2r-516/15 — Recuperarea prejudiciului material şi moral

Curtea de Apel Bălţi Dosarul nr. 2r-516/15 Judecători: A.Albu, O.Moraru, A.Toderaş Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 05 august 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de SRL „Insula Paradisului”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Goldenştein Mihail şi Goldenştein Ira împotriva SRL „Insula Paradisului” privind repararea prejudiciului material şi moral, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 23 aprilie 2015, prin care a fost respinsă cererea de eşalonare a plăţii taxei de stat şi nu s-a dat curs cererii de apel, CONSTATĂ: La 30 mai 2012, Goldenştein Mihail şi Goldenştein Ira au depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Insula Paradisului” cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 18 iulie 2014, a fost admisă parţial acţiunea, fiind dispusă încasarea din contul SRL „Insula Paradisului” în beneficiul lui Goldenştein Mihail şi Goldenştein Ira a prejudiciului material în sumă de 18 900 euro (echivalentul valutei naţionale la data executăroo hotărîrii), compensaţia de întîrzîiere în sumă de 9 888,3 euro (echivalentul valutei naţionale la data executării hotărîrii), prejudiciul moral în sumă de 5 000 lei pentru fiecare, cît şi cheltuielile de judecată în sumă de 17 874 lei. La fel s-a încasat din contul SRL „Insula Paradisului” taxa de stat în sumă de 15 545,52 lei. La 21.07.2014, SRL „Insula Paradisului” a înaintat cerere de apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 18 iulie 2014 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

La fel a solicitat şi eşalonarea plăţii taxei de stat în legătură cu sechestrarea conturilor bancare. La 06.08.2014 au declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond şi Goldenştein Mihail şi Goldenştein Ira, solicitînd admiterea apelului şi modificarea hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 18 iulie 2014 în sensul admiterii integrale a acţiunii. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 27 noiembrie 2014, a fost respinsă cererea SRL „Insula Paradisului” privind eşalonarea plăţii taxei de stat pentru depunerea apelului. Nu i s-a dat curs cererii de apel depusă de către ultimul, fiindu-i comunicat despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în sumă de 11 658 lei, pînă la 15 ianuarie 2015. 1 În şedinţa de judecată a Curţii de Apel Bălţi din 15 ianuarie 2015, i-a fost acordat termen suplimentar SRL „Insula Paradisului” pînă la 05 februarie 2015 pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat, din motiv că lipseşte dovada citării legale a ultimului.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 04 februarie 2015, a fost corectată greşeala admisă în partea introductivă a încheierii Curţii de Apel Bălţi din 27 noiembrie 2014 referitor la componenţa completului de judecată şi anume: în loc de componenţa completului „preşedinte Alexandru Gheorghieş, judecători Ana Albu şi Natalia Chircu” corect va fi indicat instanţa constituită din „preşedinte Ana Albu, judecători Dumitru Puşca şi Svetlana Melnic”. La 06.02.2015, SRL „Insula Paradisului” a depus recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 27 noiembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii enunţate cu emiterea unei noi soluţii prin care să fie eşalonată plata taxei de stat pînă la emiterea deciziei de către instanţa de apel şi remiterea pricinii spre judecarea apelului în fond.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 martie 2015, a fost admis recursul declarat de SRL „Insula Paradisului”, casate încheierile Curţii de Apel Bălţi din 27 noiembrie 2014 şi 04 februarie 2015 cu restituirea pricinii în instanţa de apel la faza primirii cererii de apel. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 23 aprilie 2015, a fost respinsă cererea SRL „Insula Paradisului” privind eşalonarea plăţii taxei de stat la depunerea apelului, nu s-a dat curs cererii de apel depusă de către ultimul, fiindu-i comunicat despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în sumă de 11 658 lei, pînă la 07 mai 2015. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 86 alin. (1) şi 368 alin. (1) CPC, menţionînd că apelanta nu a prezentat probe care ar confirma imposibilitatea de plată a taxei de stat.

Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 07.05.2015, SRL „Insula Paradisului” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Bălţi din 23 aprilie 2015 şi emiterea unei noi soluţii privind eşalonarea plăţii taxei de stat pînă la judecarea apelului în fond. În motivarea cererii de recurs, recurenta a invocat că a prezentat instanţei de apel probe care confirmă blocarea conturilor bancare şi aplicarea sechestrului pe bunurile imobile ce aparţin SRL „Insula Paradisului”, însă instanţa nu a analizat capacitatea apelantului de a achita taxa de stat, fapt ce a determinat ca accesul liber la justiţie să fie efectiv limitat, devenind practic iluzoriu.

