3ra-1054/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L. Ursu dosarul nr. 3ra-1054/15 instanţa de apel: G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă ÎNCHEIERE 29 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Nadejda Toma, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de SC ,,Tavgam-Com” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SC ,,Tavgam- Com” SRL împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Leova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 19 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de SC ,,Tavgam-Com” SRL, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Leova din 02 aprilie 2014, c o n s t a t ă La data de 23 septembrie 2013, reclamantul SC ,,Tavgam-Com” SRL s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Leova cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, reclamantul SC ,,Tavgam-Com” SRL a invocat că, prin decizia nr. 1982 din 28 iunie 2013 a şefului Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Leova, faţă de SC „Tavgam-Com” SRL a fost aplicată sancţiunea în formă de amendă în mărime de 108 000 lei, indicînd ca temei neprezentarea facturilor fiscale în termen, încălcare prevăzută de art. 260 alin. (4) Codul Fiscal. Reclamantul, decizia indicată o consideră neîntemeiată, deoarece conform deciziei din 20 mai 2013 la SC „Tavgam-Com” SRL a fost iniţiat şi efectuat un control fiscal tematic repetat privind respectarea prevederilor art. 97 alin. (1) şi art. 117 alin. (1) Cod Fiscal. Pentru efectuarea controlului iniţiat la cererea colaboratorilor Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Leova au fost prezentate la control mapele cu facturile fiscale pe perioada anilor 2008-2011.

La primirea mapelor cu documentele contabile colaboratorii Inspectoratului Fiscal de Stat pe 1 raionul Leova n-au întocmit procesul-verbal de ridicare conform prevederilor art. 145 alin. (4) Cod Fiscal. Susţine reclamantul că, din vina colaboratorilor Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Leova, implicaţi în efectuarea controlului fiscal mapele cu documentele contabile pe lunile martie, aprilie, mai, iulie a anului 2008, prezentate la control au dispărut. Documentele fiscale prezentate au fost supuse controlului şi conform actului nr. 5-652948 din 31 mai 2013 au fost depistate 92 cazuri de nerespectare a cerinţelor art. 117 alin. (1) Cod Fiscal, adică neprezentarea facturii fiscale la momentul apariţiei obligaţiunii fiscale.

In actul de control menţionat este indicat “eliberarea facturilor cu dată anterioară celei care a avut loc procurarea lor". Menţionează reclamantul că nu neagă faptul eliberării facturilor cu data anterioară procurării lor, dar au fost impuşi de circumstanţele ce se crease la moment. Eliberând facturile cu data anterioară procurării lor, au menţionat că au urmărit scopul de a reflecta şi legaliza toate acţiunile efectuate de prestare a serviciilor de către întreprindere. Afirmă că, urmează să se ţină cont, că la data prestării serviciilor a fost imposibilă eliberarea facturilor din cauza că Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Leova nu dispunea de blanchetele de facturi solicitate de către ei.

La emiterea deciziei nu s-a ţinut cont de acest fapt. Lipsa blanchetelor necesare a avut loc în perioada lunilor martie-iunie a anului 2008, cînd se efectuau lucrările agricole de sezon. Procesul tehnologic de efectuare a lucrărilor agricole necesare nu putea fi suspendat pe motivul lipsei blanchetelor de facturi fiscale, de aceea cazurile de eliberare a facturilor fiscale indicate în act după prestarea serviciilor a fost impusă de lipsa de blanchete necesare solicitate la timp de reclamant de la Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Leova. A mai menţionat că, de fiecare dată colaboratorii Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Leova le răspundeau că nu dispun de blanchetele solicitate de reclamant, în total fiind 3 cazuri de eliberare cu întîrziere a blanchetelor de facturi fiscale şi anume în martie 2008 cu 53 zile, în martie 2009 cu 16 zile, în septembrie 2010 cu 5 zile.

