2ra-1611/15 — Anularea ordinului, repunerea în funcţie, încasarea salariului, repararea prejudiciului moral şi compensarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra-1611/15 prima instanță: M. Iftodi instanța de apel: A. Toderaș, A. Albu, S. Șleahtițki ÎNCHEIERE 05 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componenţă: Președintele completului, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Ion Druță, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Grigore Albu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Grigore Albu împotriva Societății cu răspundere limitată „Belvilcom” și Întreprinderii de Arendă „Maconi” în proces de insolvabilitate cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 12 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Grigore Albu şi menținută hotărârea Judecătoriei Edineț din 19 noiembrie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 19 ianuarie 2012, Grigore Albu a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Belvilcom” cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că a activat la ÎA ,,Maconi”. La 01 decembrie 2010 a încheiat contractul individual de muncă pe un termen de un an, până la 30 noiembrie 2011. La 04 mai 2011, ÎA ,,Maconi” în proces de insolvabilitate a fost cumpărată de SRL „Belvilcom” în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 15. Susține că la 15 iunie 2011, administratorul insolvabilității i-a solicitat să scrie o cerere de demisie de la ÎA ,,Maconi” pentru a fi angajat la SRL „Belvilcom”, în acest sens fiind depusă o cerere. Ulterior, a aflat că fost concediat de la SRL „Belvilcom”, fără a fi încheiat un alt contract de muncă. Menționează reclamantul că a făcut cunoștință cu ordinul de concediere la 28 octombrie 2011, când a primit carnetul de muncă.

Consideră că ordinul de concediere nr. 2 din 15 iunie 2011 este ilegal și urmează a fi anulat deoarece în conformitate cu art. 85 alin. (1) Codul muncii, 1 acesta nu putea fi emis în aceiași zi, ci după 14 zile de la data depunerii cererii de demisie. Totodată, menționează că nu i-a fost achitată indemnizația pentru concediul nefolosit de 92 de zile calendaristice, ceea ce constituie suma de 18720 lei. Prin urmare, solicită anularea ordinului nr. 2 din 15 iunie 2011, restabilirea în funcția deținută anterior, încasarea de la pârât a salariului pentru absența forțată de la lucru în sumă de 14700 lei, a compensației în locul restabilirii la lucru, în mărime de cinci salarii de funcție, în sumă de 10500 lei, a indemnizației pentru concediile nefolosite în sumă de 18720 lei, a sumei de 10500 lei în vederea reparării prejudiciului moral şi compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de concretizare a cerințelor reclamantul a solicitat încasarea de la SRL „Belvilcom” în beneficiul său a salariului pentru absența forțată de la lucru, pentru 12 luni, în sumă de 25200 lei (f.d. 91 vol. I). Prin hotărârea Judecătoriei Edineț din 30 august 2012 acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție. Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 17 ianuarie 2013 a fost admis apelul declarat de către Grigore Albu, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial și a fost anulat ordinul nr. 2 din 15 iunie 2011, a fost restabilit Grigore Albu în funcția de șef la mina „Gordineşti”, a fost încasat din contul SRL „Belvilcom” în beneficiul lui Grigore Albu salariul pentru absența forțată de la lucru în sumă de 14700 lei, compensația în locul restabilirii în funcție în mărime de trei salarii de funcție şi prejudiciul moral în mărime de trei salarii de funcție.

În rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 iunie 2013 a fost admis recursul declarat de SRL „Belvilcom”, casată decizia instanței de apel și restituită pricina la rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată. La 18 decembrie 2013 reclamantul a depus cerere de concretizare a cerințelor prin care a solicitat anularea ordinului nr. 2 din 15 iunie 2011, repunerea în funcție, încasarea sumei în mărime de cinci salarii de funcție în locul repunerii în funcție în sumă de 10500 lei, a sumei de 60000 lei cu titlu de prejudiciu moral, 74151 lei pentru lipsa forțată de la lucru, 9320,04 lei pentru concediile nefolosite în timpul lipsei forțate de la muncă, 11117,34 lei pentru concediile nefolosite pentru anii precedenți și compensarea cheltuielilor de judecată (f.d.

3-4 vol. II). La 24 iulie 2014, reclamantul a depus o cerere suplimentară prin care a solicitat repunerea în termenul de adresare în judecată (f.d. 101). Prin cererea de concretizare a cerințelor din 10 septembrie 2014, reclamantul Grigore Albu a solicitat anularea ordinului nr. 2 din 15 iunie 2011, repunerea în funcție, încasarea sumei în mărime de cinci salarii de funcție în locul repunerii în funcție, în mărime de 10500 lei, încasarea sumei de 60000 lei cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de 82950 lei pentru lipsa forțată de la lucru, a sumei de 10476 lei pentru concediile nefolosite în timpul lipsei forțate de la muncă, 11117,34 lei pentru concediilor nefolosite pentru anii precedenți și compensarea cheltuielilor de judecată (f.d.

110 vol. II). Prin încheierea Judecătoriei Edineț din 12 mai 2014 în proces a fost atras în calitate de copârât ÎA „Maconi” în proces de insolvabilitate (f.d. 8-9 vol. II). Prin hotărârea judecătoriei Edineț din 19 noiembrie 2014 acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv (f.d. 157-169 vol. II). 2 Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 12 martie 2015 a fost respins apelul declarat de către Grigore Albu şi menținută hotărârea primei instanțe. La 13 mai 2015, în termenul prevăzut de lege, Grigore Albu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. La 17 iunie 2015, Grigore Albu a depus cerere de recurs suplimentar.

Recurentul Grigore Albu, în motivarea recursului, a invocat că nu este de acord cu hotărârile judecătorești, deoarece a fost interpretată eronat legea. Susține că intimatul nu era în drept să emită ordinul de concediere deoarece contractul de vânzare-cumpărare a complexului patrimonial al ÎA „Maconi” a fost înregistrat la Camera Înregistrării de Stat abia în luna mai anul 2012, iar în cazul existenței cererii de demisie ÎA „Maconi”, în persoana administratorului de insolvabilitate, trebuia să emită ordinul și nu SRL „Belvilcom”. Indică recurentul că instanța a ignorat faptul depunerii de către el a cererii de angajare la SRL „Belvilcom”, ceea ce a fost dovedit prin declarațiile martorului Maria Ciornîi, șeful relații umane.

La fel, afirmă că instanța de judecată nu a atras atenția asupra faptului că el a fost eliberat din funcție în ziua în care a fost emis ordinul, fără să-i fi fost acordat termenul de 14 zile. Invocă că instanța de judecată a apreciat greșit probele prezentate, și anume, borderoul de inventariere și actele de primire-predare, semnate de către șeful carierei, care sunt acte de folosință internă. Totodată, consideră că instanța incorect a conchis că termenul de prescripție începe să decurgă de la 15 iulie 2011, or, acesta începe să curgă din momentul când a făcut cunoștință cu ordinul, și anume din 28 noiembrie 2011, data la care i-a fost înmânat carnetul de muncă. Prin referința depusă la 15 iulie 2015 SRL „Belvilcom” a solicitat respingerea recursului şi menținerea deciziei instanței de apel.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

3 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Grigore Albu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul lui Grigore Albu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Grigore Albu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Iuliana Oprea judecătorul Judecătorii Ion Druță Ion Corolevschi 4