2ra-1676/15 — Repararea prejudiciului material şi încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: P. Moraru dosarul nr. 2ra-1676/15 instanţa de apel: G. Vavrin I. Dănăilă, T. Dimitriadi ÎNCHEIERE 23 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iurie Bejenaru, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul societăţii pe acţiuni “JLC”, Nacu Ecaterina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de reprezentantul societăţii pe acţiuni “JLC”, Nacu Ecaterina împotriva lui Untilov Denis cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 24 februarie 2015 c o n s t a t ă La data de 28 martie 2014 reprezentantul societăţii pe acţiuni “JLC”, Nacu Ecaterina (S.A.

“JLC”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Untilov Denis cu privire la repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii a menţionat că, potrivit ordinului din 03 iunie 2008 Untilov Denis a fost angajat în calitate de şef la complexul comercial Cahul al S.A. “JLC”. Ulterior, de către pîrît a fost semnat contractul nr. 1225/07 cu privire la răspunderea individuală deplină, potrivit căruia Untilov Denis şi-a asumat obligaţia să se comporte cu grijă faţă de bunurile încredinţate lui de către S.A. “JLC” şi să întreprindă toate măsurile necesare pentru prevenirea unor pagube. Menţionează că, la 04 iulie 2008 i-au fost transmise în gestiune lui Untilov Denis bunuri conform actului de predare-primire, iar la ziua concedierii acestuia s-a constatat lipsă de bunuri în valoare totală de 33373,59 lei.

În scopul soluţionării pe cale amiabilă a litigiului la data de 27 februarie 2014 în adresa lui Untilov Denis a fost exepediată somaţia nr. 141/14 care a rămas fără rezultat. Solicită repunerea în termenul de prescripţie extinctivă şi încasarea de la Untilov Denis în beneficiul său a sumei de 33373,59 lei cu titlu de prejudiciu material. Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 24 octombrie 2014 s-a respins acţiunea ca tardivă. În motivarea soluţiei prima instanţă a constatat că, la 31.10.2008 de către S.A. “JLC” 1 s-a constatat lipsa bunurilor în valoare totală de 33373,59 lei, însă atît somaţia cît şi cererea de chemare în judecată au fost înaintate cu depăşirea termenului de prescripţie de 3 ani, iar temeiuri pentru repunerea în termen a acţiunii n-au fost constatate.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 24 februarie 2015 s-a admis apelul declarat de la 31.10.2008, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Cahul din 24 octombrie 2014 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a respins acţiunea formulată de S.A. “JLC” ca tardivă. În motivarea adoptării unei noi hotărîri instanţa de apel a menţionat că, prescrierea acţiunii n-a fost invocată de Untilov Denis, respectiv prima instanţă nu putea din oficiu să invoce scurgerea termenului de prescripţie. Totodată, reieşind din faptul că în şedinţa instanţei de apel Untilov Denis a invocat prescripţia, instanţa de apel a pronunţat soluţia de respingere a acţiunii pe acest temei. La data de 06 mai 2015 reprezentantul S.A. “JLC”, Nacu Ecaterina a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 24 februarie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel a aplicat şi interpretat eronat dispoziţiile art. 272 şi 271. De asemenea, consideră că, a fost aplicat în mod eronat art. 271 din Codul de procedură civilă la capitolul invocării termenului de prescripţie de către instanţa de apel, astfel fiindu-i creată o situaţie mai dificilă decît aceea din hotărîrea atacată. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; 2 f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Colegiul constată că, recursul a fost depus în termen or, potrivit materialelor cauzei rezultă că S.A. “JLC” a luat cunoştinţă de decizia recurată la 11 martie 2015 (f.d. 99), iar recursul a fost depus la 06 mai 2015 (f.d. 92). Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel a aplicat şi interpretat eronat dispoziţia art. 272 şi 271 poartă un caracter ambiguu în condiţiile în care n-a fost precizat actul normativ din care normele citate fac parte.

Totodată, ţinînd cont de faptul că normele invocate sunt pertinente speţei sub aspectul prescripţiei extinctive completul consideră necesar de a menţiona faptul că instanţa de apel a aplicat just instituţia prescripţiei. Alegaţiile recurentului precum că, i s-a creat o situaţie mai dificilă decît acea din hotărîrea atacată nu pot fi reţinute or, soluţiile pronunţate de instanţa de apel şi prima instanţă sunt identice. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

3 Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul societăţii pe acţiuni “JLC”, Nacu Ecaterina ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de reprezentantul societăţii pe acţiuni “JLC”, Nacu Ecaterina se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iurie Bejenaru Ion Corolevschi 4