- Dosarul nr.
- 3ra-981/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 15 iulie 2015
- Părțile
- Gancear Ion vs Casa Naţionala de Asigurări Sociale si Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ciocana
- Pe scurt
- Temeiurile declararii recursului
3ra-981/15 — Contestarea actului administrativ și recalcularea indemnizației lunare viagere
prima instanță: I. Mânsăcurtă dosarul nr. 3ra-981/15 instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 15 iulie 2015 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Nadejda Toma Tamara Chișca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Casa Naționala de Asigurări Sociale a Republicii Moldova şi Casa Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Goncear Ion împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ și recalcularea indemnizației lunare viagere, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova şi menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.
Chișinău din 04 noiembrie 2014, prin care acțiunea a fost admisă integral, c o n s t a t ă: La 11 septembrie 2014, Gancear Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana și Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM cu privire la contestarea actului administrativ și recalcularea indemnizației lunare viagere. În motivarea acţiunii a indicat că a activat în calitate de judecător în perioada 17 mai 1982 - 27 septembrie 2013, iar prin Decretul Președintelui RM nr. 800-VII din 24 septembrie 2013 publicat în Monitorul Oficial al RM nr. 213-215 din 27 septembrie 2013, a fost eliberat din funcția de judecător al Judecătoriei Comerciale de Circumscripţie, începând cu data de 27 septembrie 2013 în temeiul art. 25 alin. l şi art. 26 alin. 3 ale Legii RM cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995 în legătură cu atingerea plafonului de vârstă.
Susține că în baza Decretului menționat, prin Ordinul Președintelui Judecătoriei Comerciale de Circumscripţie nr. CD-2-34 ACT din 07 octombrie 2013 a fost eliberat din funcţia de judecător al Judecătoriei Comerciale de Circumscripție, în temeiul art. 25 alin. 1 lit. k) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544-XII din 20 iulie 1995. Menționează că, începând cu data de 27 septembrie 2013 în baza prevederilor art. 26 din Legea cu privire la statutul judecătorului, are dreptul la pensie pentru vechimea în muncă sau la indemnizație lunară viageră, în condițiile acestei legi, indemnizația lunară viageră fiind o alternativă a pensiei drept merit al judecătorului în legătură cu plecarea onorabilă din funcţie, ţinând cont de discreţia judecătorului de a alege între pensia pentru vechimea în muncă şi indemnizaţia viageră.
Însă, spre deosebire de dreptul la pensie care apare în cazul unei vechimi de 12 ani şi 6 luni în funcția de judecător, dreptul la indemnizație viageră apare după o activitate de 20 ani în funcția de judecător, facilitând judecătorul să folosească a activa în această funcție şi după 20 ani. Astfel, consideră că indemnizația lunară viageră poate fi solicitată de judecător şi plătită acestuia la demisionare, deoarece potrivit prevederilor art. 26 alin.(5) din Legea cu privire la statutul judecătorului dacă judecătorul demisionat are o vechime în funcţia de judecător de cel puțin 20 ani, acesta beneficiază de o indemnizaţie lunară viageră de 80%, de la 25 la 30 de ani - 85%, de la 30 la 35 ani - 90%.
Afirmă că conducîndu-se de prevederile legale, la 17 iunie 2014 s-a adresat cu o cerere către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ciocana solicitînd, recalcularea indemnizației lunare viagere, reieșind din mărimea salariului stabilit pentru judecători cu începere de la 01 ianuarie 2014 însă, prin decizia nr. 50 din 17 iulie 2014, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ciocana i-a refuzat în stabilirea și recalcularea indemnizației lunare viagere. Consideră că prin decizia pîrîtului a fost lezat în dreptul său legal la recalcularea indemnizației lunare viagere, în mărimea prevăzută de art. 26 alin.(5) din Legea cu privire la statutul judecătorului.
În acest sens indică temeiul art. 26 alin.(5) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995 cu modificări şi un şir de hotărâri judecătorești adoptate pe parcursul anului 2013, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ciocana la adresarea sa benevol cu începere de 01 ianuarie 2013 i-a recalculat indemnizația viageră lunară, reieșind din salariul stabilit pentru judecători de la 01 ianuarie 2013, sumă care a constituit 5 463 lei, fiindu-i recalculată și pensia pentru vechimea în muncă, iar în conformitate cu Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al RM la 21 ianuarie 2014, începând cu 01 ianuarie 2014, salariile judecătorilor în funcție au fost majorate, prin indexarea lor, raportată la salariul mediu pe economie.
Prin urmare, conform art. 4 alin.(1) din Legea menționată, salariul de funcție al judecătorului se stabileşte în funcție de nivelul instanței judecătorești la care acesta îşi desfășoară activitatea şi de vechimea în muncă în funcția de judecător şi salariul de funcţie a judecătorului din cadrul primei instanței în cazul dat și al judecătorului din Judecătoria Comercială de circumscripție, unde a activat timp de 31 ani compleți până la demisionare, se stabilește în cuantum de 3,5 salarii medii pe economie pentru judecătorul, care are o vechime în muncă în funcția de judecător de peste 12 ani.