Urmărind scopul de a respecta strict cerinţele legislaţiei fiscale şi de audit, au menţionat că au îndeplinit şi eliberat facturile fiscale după ce le-au primit de la Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Leova. Acest fapt a avut drept rezultat necoincedenţa datelor de livrare a serviciilor şi eliberarea facturilor fiscale. Din motivele indicate şi ţinînd cont, că Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Leova n-a avut posibilitate să le asigure la timp cu blanchetele necesare consideră că în cazurile indicate lipseşte vina respectivilor în frauda imputată şi sancţiunea aplicată este neîntemeiată. La fel a menţionat că, în decizia din 28 iunie 2013 mai este indicat că au fost întocmite contradictoriu declaraţiile privind TVA exprimată prin livrarea de servicii cu preţ mai mic decît sinecostul lor, prin care au încălcat prevederile art. 8 alin. (2) 2 lit. c), art. 97 alin. (4), art. 101, 108, 114 Cod Fiscal.

Cu argumentele în cauză nu este de acord, deoarece TVA pentru lunile indicate în act a fost acoperită de plăţile ulterioare din acelaş an şi la sfirşitul anului au fost lichidate devierile indicate în act, ulterior conform declaraţiilor anuale pe TVA nu existau devieri între costul serviciilor livrate şi sinecostul lor. Reclamantul consideră că, prin acţiunile sale nu au fost admise încălcări a prevederilor art. 8 alin. (2) lit. c) Cod Fiscal, şi conform declaraţiilor anuale pe TVA nu au existat devieri între costul serviciilor prestate şi sinecostul lor şi nu a fost prejudiciat bugetul de stat. Consideră că, acuzarea de încălcare a cerinţelor art. 97 alin. (4) Codul Fiscal este neîntemeiată, deoarece, nu s-a ţinut cont de faptul, că reclamantul prestă servicii posesorilor de terenuri mici a deţinătorilor de terenuri agricole.

Controlul tematic a fost efectuat la 31 mai 2013 şi la data indicată, conform actului, au fost depistate cazurile de prestare a serviciilor cu devierea în direcţia diminuării a costului serviciilor prestate şi sinecostul lor în perioada 01 februarie - 31 iulie 2008. Astfel, toate dările de seamă fiscale au fost prezentate fără întîrzieri, de aceea consideră că, la aplicarea sancţiunii faţă de SC „Tavgam-Com” SRL nu s-a ţinut cont de prevederile art. 264 alin. (1) Codul Fiscal, fiind aplicată cu încălcarea termenelor de prescripţiei. In actul de control tematic din 31 mai 2013 şi în decizia din 28 iunie 2013 mai este indicat că au fost comise derogări şi de la prevederile art. 101. 108, 114 Codul Fiscal, fără a fi specificat în ce constau ele, prin ce a fost încălcat dreptul reclamantului la apărare.

A remarcat că reclamantul nu a admis abateri de la prevederile acestor articole şi consideră neîntemeiată aplicarea sancţiunii. La data de 11 martie 2014, reclamantul SC „Tavgam-Com” SRL a înaintat cerere cu privire la renunţarea de la capătul de cerere cu privire la anularea deciziei şefului Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Leova. A argumentat renunţarea pe motiv că, la data de 22 septembrie 2013 SC „Tavgam-Com” SRL a înaintat în instanţa de judecată cerere privind anularea deciziei şefului Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Leova nr. 1982 din 28 iunie 2013, prin care faţă de reclamanta a fost aplicată sancţiunea în formă de amendă în mărime de 108 000 lei. Astfel, decizia în cauză a fost examinată şi prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Leova nr. 470 din 18 noiembrie 2013 a fost admisă şi anulată decizia contestată, iar sancţiunea aplicată sub formă de amendă în mărime de 108 000 lei a fost soluţionată pe cale extrajudiciară.

