2ra-1658/15 — Repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanță: I. Tutunaru dosarul nr. 2ra-1658/15 instanța de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Panov ÎNCHEIERE 15 iulie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența Preşedinte, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Nadejda Toma Tamara Chișca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Demcenko Serghei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Masiutin Maxim și Societatea cu Răspundere Limitată „Ritlabs” împotriva lui Demcenko Serghei cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Demcenko Serghei şi menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 27 iunie 2014, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 16 octombrie 2012, Masiutin Maxim și SRL „Ritlabs” au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Demcenko Serghei cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii au invocat că Demcenko Serghei, fiind asociat al SRL „Ritlabs”, la 16 februarie 1998 a fost numit în funcţie de director al întreprinderii, iar prin Hotărîrea Adunării Generale Extraordinare a Asociaţilor SRL „Ritlabs” din 13 decembrie 2011 a fost eliberat din această funcţie. Menționează că după eliberarea pîrîtului din funcție, s-a depistat faptul că în exercitarea funcţiei sale de administrator Demcenko Serghei a prejudiciat material întreprinderea.

Susţin că la data de 13 ianuarie 2012, în urma inventarierii efectuate s-a depistat că lipsesc bunuri materiale, primite de către Demcenko Serghei (care acționa în numele întreprinderii) de la furnizori, în baza facturilor fiscale şi procurilor unice.

Astfel, a fost depistată lipsa: Plotter Epson Stylus Pro 4800, A2+ - în valoare de 24 400 00 lei, primit în baza facturii nr. WT0857038 din 23 ianuarie 2009, ferestre PVC – în valoare de 14 380 56 lei, primite în baza facturii nr. EN0497795 din 23 decembrie 2005 și digital Camera Cannon EOS 40D - în valoare de 24 873 06 lei primită în baza facturii nr. SX2772881 din 26 februarie 2008. Afirmă că în calitate de conducător al întreprinderii, Demcenko Serghei era obligat să asigure sistemul intern de control asupra păstrării bunurilor materiale, inclusiv prin efectuarea inventarierilor bunurilor materiale în temeiul instrucţiunii de serviciu al directorului SRL „Ritlabs” din 28 februarie 1998 şi art. 13 alin (2) al Legii contabilităţii din 27 aprilie 2007. Or, conform pct. 6 din Ordinul Ministerului finanţelor nr. 27 din 28 aprilie 2004 cu privire la aprobarea şi punerea în aplicare a Regulamentului privind inventarierea, persoanele fizice şi juridice sunt obligate să efectueze inventarierea generală a patrimoniului cel puţin o dată pe an.

Însă, pârâtul pe parcursul a mai multor ani nu efectua inventarierea bunurilor întreprinderii, iar acest fapt a creat condiţii favorabile pentru apariţia neajunsurilor bunurilor materiale ale întreprinderii, lipsa cărora pe lînga persoanele cu răspundere materială este imputată şi pârâtului. Relatează că conform Actul reviziei tematice a activităţii economico-financiare a SRL „Ritlabs” din 10 august 2012, efectuat de controlor-revizorul principal Micislav Buliga în baza autorizaţiei nr.350 din 01 august 2012, prejudiciu cauzat întreprinderii de către Demcenko Serghei, constituie 63 617 lei. Solicită repararea prejudiciului material în mărime de 63 617 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

La data de 29 aprilie 2013, Masiutin Maxim și SRL „Ritlamb” au depus o cerere de majorare a cerințelor în care au invocat că în urma inventarierii efectuate la SRL „Ritlabs” , după eliberarea lui Demcenco Serghei din funcția de director a întreprinderii s-a mai depistat și lipsa pieselor de completare la aparatul de fotografiat Digital Camera Cannon EOS 40D, care au fost încorporate, inclusiv: Lenses Cannon EF 100 mm, f/2.8 USM - în valoare de 6 520.12 lei (inclusiv TVA), în baza facturii nr. SX2772881 din 26.02.2008, 8GB CompactFlashCard, 2 buc - în valoare de 1 497 22 lei (inclusiv TVA), în baza facturii nr. SX2772881 din 26 februarie 2008, Batterypack Cannon BP-511A - în valoare de 1 038.39 lei (inclusiv TVA), în baza facturii nr. SX2772881 din 26 februarie 2008, Speedlite Cannon 580 EX II - în valoare de 7 244 58 lei (inclusiv TVA), în baza facturii nr. SX2772881 din 26 februarie 2008, Speedlite Cannon 580 EX II - în valoare de 7 218.90 lei (inclusiv TVA), în baza facturii nr. SX3341118 din 04 martie 2008, Lenses Cannon TS-E 24mm f/3.5L - în valoare de 14 296.62 lei (inclusiv TVA), în baza facturii nr. SX3341330 din 17 martie 2008. La fel, afirmă reclamanții că SRL „Ritlabs” a achitat valoarea camerei digitale (Digital Camera Cannon EOS 40D), a pieselor de completare a acesteia (Lenses Cannon EF 100 mm, f/2.8 USM, Lenses Cannon TS-E 24mm 173.5L, 8GB CompactFlashCard,