Conform hotărârii Guvernului RM nr. 100 din 13 decembrie 2013, cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2014, constituie 4 225 lei, iar în conformitate cu hotărârea nominalizată pîrîții sunt obligați începând cu 01 ianuarie 2014 să-i recalculeze indemnizația lunară viageră, pe care o primește în prezent, cu recalcularea ei din salariul de funcție al judecătorilor din cadrul instanțelor judecătorești de prima instanță, conform prevederilor art. 4 alin. (1) lit. c) al din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, potrivit cărora judecătorul demisionat beneficiază de o indemnizație lunară viageră faţă de salariul mediu plătit în funcția respectivă de judecător, ținând-se cont de indexarea salariului.
Susține că din motiv că pîrîții nu s-au conformat prevederilor legale și nu i-au efectuat recalcularea indemnizației lunare viagere, la 18 august 2014, s-a adresat cu o cerere către Casa Națională de Asigurări Sociale a RM, invocînd dezacordul cu Decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana nr. 50 din 17 iulie 2014 și solicitînd efectuarea recalculării indemnizației lunare viagere începînd cu 01 ianuarie 2014. Însă, prin răspunsurile nr. 6-1541/14 și nr. 4198 din 03 septembrie 2014, cererea sa a fost respinsă, din motiv că al. 4) și al. 5) ale art. 26 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995 sunt abrogate.
Consideră că răspunsurile recepționate de la Casa Națională de Asigurări Sociale a RM sunt ilegale, deoarece, după declararea neconstituționalității prevederilor art. 26 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în redacția Legii nr. 56 din 09 iunie 2011 privind modificarea şi completarea unor acte legislative, Parlamentul prin Legea nr. 153 din 05 iulie 2012 (în vigoare de la 31.08.2012), a propus o nouă soluție legislativă pentru art. 26 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995, în vigoare până la 16 mai 2014, care se aplică la calcularea indemnizației viagere, prin urmare, conform prevederilor art. 26 alin.(5) al Legii menționate, dacă judecătorul demisionat, avea o vechime în funcția de judecător de cel puțin 20 ani, acesta beneficia de o indemnizație lunară viageră de 80 %; de la 25 la 30 ani - 85 %; de la 30 la 35 ani- 90 %; de la 35 la 40 ani şi mai mult 100 % faţă de salariul mediu plătit în funcția respectivă de judecător, ținând-se cont de indexarea salariului.
Mai mult ca atât, în rezultatul examinării documentelor din dosarul său de pensionare, s-a constatat, că începând cu 27 septembrie 1998, a beneficiat de pensie pentru vechimea în muncă ca judecător, iar odată cu majorarea salariului judecătorului în funcție conform Legii nr. 37 din 07 martie 2013, pensia pentru vechime în muncă ca judecător i-a fost recalculată în mărime de 90 % față de salariul funcției de judecător la Judecătoria Comercială de Circumscripție de 6070 lei, cuantumul căreia constituie 5463 lei, iar începând cu 08 octombrie 2013 în baza cererii depuse, a beneficiat de indemnizație lunară viageră calculată în mărime de 90 % faţă de salariul funcţiei de judecător la Judecătoria Comercială de Circumscripție de 6 070 lei, cuantumul căreia constituie în prezent 5 463 lei.
Prin urmare, este de părerea că refuzul pîrîților de recalculare a indemnizației lunare viagere, începând cu 01 ianuarie 2014, sunt neîntemeiate şi ilegale, ne având la bază careva suport legal, purtând numai caractere declarative și urmărind scopul inducerii în eroare, deoarece, conform art. 26 alin.(4) din Legea cu privire la statutul judecătorului, judecătorul demisionat are dreptul la pensie pentru vechime în muncă sau la o indemnizație lunară viageră, în condițiile acestei legi.
De asemenea, indică că potrivit prevederilor Avizului consultativ al Plenului Curţii Supreme de Justiție nr. 4ac-15/13 din 10 iunie 2013 cu privire la modul de punere în aplicare a Legii privind pensiile de asigurare socială de stat nr. 156 din 14 octombrie 1999 şi a art. 32 alin. 1 din Legea cu privire la statutul judecătorului, în ceia ce privește modalitatea de calcul a pensiei judecătorești, atît pensia, cît şi indemnizaţia lunară viageră a judecătorului demisionat, se recalculează, ţinându-se cont de salariul mediu al judecătorului în exercițiu, cu atât mai mult că, la data de 23 decembrie 2013, Parlamentul RM a adoptat Legea nr. 328 privind salarizarea judecătorilor, art. 4 alin. (1) al cărei prevede, că salariul de funcție al judecătorului se stabilește în funcţie de nivelul instanţei judecătorești la care acesta îşi desfășoară activitatea şi de vechimea în muncă în funcție de judecător şi salariul de funcție din cadrul instanței judecătorești se stabilește în cuantum de 3,5 salarii medii pe economie pentru judecătorul, care are o vechime în muncă în funcție de judecător de peste 12 ani.