Din considerentele menţionate este de acord cu decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Leova nr. 470 din 18 noiembrie 2013, şi renunţă la capătul de cerere cu privire la soluţionarea decizie nr. 1982 din 28 iunie 2013, referitor la care au solicitat încetarea procesului. 3 S-a mai susţinut acţiunea în partea contestării întocmirii contradictorii a declaraţilor privind TVA (pct. 2 al deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Leova nr. 1982 din 28 iunie 2013, privind calcularea taxei pe valoarea adăugată în mărime de 15 667 lei conform prevederilor art. 108, 114, 115 Codul Fiscal).

Prin încheierea Judecătoriei Leova din 02 aprilie 2014, s-a admis renunţul reclamantului SC „Tavgam-Com” SRL, la pretenţiile ce ţin de anularea pct. 1 din decizia nr. 1982 din 28 iunie 2013 emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Leova prin care faţă de SC „Tavgam-Com” SRL s-a dispus aplicarea amenzii în mărime de 108 000 lei, conform art. 260 alin. (4) Cod Fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997, pentru neprezentarea facturilor fiscale în termenul prevăzut la art. 117 alin. (1) în mărime de 1 800 lei pentru fiecare factură fiscale neprezentate în termenii stabiliţi, dar nu mai mult de 108 000 lei pentru toate facturile fiscale neprezentate în termen.

Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SC „Tavgam-Com” SRL către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Leova în partea pretenţiei ce ţine de anularea pct. 1 din decizia nr. 1982 din 28 iunie 2013 emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Leova prin care faţă de SC „Tavgam-Com” SRL s-a dispus aplicarea amenzii în mărime de 108 000 lei, conform art. 260 alin. (4) Cod Fiscal nr. 1163-XIII din 24.04.1997, pentru neprezentarea facturilor fiscale în termenul prevăzut la art. 117 alin. (1) în mărime de 1 800 lei pentru fiecare din facturile fiscale neprezentate în termenii stabiliţi, dar nu mai mult de 108 000 lei pentru facturile fiscale neprezentate în termen, s-a încetat.

S-a menţionat că nu se admite o nouă adresare în judecată a SC „Tavgam- Com” SRL cu privire la acelaş obiect şi pe aceleaşi temeiuri. Prin hotărîrea Judecătoriei Leova din 02 aprilie 2014, s-a repins cererea de chemare în judecată depusă de SC „Tavgam-Com” SRL împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Leova cu privire la revocarea pct. 2 din decizia nr. 1982 din 28 iunie 2013 emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Leova, ca fiind neîntemeiată. La 30 aprilie 2014, a declarat apel SC „Tavgam-Com” SRL împotriva hotărîrii Judecătoriei Leova din 02 aprilie 2014, solicitînd admiterea cererii, casarea hotărîrii instanţei de fond şi suspendarea executării decizie mr. 1982 din 28 iunie 2013 emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Leova cu privire la majorarea taxei pe valoarea adăugată în mărime de 15 667 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 9 martie 2015 a fost respins apelul declarat de SC „Tavgam-Com” SRL, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Leova din 02 aprilie 2014. La adoptarea soluţiei, instanţa de apel a constatat că, de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Leova s-a exercitat un control fiscal tematic repetat la SRL „Tavgam-Com”, în urma controlului efectuat a fost întocmit actul de control nr. 5- 4 652948 din 31 mai 2013, de către Inspectorul Fiscal principal al Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Leova, prin care s-a stabilit că, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. c), art. 97 alin. (4), art. 101, 108, 114 Cod Fiscal s-a admis întocmirea neconformă a declaraţiilor privind TVA pentru perioadele fiscale ianuarie, iunie, decembrie ale anului 2009, lunile iulie, septembrie ale anului 2010, lunile martie, iulie, septembrie ale anului 2011, ce se exprimă prin efectuarea livrărilor de servicii cu preţ mai jos decît sinecostul acestora, ca rezultat a fost diminuată TVA în mărime de 15 667 lei, totodată se micşorează trecerea în cont a TVA pentru perioada fiscală ianuarie 2012 cu suma de 7 572 lei (f.d.4-7).

