2ra-1494/15 — Încasarea pensiei de întreţinere a copiilor minori

dosarul nr. 2ra-1494/15 prima instanță: C. Creţu instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 22 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iurie Bejenaru, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vitalie Chirinciuc, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Diana Chirinciuc împotriva lui Vitalie Chirinciuc cu privire la încasarea pensiei de întreţinere a copiilor minori, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Diana Chirinciuc şi modificată hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 22 octombrie 2014, c o n s t a t ă: La 27 iunie 2014, Diana Chirinciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vitalie Chirinciuc cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că din căsătoria cu pârâtul are doi copii minor, Darius Chirinciuc, născut la 09 noiembrie 2001 şi Maxim Chirinciuc, născut la 02 aprilie 2009. Menţionează că prin ordonanţa Judecătoriei Ialoveni din 18 noiembrie 2013 pârâtul a fost obligat să achite pensia de întreţinere a copiilor minori în mărime de 1/3 din toate felurile de câștig lunar până la atingerea majoratului de către copii. Susține reclamanta că prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 05 februarie 2014 a fost desfăcută căsătoria între ei, domiciliul copiilor fiind stabilit cu ea. Afirmă că conform încheierii privind stabilirea restanţei la plata pensiei de întreţinere a copiilor minori din 27 iunie 2014, s-a stabilit că pârâtul a format o restanţă în sumă de 2200 lei.

Indică că pârâtul achită plata pensiei de întreţinere a copiilor minori neregulat în mărime de 733 lei lunar, ceea ce este ireal. Mai invocă că pârâtul nu acordă careva ajutor material şi nici nu contribuie la educarea copiilor, ea fiind nevoită să întreţină copiii de una singură, ceea ce îi 1 este foarte greu, deoarece copiii necesită o îngrijire specială, hrană, control medical lunar, îmbrăcăminte, etc. Prin urmare, solicită încasarea de la pârât a pensiei de întreţinere a copiilor minori, Darius Chirinciuc, născut la 09 noiembrie 2001 şi Maxim Chirinciuc, născut la 02 aprilie 2009 în mărime fixă a câte 1200 lei lunar pentru fiecare, până la atingerea majoratului de către copii.

Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 22 octombrie 2014 acţiunea a fost admisă parţial, s-a încasată de la Vitalie Chirinciuc în beneficiul Dianei Chirinciuc pensia de întreţinere a copiilor minori, Darius Chirinciuc, născut la 09 noiembrie 2001 şi Maxim Chirinciuc, născut la 02 aprilie 2009, în sumă fixă de 1200 lei lunar, până la atingerea majoratului de către copii, începând cu 27 iunie 2014 şi a fost încasată de la Vitalie Chirinciuc în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 150 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015 a fost admis apelul declarat de către Diana Chirinciuc şi modificată hotărârea primei instanțe în partea încasării de la Vitalie Chirinciuc în beneficiul Dianei Chirinciuc a pensiei de întreținere a copiilor minori Darius Chirinciuc şi Maxim Chirinciuc, în sumă fixă de 1200 lei lunar, fiind majorată pensia de întreținere a copiilor minori până la 1000 lei pentru fiecare copil minor, până la atingerea majoratului acestora. La 28 aprilie 2015, în termenul prevăzut de lege, Vitalie Chirinciuc a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

Recurentul Vitalie Chirinciuc, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată. Menţionează că instanţa de apel ilegal a considerat că el a fost citat legal, deoarece la materialele dosarului nu există vreo probă în acest sens. Susţine că el nu a primit nici cererea de apel, nici citaţia şi nici copia deciziei instanţei de apel nu i-a fost expediată. Afirmă că de la bun început, intimata a dus în eroare instanţa precum că el nu participă la întreţinerea copiilor, deoarece el achită pensia de întreţinere a copiilor aşa cum prevede ordonanţa judecătorească şi nu are nici o restanță.

Invocă că instanţa de apel nu a luat în considerare faptul că intimata a refuzat să prezinte informaţia privind veniturile şi proprietăţile sale. Mai invocă că instanţa de apel a făcut referire la o oarecare informaţie a Biroului Naţional de Statistică despre valoarea minimului de existenţă pentru un copil, însă în materialele dosarului nu se conţine o astfel de probă/înscris. Menţionează că instanţa de apel, fără a examina careva probe şi concluzionând că circumstanţele importante nu au fost constatate şi elucidate, şi-a 2 motivat soluţia pe aceleaşi probe/înscrisuri, pe care şi-a motivat soluţia prima instanţă, fapt ce contravine practicii CEDO. Susţine că nu este clară situaţia în care instanţa de apel a făcut trimitere la informaţia privind minimul de existenţă în sumă de 1400 lei, însă dispune încasarea de la el a sumei de 1000 lei.

În astfel de interpretare se regăseşte o disproporţie a aportului pe care urmează să-l aducă fiecare părinte pentru întreţinerea unui copil, adică aportul celuilalt părinte pentru îngrijirea copilului ar fi în jur de 400 lei lunar. Afirmă că este lipsită de logică şi concluzia instanţei de apel precum că copii sunt întreţinuţi doar de intimată, deoarece intimata a indicat în cerere faptul că nu are cu ce să întreţină copiii şi că pe ea şi copii îi întreţine părinţii săi. Invocă că însăşi instanţa de apel a stabilit că el achită deja pensia de întreţinere a copiilor minori, însă ulterior, constatată că intimatul nu ia parte la întreţinerea copiilor. Mai invocă că instanţa de apel a făcut referire la Hotărârea Guvernului RM nr. 902 din 28 august 2000, însă această hotărâre a fost abrogată.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Vitalie Chirinciuc nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept 3 procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Vitalie Chirinciuc ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Vitalie Chirinciuc se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iurie Bejenaru Ion Corolevschi 4