3ra-1061/15 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1061/15 prima instanţă: G.Bivol instanţa de apel: M. Guzun, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 29 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală, Petru Moraru examinând admisibilitatea recursului declarat de Primarul general al mun. Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului general al mun. Chişinău, intervenienţi accesorii societatea comercială „Ilplus comerţ” societate cu răspundere limitată şi întreprinderea individuală „Dvorciuc Svetlana” privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat şi casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 07 noiembrie 2014, c o n s t a t ă: La 18 aprilie 2014, Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat s-a adresat cu cerere în instanţa de judecată împotriva Primarului general al mun. Chişinău, intervenienţi accesorii societatea comercială „Ilplus comerţ” societate cu răspundere limitată şi întreprinderea individuală „Dvorciuc Svetlana” privind contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat reclamantul că la 17 februarie 2014, Primarul general al municipiului Chişinău a emis dispoziţia nr. 86-d prin care a permis prelungirea autorizaţiei de funcţionare a gheretei SC „Ilplus comerţ” SRL din str. Gh. Madan, nr. 48 şi schimbarea titularului acesteia.

Menţionează că, în conformitate cu art. 64 al Legii privind administraţia publică locală nr.436-XVI din 28 decembrie 2006, Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a efectuat controlul sub aspectul legalităţii dispoziţiei şi a constatat că actul a fost emis cu încălcarea prevederilor legislaţiei în vigoare. Astfel, la 10 martie 2014, Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a înaintat Primarului general al mun. Chişinău notificarea nr. 1304/OT4-419, prin care a solicitat abrogarea dispoziţiei menţionate, în limita termenului de prescripţie. 1 Susţină reclamantul că la notificarea respectivă nu a recepţionat niciun răspuns. Indică precum că potrivit art. 29 alin. (1), lit. a) al Legii privind administraţia publică locală, primarul asigură executarea deciziilor consiliului local.

În acest sens, prin decizia Consiliului municipal nr. 13/4 din 27 decembrie 2007, a fost aprobat Regulamentul privind eliberarea autorizaţiilor de funcţionare a unităţilor comerciale şi de prestare a serviciilor sociale pe teritoriul municipiului Chişinău, conform căruia autorizaţia de funcţionare a unităţilor comerciale şi/sau de prestări servicii este un act administrativ individual ce atestă dreptul titularului autorizaţiei de a amplasa unitatea comercială şi/sau de prestări servicii în locul (terenul, localul, incinta) stabilit şi de a desfăşură activităţi comerciale şi/sau de prestări servicii pentru o perioadă stabilită, cu respectarea obligatorie a condiţiilor de autorizare prevăzute de prezentul regulament.

Susţine reclamantul că reieşind din prevederile menţionate, unităţile comerciale (inclusiv gheretele) se amplasează şi funcţionează în baza autorizaţiei de funcţionare şi nicidecum în baza dispoziţiei Primarului general, iar pentru perfectarea acesteia, beneficiarul urmează să depună o cerere, care se examinează în modul stabilit de pct. 2.1-2.13, pct. 3.1-3.13 ale Regulamentului. Potrivit pct. 4.1-4.4 ale actului, perioada de valabilitate a autorizaţiei poate fi prelungită în baza cererii solicitantului. La caz, ţinînd cont de faptul că autorizaţia de amplasare şi funcţionare a gheretei din str. Gh. Madan, 48 este eliberată pe numele SC „Ilplus comerţ” SRL, doar titularul poate solicita prelungirea perioadei de valabilitate a autorizaţiei de funcţionare.

În context, precizează reclamantul că potrivit dispoziţiei Primarului general nr.702-d din 06 iulie 2012, activitatea de reperfectare a autorizaţiilor de funcţionare în baza contractelor de vânzare-cumpărare a gheretelor a fost stopată. Excepţii în acest sens actul administrativ nu a stabilit. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 07 noiembrie 2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015, apelul declarat de Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a fost admis, casată hotărîrea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă şi anulată dispoziţia Primarului general al mun.

Chişinău nr. 86-d din 17 februarie 2014 „Cu privire la prelungirea autorizaţiei de funcţionare a gheretei S.R.L. „Ilplus comerţ” din str. Gh. Madan, nr. 48 şi schimbarea titularului acesteia”. La 12 iunie 2015, Primarul general al mun. Chişinău a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. (f.d. 91 - 95) În motivarea recursului, a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, instanţa ierarhic inferioară încălcînd şi aplicînd eronat normele de drept material. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

2 Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 24 februarie 2015 şi expediată în adresa părţilor la 14 aprilie 2015. (f.d. 89) Aviz de recepţiei a copiei actului judecătoresc la materialele dosarului nu este. Potrivit recursului şi materialelor anexate, copia documentului a fost recepţionată de Primăria mun. Chişinău la 23 aprilie 2015 şi respectiv, recursul se consideră depus în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 26 iunie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, SC „Ilplus comerţ” SRL şi ÎI „Dvorciuc Svetlana” copia recursului declarat de Primarul general al mun. Chişinău, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilităţii recursului, 29 iulie 2015, intimaţii nu şi-au realizat dreptul de a depune referinţă. În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; 3 d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei ierarhic inferioare. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actului judecătoresc, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor 4 fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii în ordine de apel, asupra cărora, instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Primarul general al mun. Chişinău, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Primarul general al mun.

Chişinău, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Tatiana Vieru Judecătorul Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 5