Astfel, prin decizia Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Leova nr. 1982 din 28 iunie 2013, s-a dispus majorarea calculării taxei pe valoare adăugată în mărime de 15 667 lei, faţă de SC „Tavgam-Com” în conformitate cu prevederile art. 108, art. 114, art. 115 Cod Fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997. Instanţa de apel s-a conformat prevederilor art. 93 alin. (1) Cod Fiscal cu privire la taxa pe valoare adăugată (TVA) - impozit general de stat reprezintă o formă de colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sunt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a unei părţi din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.

A mai menţionat că, potrivit prevederilor art. 108 alin. (1) Cod Fiscal, data obligaţiei fiscale privind TVA este data livrării. Data livrării se consideră data predării mărfurilor, prestării serviciilor, cu excepţia cazurilor stipulate la alin. (5), (6) şi (7). Iar conform prevederilor art. 114 alin. (1) Cod Fiscal, care stipulează că, perioada fiscală cu privire la TVA constituie o lună calendaristică, începînd cu prima zi a lunii. Curtea de apel a constatat că conform art. 115 alin. (1) Cod Fiscal, fiecare subiect impozabil, specificat la art. 94 lit. a) şi/sau c), este obligat să prezinte declaraţia privind TVA pentru fiecare perioadă fiscală. Declaraţia se întocmeşte pe un formular oficial, care este prezentat la organul Fiscal nu mai tîrziu de ultima zi a lunii care urmează după încheierea perioadei fiscale.

Astfel, instanţa de apel constată că instanţa de fond corect a stabilit faptul că, reclamantul nu prezenta declaraţia TVA şi nu efectua achitarea ei în modul şi termenii prevăzuţi de lege, precum şi că a admis diminuarea TVA pentru perioada anilor 2009-2011 în mărime de 15 667 lei, care se exprimă prin efectuarea livrărilor de servicii cu preţ mai jos decît sinecostul lor, fapt confirmat şi prin actul de control nr. 5-652948 din 31 mai 2013 (f.d. 4-8). Ulterior ca, prin decizia nr.1982 din 28 iunie 2013 pct. 2 a fost majorată calcularea TVA faţă de SC „Tavgam-Com” SRL pentru perioada anilor 2009-2011, termenul de prescripţie pentru determinarea obligaţiilor fiscale fiind prevăzut la art. 264 Cod Fiscal.

5 Din considerentele menţionate instanţa de apel a constatat că, nu sunt întemeiate argumentele apelului privind corespunderea TVA pentru lunile indicate în act de control, ca fiind acoperite de plăţile ulterioare. Rezultatele controlului fiscal demonstrează contrariu afirmaţilor apelantului, precum că reclamantul nu a urmărit scopul diminuării taxei pe valoarea adăugată. Instanţa de apel a susţinut că, nu sunt întemeiate şi argumentele apelului privind prevederile art. 264 alin. (1) Cod Fiscal, fiind aplicată cu încălcarea termenelor de prescripţie sus indicate. La 19 mai 2015, SC ,,Tavgam-Com” SRL, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîrii prin care acţiunea să fie admisă.

În motivarea recursului se invocă că, atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel a adoptat o hotărîre ilegală şi neîntemeiată ca rezultat al aplicării eronate a normelor de drept material şi a normelor de drept procedural prin stabilirea circumstanţelor de fapt, calificarea juridică a raportului litigios, verificarea autencităţii textului normei, interpretarea normei şi adoptarea hotărîrii. A mai menţionat recurentul că, la efectuare controlului de către inspectorii fiscali, au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material şi procesual, mai mult ca atît , nu a fost dată o apreciere critică a acţiunelor şi actelor întocmite de inspectorii fiscali. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SC ,,Tavgam-Com” SRL, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către SC ,,Tavgam-Com” SRL, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. 6 Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SC ,,Tavgam-Com” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de SC ,,Tavgam-Com” SRL, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nadejda Toma Iurie Bejenaru 7