotă-parte din casa de locuit situată în mun. Chişinău, comuna Grătieşti, str. Alba Iulia nr. 16 şi din lotul de teren cu suprafaţă de 0,07 ha ce se află pe aceeaşi adresă, precum şi determinarea domiciliului copiilor Burlacu Serghei şi Roşu Tatiana pe adresa menţionată.

La data de 01.02.2008 Nadejda Roşu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Burlacu Oleg intervenient accesoriu D.P.D.C. Rîşcani mun. Chişinău cu privire la determinarea domiciliului copiilor minori Burlacu Serghei şi Roşu Tatiana cu mama şi încasarea din contul lui Burlacu Oleg a pensiei pentru întreţinerea copiilor minori într-o sumă bănească fixă de 8000 lei. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 06.03.2008 cauza civilă la acţiunea Nadejdei Roşu împotriva lui Burlacu Oleg intervenient accesoriu D.P.D.C. Rîşcani mun. Chişinău cu privire la încasarea pensiei pentru întreţinere şi determinarea domiciliului copiilor minori a fost transmisă spre conexare cu cauza civilă la Burlacu Oleg împotriva Nadejdei Roşu cu privire la desfacerea căsătoriei, partajarea averii comune în devălmăşie şi determinarea domiciliului copiilor minori.

Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 13.10.2009 s-a admis cererea depusă de Roşu Nadejda, s-au separat pretenţiile înaintate de Burlacu Oleg împotriva Nadejdei Roşu cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori şi cererea depusă de Roşu Nadejda împotriva lui Burlacu Oleg intervenient accesoriu D.P.D.C. Rîşcani mun. Chişinău cu privire la încasarea pensiei pentru întreţinere şi determinarea domiciliului copiilor minori într-un proces aparte. La data de 02 aprilie 2012 Roşu Nadejda a înaintat acţiune reconvenţională împotriva lui Burlacu Oleg cu privire la partajarea proprietăţii comune în devălmăşie solicitând recunoaşterea dreptului de proprietatea a ¾ cote-părţi din casa de locuit situată în mun.

Chişinău, com. Grătieşti str. Alba Iulia nr. 16, cu atribuirea întregului bun imobil în schimbul sultei băneşti. În motivarea acţiunii reconvenţionale Roşu Nadejda a menţionat că, la educarea şi întreţinerea ei se află copiii minori Tatiana şi Serghei, iar alt bun imobil în care să locuiască nu deţine în proprietate. De asemenea denotă că, casa de locuit a fost cumpărată şi finisată exclusiv din mijloacele băneşti câştigate de dînsa, pe cînd Burlacu Oleg nu a contribuit cu nimic la efectuarea lucrărilor de construire şi la educarea copiilor minori. Menţionează că, casa de locuit este compusă din trei dormitoare care sunt situate la 2 etajul doi, iar la primul etaj se regăsesc bucătăria, blocul sanitar, coridorul, holul şi antreul şi având în vedere că, copiii sunt de sex diferit au vârsta de peste 11 ani, consideră că, două dormitoare urmează a fi ocupate de ei.

Denotă Nadejda Roşu că, în ipoteza în care ei şi copiilor minori li s-ar atribui etajul doi, aceştia vor fi lipsiţi de grup sanitar şi bucătărie, iar în situaţia cînd li s-ar atribuie primul etaj, vor fi lipsiţi de dormitoare, motiv pentru care a solicitat determinarea cotei sale în mărime de ¾ cote-părţi din bunul imobil, iar lui Burlacu Oleg să-i fie atribuit ¼ cotă-parte cu asumarea obligaţiei de a-i achita sulta băneasca. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 decembrie 2013 s-a admis parţial cererea de chemare în judecată depusă de Burlacu Oleg împotriva Nadejdei Roşu cu privire la partajul averii în devălmăşie şi cererea reconvenţională depusă de Roşu Nadejda privind partajul averii cu diferenţierea cotelor părţi, recunoaşterea а ¾ cote-părţi din proprietatea în devălmăşie cu atribuirea întregului imobil în schimbul sultei băneşti, s-a partajat proprietatea în devălmăşie - bunul imobil casa de locuit individuală şi terenul aferent din mun.

