2ra-1872/15 — Constatarea încălcării dreptului la judecare a cauzei în termen rezonabil, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Dosarul nr. 2ra-1872/15 Prima instanţă: V. Chisiliţa Instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut şi E. Fistican Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 29 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecător: Tatiana Vieru Judecătorii: Oleg Sternioală şi Petru Moraru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Căpăţînă Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Căpăţînă Gheorghe împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecare a cauzei în termen rezonabil, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015, prin care apelul declarat de Căpăţînă Gheorghe a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 05 decembrie 2014. ACONSTATAT: La 02 iunie 2014, Căpăţînă Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecare a cauzei în termen rezonabil, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii Căpăţînă Gheorghe a indicat că în anul 2011 fiind în calitate de fondator al Societăţii cu Răspundere Limitată „Dranglinsol” a depus o plîngere la Procuratura r-nul Căuşeni în privinţa administratorului firmei – N. Ciobanu, referitor la sustragerea de către acesta din contul societăţii a sumei de peste 500000 lei, fapt constatat în raportul de audit privind activitatea economică financiară pentru perioada 2006-2010.

1 Reclamantul a precizat că ulterior a mai depus şi alte plângeri privind neexaminarea în termen rezonabil a acesteia. Prin ordonanţa procurorului în Procuratura r-lui Căuşeni din 07 iunie 2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Ulterior, la sesizarea sa, prim-adjunctul procurorului general, prin ordonanţa din 16 august 2012 a dispus începerea urmăririi penale pe cazul dat, stabilindu-se termen de efectuare a acţiunilor de urmăririi penală, pînă la 16 septembrie 2012. A indicat Gheorghe Căpăţînă că din conţinutul ordonanţelor Procuraturii r-lui Căuşeni şi organului de urmărire penală, rezultă că, organul de urmărire penală nu a studiat şi nu a cercetat în termeni rezonabili cazul şi nu a dat răspuns nici la o obiecţie a reclamantului, atât până la intervenţia Procuraturii Generale, cât şi după.

La plângerea referitor la urgentarea examinării cauzei, în sensul executării ordonanţei din 16 august 2012 a prim-adjunctului procurorului general, reclamantul a primit un răspuns formal semnat de procurorul în Procuratura r-lui Căuşeni în care acesta i-a sugerat reclamantului unde poate să se adreseze pentru urgentarea examinării plângerii, care deja durează mai mult de 2 ani de zile. Susţine Gheorghe Căpăţînă că la plângerea adresată Procuraturii Generale şi readresată ulterior Procuraturii r-lui Căuşeni, a primit un răspuns succint şi obraznic în raport cu indicaţiile Procuraturii Generale, în care i se sugerează în 3 rânduri de a se adresa judecătorului de instrucţie pentru urgentarea examinării cauzei penale.

Consideră reclamantul că obligaţiunile statului în acest sens rezultă din legea procesual penală şi principiile enunţate de art. 1 alin. (2), 252 şi 254 CPP. În rezultatul neexecutării obligaţiunilor directe de către organul de urmărire penală, i s- au lezat drepturile prevăzute şi garantate de aceiaşi Lege prin art. art. 59 şi 60 CPP, referitor la dreptul victimei şi eventual a părţii vătămate la soluţionarea de organul de urmărire penală a cererii sale şi informării în termeni cât mai restrânşi despre rezultatele examinării plângerii. Invocă reclamantul că prin acţiunile organelor de drept, i s-a cauzat un prejudiciu moral, manifestat prin suferinţele apărute în legătură cu conflictul respectiv, dar mai mult, de piedicile apărute în legătură cu valorificarea dreptului său la un proces echitabil.

Solicită Căpăţînă Gheorghe constatarea faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei, încasarea prejudiciului moral în sumă de 150 000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 05 decembrie 2014, acţiunea depusă de Căpăţînă Gheorghe împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecare a cauzei în termen rezonabil, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, a fost respinsă. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015, apelul declarat de Căpăţînă Gheorghe a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 05 decembrie 2014. La 26 mai 2015 Căpăţînă Gheorghe, în termenul stabilit prin Lege, a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a indicat că atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrile primei instanţe sunt ilegale, deoarece, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material. La 24 iunie 2015 intimatului Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova i-a fost expediată copia recursului, însă, pînă la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului, în adresa Curţii Supreme de Justiţie nu a parvenit referinţa, prin care intimatul să-şi expună poziţia faţă de temeiurile recursului.

În conformitate cu prevederile art. 439, alin. alin. (2) şi (3) CPC după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursurilor, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Căpăţînă Gheorghe, este inadmisibil.

În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat.

3 Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag 1l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Căpăţînă Gheorghe, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de Căpăţînă Gheorghe, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 4