2 buc, Batterypack Cannon BP-51 IA, Speedlite Cannon 580 EX II, 2 buc), a imprimantei pentru hîrtie fotografică (Plotter Epson Stylus Pro 4800, A2+), precum şi ferestre PVC în valoare totală de 130 808,73 lei. Facturile şi registrul procurilor confirmă faptul că bunurile menţionate, au fost primite nemijlocit de către Serghei Demcenko cu excepţia ferestrelor pentru care ultimul a semnat. Solicită reclamanții repararea prejudiciului material în mărime de 130 808,73 lei și încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 3 924 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 27 iunie 2014, acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat de la Demcenko Serghei în beneficiul SRL „Ritlabs” suma de 116 428, 17 lei cu titlu de prejudiciu material şi suma de 8 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în total suma de 125 028, 17 lei, în rest acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Demcenko Serghei şi menținută hotărârea primei instanțe. Totodată, a fost încasat de la Demcenko Serghei în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 2 619,64 lei. Pentru a decide astfel, instanțele au reținut că Demcenco Serghei în perioada în care a activat în calitate de administrator al SRL „Ritlabs” a ignorat prevederile art. 13 din Legea contabilității și art. 72 al Legii privind societățile pe acțiuni, și nu a efectuat inventarieri anuale și nu a întocmit procese-verbale de transmitere a bunurilor materiale în gestiune. Totodată, cu referire la reglementările art. 338 al. (1) lit. b), 338 al.

(2) lit. a) și 262 din Codul muncii și prevederile Instrucțiunii de serviciu a administratorului SRL „Ritlabs” din 28 februarie 1998, instanțele ierarhic inferioare au concluzionat că Demcenco Serghei poartă răspundere materială deplină pentru bunurile primite în baza documentelor unice (procurilor și facturilor) în perioada în care a activat în calitate de administrator al SRL „Ritlabs”. La 22 mai 2015, Demcenko Serghei a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată. În motivarea recursului a invocat că instanțele ierarhic inferioare nu au constatat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea justă a litigiului și au aplicat și interpretat eronat normele de drept material, fapt ce a dus la emiterea unei hotărîri ilegale și neîntemeiat de admitere parțială a cerințelor.

Astfel, invocă că din funcția de director al SRL „Ritlabs” a fost eliberat la 25 decembrie 2015, și din această dată funcția de administrator este deținută de Masiutin Maxim, respectiv instanțele eronat au reținut că dînsul a fost concediat la 13 decembrie 2011 iar la data de 13 ianuarie 2012 în urma inventarierii efectuate ca urmare a eliberării din funcție s-a constatat lipsa bunurilor în litigiu. Susține că a deținut funcția de administrator al SRL „Ritlamb” pînă la 25 decembrie 2012, iar actele semnate de Masiutin Maxim pînă la eliberarea sa din funcție sunt lovite de nulitate.

Nimeni nu l-a înștiințat la 12 decembrie 2011 despre numirea lui Masiutin Maxim în calitate de director al SRL „Ritlabs” și nimeni nu i-a solicitat transmiterea bunurilor şi documentaţiei întreprinderii și din acest motiv nu a fost efectuată inventarierea conform Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 27 din 28 aprilie 2004 cu privire la aprobarea şi punerea în aplicare a Regulamentului privind inventarierea. Mai invocă că instanțele ierarhic inferioare au aplicat și interpretat eronat prevederile Legii contabilității 113-XVI din 27 aprilie 2007 și nejustificat au reținut că nu a transmis documentele contabile imediat după concedierea sa din funcţia de administrator este una neîntemeiată.

Or, răspunderea materială a administratorului este reglementată de o procedură legală mai specială, fiind relevante reglementările prevăzute în art.345 din Codul muncii, prin care se menţionează că prejudiciul material cauzat unităţii din vina conducătorului ei se repară în condiţiile prezentului cod şi ale altor acte normative în vigoare. Proprietarul unităţii decide dacă conducătorul acesteia va repara prejudiciul material cauzat. Proprietarul unităţii este în drept să reţină suma prejudiciului material de la conducătorul unităţii numai în baza hotărîrii (deciziei) instanţei de judecată.

Astfel consideră că pentru a fi posibil de invocat repararea prejudiciului material cauzat de conducătorul unităţii, intimaţii erau obligaţi să prezinte o Hotărîrea a Adunării Generale a asociaţilor SRL „Ritlabs” prin care să se fi aprobată reţinerea cărorva sume de la conducătorul Demcenko Serghei, însă un atare act nu există, iar fără o decizie a asociaţilor întreprinderii, întreprinderea nu era în drept să iniţieze acţiunea cu privire la repararea prejudiciului material cu atît mai mult că această acţiune a iniţiat-o Masiutin Maxim - un administrator care nu era în funcţie. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Demcenko Serghei este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Demcenko Serghei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Demcenko Serghei nu asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Demcenko Serghei ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Demcenko Serghei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Nadejda Toma Tamara Chișca-Doneva