Chişinău satul Grătieşti str. Alba Iulia nr. 16 înregistrată în Registrul bunurilor imobile cu nr. 0155217.377 şi nr. 0155217.377.01 în drept de proprietate după Burlacu Oleg şi Roşu Nadejda, cu valoarea de piaţă de 992100 lei şi s-a recunoscut dreptul de proprietate a Nadejdei Roşu asupra 2/3 cote-părţi ideale, diferenţiate, ţinând cont de aportul şi interesul Nadejdei Roşu şi interesele copiilor minori din casa de locuit individuală şi terenul aferent din mun. Chişinău, com. Grătieşti, str. Alba Iulia nr. 16, ce constituie suma de 662400 lei, s-a recunoscut dreptul de proprietate a lui Burlacu Oleg asupra 1/3 cotă- parte ideală din casa de locuit individuală şi terenul aferent din mun. Chişinău com.

Grătieşti str. Alba Iulia nr. 16, ce constituie suma de 330 700 lei, s-a atribuit Nadejdei Roşu casa de locuit individuală şi terenul aferent din mun. Chişinău, com. Grătieşti, str. Alba Iulia nr. 16, în natură, s-a încasat din contul Nadejdei Roşu în beneficiul lui Burlacu Oleg sulta - compensaţia bănească pentru cota-parte în mărime de 330700 lei, în rest cererea s-a respins ca fiind nefondată, s-a încasat de la Burlacu Oleg în beneficiul statului suma de 9721 lei cu titlu de taxă de stat, s-a scutit parţial Roşu Nadejda de la plata taxei de stat, s-a încasat de la Nadejda Roşu în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 6000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 iulie 2014 s-a respins cererea de apel depusă de Burlacu Oleg şi reprezentantul acestuia, avocatul Victoria Zgherea şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 30 decembrie 2013. La 20 februarie 2015 Burlacu Oleg şi reprezentantul acestuia, avocatul Chirica Iurie au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 iulie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată de Burlacu Oleg să fie admisă în sensul formulat. În motivarea recursului au invocat că, instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi procedural. 3 În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Colegiul denotă că, la materialele pricinii se regăseşte dovada comunicării deciziei recurate la data de 20 decembrie 2014 (f.d. 230 vol. I), pe care motiv recursul declarat la 20 februarie 2015 urmează a fi considerat ca fiind depus în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de Burlacu Oleg şi reprezentantul acestuia, avocatul Chirica Iurie urmează a fi admis, casată decizia instanţei de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Conform art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Conform art. 241 alin. (2), (5) şi (6) din Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească constă din partea introductivă şi partea dispozitivă.

În cazurile prevăzute la art. 236 alin. (5), hotărîrea judecătorească constă din partea introductivă, partea descriptivă, motivare şi dispozitiv. Fiecare parte a hotărîrii se evidenţiază separat în textul acesteia. În motivare se indică: circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Dispozitivul cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea şi termenul de atac al hotărîrii.

Potrivit recomandărilor avizului nr. 11 din 2008 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătoreşti, o motivaţie şi o analiză clară sunt cerinţele fundamentale ale hotărârilor judecătoreşti şi un aspect important al dreptului la un proces echitabil. Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidenţieze, că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i- au fost prezentate. Colegiul menţionează că, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul justiţiabilului la o hotărîre motivată sub aspectul instituirii obligaţiei instanţelor de judecată de a-şi argumenta hotărîrile adoptate din perspectiva unei analize ample a circumstanţelor pricinii.

Îndatorirea de a motiva coerent şi unitar hotărârea sub aspectul tuturor cererilor, fără a exista contradicţii între motivare şi 4 dispozitiv, constituie o garanţie pentru justiţiabili, în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc, fiind singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a putea exercita un eficient control judiciar. Instanţa de recurs consemnează că, Codul de procedură civilă consacră principiul general potrivit căruia orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată şi să reprezinte premisa pentru soluţia din dispozitiv. Aceasta dispoziţie este edictată atât în interesul unei bune administrări a justiţiei şi încrederii justiţiabililor cât şi pentru a se da instanţelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor instanţe.