La 07.07.2015, Goldenştein Mihail a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, prin care şi-a manifestat dezacordul cu argumentele acestuia şi a solicitat respingerea lui. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea.

2 Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor referitoare la eşalonarea plăţii taxei de stat la depunerea cererii de apel – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Potrivit art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Astfel, Colegiul constată că apelanta la depunerea apelului împotriva hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 18.07.2014, nu au prezentat dovada de achitare a taxei de stat, însă a solicitat eşalonarea plăţii acesteia pînă la examinarea apelului în fond, invocînd în acest sens aplicarea sechestrului pe conturile bancare şi situaţia financiară dificilă. Potrivit art. 86 alin. (1) CPC, judecătorul sau instanţa judecătorească este în drept să decidă amînarea sau eşalonarea plăţii taxei de stat pentru una sau pentru ambele părţi, ţinînd cont de situaţia lor materială. Dacă reclamantul nu a plătit în termen taxa de stat, instanţa scoate cererea de pe rol. Potrivit prevederilor legale ce reglementează examinarea recursului (art. 426 alin. (3) CPC), recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într- un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Verificînd legalitatea încheierii recurate prin prisma înscrisurilor anexate la recurs, Colegiul atestă că, la depunerea cererii de recurs, recurentul a anexat încheierea executorului judecătoresc Vera Mighici care să confirme situaţia materială precară invocată. Însă, aceste circumstanţe nu denotă că recurentul va putea achita în tranşe taxa de stat, or, interdicţiile aplicate se referă la executarea unui alt titlu executoriu şi nu vizează pricina din speţă. Mai mult ca atît, aceste interdicţii au fost instituite pînă la executarea documentului executoriu, iar recurentul nu a probat prin invocarea lor că va beneficia de posibilitatea achitării în tranşe a taxei de stat.

În acelaşi timp, Colegiul menţionează că, avînd la bază prevederile art. 86 alin. (1) CPC, instanţa de judecată dispune exclusiv de dreptul de a eşalona plata taxei de stat, iar uzarea de acest drept este la latitudinea instanţei, fiind legată doar de motivele şi probele invocate de solicitant în acest sens. Astfel, faptul că instanţa de apel nu a admis cerinţa apelantului de eşalonare a plăţii taxei de stat, nu poate fi apreciată ca încălcare a prevederilor legale, cu atît mai mult că acestă soluţie conţine la bază motive întemeiate. Pornind de la prevederile normelor de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect nu a admis cerinţa de eşalonare a plăţii taxei de stat şi nu a dat curs cererii de apel, or, apelantul nu s-a conformat dispoziţiilor legale ce reglementează procedura de contestare cu apel.

Din considerentele menţionate, Colegiul apreciază critic afirmaţia recurentului cum că instanţa nu a analizat capacitatea apelantului de a achita taxa de stat, fapt ce a determinat ca accesul liber la justiţie să fie efectiv limitat, devenind practic iluzoriu. 3 Astfel, în cauza SRL Tudor-Comerţ vs.Moldova, Curtea a reiterat că articolul 6 §1 nu garantează dreptul la apel asupra unei hotărîri de primă instanţă. Cu toate acestea, atunci cînd dreptul intern prevede un drept la apel, atunci procedura respectivă va fi examinată ca o extensiune a procesului de judecată şi, prin urmare, va constitui un drept garantat de articolul 6 din Convenţie. Curtea a constatat că, în situaţia în care legislaţia procesuală permite declararea apelului împotriva hotărîrilor instanţelor de fond, instanţa de apel este în drept să limiteze dreptul la apel doar dacă constată că apelul respectiv nu corespunde legislaţiei în vigoare.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. De altfel, instanţa europeană a relatat în practica sa constantă că, dreptul la o instanţă nu este absolut. În această privinţa, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen nu exclude niciodată ipoteză că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unei restricţii de natură financiară în accesul unei persoane la o instanţă (Tolstoy –Miloslavsky vs. Regatul Unit), dar această restricţie se impune a fi una justificată, generată de situaţia celui ce recurge la calea de atac, dar şi conformă normelor care guvernează accesul la justiţie.

În acest context, argumentele invocate de SRL „Insula Paradisului” nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurentă în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de SRL „Insula Paradisului”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 23 aprilie 2015, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Goldenştein Mihail şi Goldenştein Ira împotriva SRL „Insula Paradisului” privind repararea prejudiciului material şi moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4