2ra-1878/15 — Repararea prejudiciului cauzat pentru neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti

Dosarul nr. 2ra-1878/15 prima instanţă: V.Boico instanţa de apel: S. Arnăut, V. Negru, E. Fistican ÎNCHEIERE 29 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală, Petru Moraru examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Bodrug Alexandu, în interesele clientului său Mihailiuc Alexandra, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mihailiuc Alexandra împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind repararea prejudiciului cauzat pentru neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Mihailiuc Alexandra şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 10 aprilie 2014, c o n s t a t ă: La 10 ianuarie 2014, Mihailiuc Alexandra a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind repararea prejudiciului cauzat pentru neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. În motivarea acţiunii a indicat reclamanta că la 18 decembrie 2006, Direcţia teritoriala control administrativ a Ministerului Administraţiei Publice Locale s-a adresat la judecătoria sec. Centru mun.

Chişinău împotriva Consiliului orăşenesc Codru, în calitate de pârât şi Mihailiuc Alexandra şi Botnarenco Andrei, în calitatea de intervenienţi accesorii cu cererea de chemare în judecata în instanţa de contencios administrativ cu privire la repunerea în termen a acţiunii, admiterea cererii de chemare în judecată, anularea deciziei consiliului orăşenesc Codru nr. 3/26-22 din 20.04.2006 şi anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren eliberat deţinătorului Mihailiuc Alexandra, trecut în registrul cadastral al deţinătorilor de terenuri la nr. 5909 din 25 mai 2006. Prin decizia Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 04 aprilie 2007, s-a dispus scoaterea cererii de pe rol.

1 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 mai 2007, recursul Direcţiei teritoriale control administrativ a Ministerului Administrării Publice Locale a fost admis şi remisă pricina pentru rejudecare în fond, în aceeaşi instanţă. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 05 iunie 2008, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată şi tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2008, a fost admis recursul declarat de Direcţia Teritorială Control Administrativ Chişinău a Ministerului Administraţiei Publice Locale, casată hotărârea Judecătoriei sec. Centru mun. Chişinău din 05 iunie 2008, cu restituirea pricinii spre rejudecare în aceiaşi instanţă, în alt complet de judecată.

Prin hotărârii Judecătoriei sec. Centru mun. Chişinău din 30 martie 2011, cererea de chemare în judecată a Direcţiei Teritoriale Control Administrativ Chişinău împotriva consiliului orăşenesc Codru mun. Chişinău, intervenienţi accesorii Codrun Tamara, Caniscev Victor, Mihailiuc Alexandra, Titu Pantelei, Botnarenco Andrei şi Bodean Constantin, SA „Temocom”, SA „Apă-Canal”şi SA „Union Fenosa” privind anularea deciziei Consiliului Codru nr. 3/26-22 din 20 aprilie 2006 şi a titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren a fost respină. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iulie 2011, apelul declarat de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de stat a fost admis, casată hotărârea Judecătoriei sec. Centru mun.

Chişinău din 30 martie 2011 ca nefondată, s-a repus cererea Direcţiei Teritoriale Control Administrativ Chişinău în termenul de prescripţie ca omis motivat şi s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a admis integral acţiunea Direcţiei Teritoriale Control Administrativ Chişinău şi s-a anulat decizia Consiliului orăşenesc Codru nr. 3/26- 22 din 20.04.2006 cu privire la atribuirea în proprietate a unui lot de pământ pentru construcţia casei de locuit particulare în or. Codru, mun. Chişinău Alexandrei Mihailiuc ca ilegală. De asemenea, prin aceiaşi decizie a fost anulat titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu suprafaţa de 0.06 ha nr. cadastral 0131124348 a doamnei Mihailiuc Alexandra.

Părţile au fost aduse în poziţia iniţială şi s-a dispus restituirea terenului în proprietatea Consiliului orăşenesc or. Codru. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 08 februarie 2012, recursurile declarate de către Consiliul orăşenesc Codru şi Mihailiuc Alexandra au fost admise, casată integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iulie 2011 şi remisă pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. Precizează reclamanta că motivul casării deciziei instanţei de apel a fost o eroare procedurală. La rejudecarea cauzei civile în ordine de apel, în temeiul deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2012, s-a decis admiterea apelului declarat de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de stat, s-a casat hotărârea judecătoriei sec. Centru mun.

Chişinău din 30 martie 2011 şi remisă pricina spre rejudecare în prima instanţa, în alt complet de judecată. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 iulie 2013, recursurile declarate de către Consiliul or. Codru şi Mihailiuc Alexandra au fost respinse şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2012. 2 Prin urmare, susţine reclamanta că din 18 decembrie 2006, de când Direcţia Teritoriala Control Administrativ al Ministerului Administraţiei Publice Locale a depus cererea de chemare în judecară şi până la 23 octombrie 2008, când a fost emisă decizia Curţii de Apel Chişinău, a trecut 1 an şi 10 luni, timp în care reclamanta nu poartă nicio vină în tergiversarea examinării cauzei civile.

Totodată, susţine că din 23 octombrie 2008 şi până la 30 martie 2011, au trecut 2 ani şi 5 luni timp în care, ca şi în situaţi de mai sus, amânările în şedinţele de judecată nu-i sunt imputabile. Susţine reclamanta că respectiva cauză civilă a fost examinată într-o perioadă de 6 ani şi 6 luni şi care continuă pînă în prezent, deoarece, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2012, capătul de cerere în partea anulării titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren a fost remis spre rejudecare, în prima instanţă, în alt complet de judecată şi se află pe rolul Judecătoriei sec. Centru, mun. Chişinău. De asemenea, consideră că situaţia descrisă mai sus i-a cauzat prejudiciu moral enorm, or, pe durata litigiului în instanţele de judecata i-a fost interzisă edificarea casei pe terenul litigios.

La fel, precizează că a fost nevoită sa-şi vândă materialele de construcţie pe care le-a procurat pentru edificare viitoarei case. Solicită Mihailiuc Alexandra, constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile; încasarea în beneficiului său a prejudiciului moral suportat în urma încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, în mărime de 55000 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 10 aprilie 2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2015, apelul declarat de Mihailiuc Alexandra a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 10 aprilie 2014. La 01 iunie 2015, avocatul Bodrug Alexandu, în interesele clientului său Mihailiuc Alexandra a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 17 martie 2015 şi expediată în adresa părţilor la 06 aprilie 2015 (f.d.

141) respectiv, recursul se consideră depus în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 27 iunie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat către Ministerul Justiţie copia recursului declarat de Mihailiuc Alexandra, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. 3 Pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilităţii recursului, 29 iulie 2015, Ministerul Justiţie nu şi-a realizat dreptul de a depune referinţă.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor instanţelor ierarhic inferioare. 4 În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s- au pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, dar şi în prima instanţă, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de avocatul Bodrug Alexandu, în interesele clientului său Mihailiuc Alexandra, ca inadmisibil. 5 În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de avocatul Bodrug Alexandu, în interesele clientului său Mihailiuc Alexandra, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Tatiana Vieru Judecătorul Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 6