În virtutea controlului judecătoresc declanşat la cererea participantului la proces hotărîrile judecătoreşti emise cu încălcarea normelor de drept material şi procedural pot fi reformate şi corectate de instanţele ierarhic superioare. Totodată, concepţia controlului judecătoresc exercitat de instanţele judecătoreşti nu constituie o activitate arbitrară ci este subordonată unor reguli stricte prescrise de Codul de procedură civilă. Astfel, legiuitorul a instituit într-o formulă clară la art. 385 din Codul de procedură civilă, volumul împuternicirilor de care dispune instanţa de apel în cazurile examinării unui apel declarat de un participant la proces împotriva unei hotărîri judecătoreşti emise de prima instanţă.

Norma menţionată poate fi catalogată ca avînd caracter exhaustiv luînd în considerare principiul potrivit căruia în materia raporturilor procesual-civile este permis doar ceea ce este prescris expres de lege precum şi în lipsa unei dispoziţii care ar extinde lista împuternicirilor. În conformitate cu art. 373 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărârii în întregul ei.

Verificând legalitatea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 iulie 2015, Colegiul constată că, soluţia pronunţată este una prematură or, instanţa de apel avînd împuterniciri depline în a examina multiaspectual pricina deferită spre examinare, a omis să efectueze un control judecătoresc minuţios în vederea elucidării şi constatării circumstanţelor importante ale cauzei precum şi să identifice concordanţă părţii motivate cu dispozitivul hotărârii contestate. Analizând motivarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 iulie 2014 şi hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 decembrie se atestă faptul că pretenţia lui Burlacu Oleg cu privire la partajarea în natură conform cotelor ideale a bunului imobil litigios a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, pe cînd în dispozitivul hotărârii primei instanţe se regăseşte menţiunea despre admiterea parţială a cererii de chemare în judecată depusă de Burlacu Oleg.

Pe cale de consecinţă, deoarece pretenţiile lui Burlacu Oleg au fost admise parţial, în dispozitivul hotărârii urma să se regăsească cerinţele satisfăcute precum şi cele care au fost considerate neîntemeiate. Viabilitatea deciziei recurate nu rezistă criticilor îndreptate în privinţa legalităţii şi temeiniciei constatate de instanţa de recurs, iar caracterul contradictoriu al acesteia se accentuează în dispozitivul hotărârii primei instanţe în momentul în care se remarcă 5 specificarea despre respingerea cererii ca nefondată, fără a fi menţionat titularul pretenţiilor respinse, generând astfel o stare de confuzie în percepţia participanţilor la proces a soluţiei adoptate. În altă ordine de idei, omisiunea primei instanţe de a expune în dispozitivul adoptat soluţia concretă proiectată din partea motivată poate fi corectată de instanţa de apel doar în condiţiile admiterii apelului şi respectării principiului neagravării situaţiei în propriul apel.

Examinând pricina în ordine de apel, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău a considerat justificată recunoaşterea dreptului de proprietate a Nadejdei Roşu asupra 2/3 cote-părţi ideale din casa de locuit individuală şi din terenul aferent situate în mun. Chişinău, com. Grătieşti, str. Alba Iulia nr. 16, ţinând cont de aportul la edificarea casei de locuit şi interesul copiilor minori, cu atribuirea acestora în schimbul sultei băneşti. Colegiul apreciază asemenea soluţiei ca fiind contradictorie, or odată ce bunurile imobile au fost atribuite în proprietate, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra cotelor-părţi ideale este inadmisibilă, fiind oportună soluţia privind stabilirea cotelor-părţi şi recunoaşterea dreptului de proprietate în schimbul sultei băneşti.

În conformitate cu art. 26 alin. (2) din Codul familiei, instanţa judecătorească este în drept să diferenţieze cotele-părţi în proprietatea în devălmăşie a soţilor, ţinînd cont de interesele unuia dintre soţi şi/sau de interesele copiilor minori. Instanţa de recurs consideră prematură aplicabilitatea la caz a art. 26 alin. (2) din Codul familiei odată ce, la materialele pricinii nu se regăsesc probe incontestabile ce ar justifica prevalarea intereselor Nadejdei Roşu şi a copiilor minori precum contribuţia acesteia la dobândirea şi edificarea bunului comun asupra principiului egalităţii cotelor-părţi din proprietatea comună în devălmăşie. Colegiul consimte că, întinderea drepturilor asupra bunului poate fi stabilită în raport cu contribuţia fiecărui coproprietar la dobândirea bunurilor comune, însă aportul urmează a fi apreciat în dependenţă de probele administrate.

În susţinerea poziţiei privind prevalarea contribuţiei Nadejdei Roşu la edificarea bunului imobil litigios instanţa de apel a reţinut că, intimata a exercitat activitatea de muncă peste hotarele ţării, în rezultatul cărui fapt a beneficiat de venit în sumă de aproximativ 47000 de euro, care au fost transmişi recurentului şi utilizaţi pentru achitarea lucrărilor de construire, circumstanţă ce se dovedeşte prin: permisul de şedere pentru perioada 22.05.1997-22.05.2002; permisul de şedere pentru perioada 11.12.2002-11.12.2007; certificatul de atribuire a codului fiscal din data de 28.11.1998; extrasul din contul asigurări sociale, eliberat la 29.03.2010 şi la 17.08.2010, conform cărora Roşu Nadejda a primit de la 01.01.2003-01.01.2006 un venit în mărime de aproximativ 47000 de euro (f.d.100,123-130).

În conformitate cu art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. 6 Colegiul consideră că probelele evidenţiate nu sunt în măsură să certifice faptul utilizării mijloacelor băneşti în construcţia casei de locuit individuale situate în mun. Chişinău, com. Grătieşti, str. Alba Iulia nr. 16, or cele evidenţiate nu denotă cu certitudine legătura cauzală între faptul dobândirii venitului în perioada 01.01.2003- 01.01.2006 şi utilizarea sumelor băneşti la achitarea lucrărilor de construire a bunului imobil litigios, circumstanţă ce urmează a fi verificat suplimentar la rejudecarea pricinii.

De asemenea, potrivit Raportului de expertiză nr. 283 din 10.02.2010, efectuat de către Centrul Naţional de Expertize Judiciare, se evidenţiază concluzia privind imposibilitatea partajării conform cotelor de 1/3 a bunului imobil amplasat în mun. Chişinău, com. Grătieşti, str. Alba Iulia nr. 16, reieşind din suprafaţa totală a imobilului de 157,5 m.p., întrucât nu se vor respecta condiţiile de formare a bunului imobil. De asemenea, din punct de vedere tehnic, divizarea în natură a casei de locuit de pe adresa menţionată, nu poate fi realizată conform cotelor ideale (1/2 şi 1/2 cotă parte), ci conform ratelor reale şi variantei de partaj prezentate.

Astfel, în ipoteza în care varianta de partajare în natură conform ratelor reale şi variantei de partaj prezentate va fi considerată justificată, se evidenţiază potenţialele carenţe ce urmează să survină în procedura de executare a hotărârii, or raportul de expertiză menţionat nu conţine modalitatea şi formula de reamenajare a bunurilor imobile nou formate în încăperi locative, ce ar corespunde rigorilor tehnice. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a aplicat şi a interpretat eronat normele de drept material şi procedural la soluţionarea pricinii, iar lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, cauza urmează a fi rejudecată de Curtea de Apel Chişinău de un alt complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi reexaminând pricina să emită o hotărâre legală şi întemeiată cu respectarea drepturilor procedurale ale părţilor. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de Burlacu Oleg şi reprezentantul acestuia, avocatul Chirica Iurie.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 iulie 2014 emisă în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Burlacu Oleg împotriva Nadejdei Roşu cu privire la desfacerea căsătoriei, partajarea proprietăţii comune în devălmăşie şi determinarea domiciliului copiilor minori şi acţiunea reconvenţională înaintată de Nadejda Roşu cu privire la partajarea averii comune în devălmăşie, recunoaşterea dreptului de proprietate a ¾ cote-părţi din proprietatea comună în 7 devălmăşie cu atribuirea întregului bun imobil în schimbul sultei băneşti, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Vieru Iuliana Oprea Ion Corolevshi Ion Druţă 8