Susține că de fapt, are o vechime în muncă în funcția de judecător de 31 ani compleți. Respectiv, pârâții au interpretat în mod eronat prevederile legale, și ilegal au refuzat recalcularea indemnizației lunare viagere, ca judecător demisionat în mod onorabil, începând cu 01 ianuarie 2014, recalculare și achitare care urmează a fi efectuată de pârâți în baza alin.(4) şi (5) ale art. 26 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995 în vigoare la 01 ianuarie 2014 şi a Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor. Solicită anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect.
Ciocana, nr.50 din 17 iulie 2014, scrisorii Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.6-1541/14 din 03 septembrie 2014 şi nr.4198 din 03 septembrie 2014, obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana și Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM să-i recalculeze și să-i achite indemnizația lunară viageră în mărime de 90%, reieșind din salariul mediu lunar achitat judecătorilor de nivelul Judecătoriei Comerciale de Circumscripție şi indemnizația lunară viageră în același mod şi în aceeaşi mărime de la 01 aprilie 2015 şi 01 aprilie 2016 conform prevederilor capitolului IV, art. l din dispozițiile Legii privind salarizarea judecătorilor, ținând cont de salariul mediu pe economie prognozat pentru anii 2015 şi 2016. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.
Chișinău din 04 noiembrie 2014, acțiunea a fost admisă integral, fiind anulată decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale nr. 50 din 17 iulie 2014, considerat neîntemeiat și ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova din scrisoarea nr. 6-1541/14 din 03 septembrie 2014 şi scrisoarea nr. 4198 din 03 septembrie 2014, obligată Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ciocana mun.
Chișinău să achite lui Gancear Ion indemnizația viageră lunară în mărime de 90% reieșind din salariul mediu lunar achitat judecătorilor de nivelul Judecătoriei Comerciale de Circumscripţie ținând cont de indexarea salariului, în conformitate cu prevederile alin. (1), (2) lit. c), art. 4, art. 10 lit. a) din Legea privind salarizarea judecătorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013, începând cu data de 01 ianuarie 2014.Totodată, a fost obligată Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ciocana şi a Casa Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, să recalculeze judecătorului demisionat Gancear Ion indemnizația lunară viageră, în același mod și în aceiași mărime și de la 01 aprilie 2015 și 01 aprilie 2016 conform prevederilor Capitolului IV, art. 10 din Dispozițiile finale și tranzitorii ale Legii privind salarizarea judecătorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013, ținând cont de salariul mediu pe economie prognozat pentru anii 2015 şi 2016, astfel, până când salariile judecătorilor vor fi plătite în cuantum deplin, conform art. 4 din aceiași lege.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2015, a fost respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale a RM şi menținută hotărârea primei instanțe. În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 26 alin.(4), (5) şi art. 28 alin.(1) din Legea cu privire la statutul judecătorului, care realimentează demisia judecătorului şi salarizarea acestuia, care indică că judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt salarizaţi în condiţiile şi în modul stabilite de Legea nr.355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar. Salarizarea şi alte drepturi cuvenite personalului militar şi civil al instanţelor judecătoreşti militare se asigură de către Ministerul Apărării, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu reglementările referitoare la drepturile materiale de care beneficiază militarii activi.
Ofiţerilor din rîndul magistraţilor militari care au lucrat fără întrerupere în instanţe judecătoreşti, în organe de anchetă şi în procuratură sau care au fost aleşi în organele de stat vechimea în muncă în aceste instanţe li se include în vechimea în serviciul militar şi se calculează în conformitate cu legislaţia în vigoare referitoare la militari. Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, a reținut că poziția procedurală adoptată de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ciocana și Casa Națională de Asigurări Sociale referitoare la faptul că indemnizația viageră nu urmează fi calculată ținându-se cont de mărimea salarului judecătorului în exercițiu este neîntemeiată și contravine prevederilor menționate.
La 25 mai 2015 Casa Națională de Asigurări Sociale a RM şi Casa Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o, ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material, nu fiind elucidate pe deplin circumstanțele care au importantă pentru soluționarea pricinii. Consideră că instanțele inferioare la emiterea deciziei eronat au constatat că intimatului i s-a recalculat indemnizația lunară viageră începând cu 01 ianuarie 2013, or, conform documentelor din dosarul de pensionare, ultimul a solicitat transferul de la pensie la indemnizația viageră doar la 08 octombrie 2013, astfel, fiind în imposibilitate de recalculat un drept care nu exista la acea dată.
Susțin că instanțele inferioare la emiterea hotărârilor au aplicat eronat prevederile art. 26, art. 32 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995, cu privire la statutul judecătorului, deoarece, la moment această Lege nu mai prevede stabilirea și recalcularea indemnizației lunare viagere, prevederile legale în acest sen fiind abrogate. Menționează că intimatul s-a adresat în cadrul Casei T de Asigurări Sociale Ciocana cu cerere de recalculare a indemnizației lunare viagere la data de 17 iunie 2014, însă, prevederile art. art. 26 alin. (4), (5) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995, au fost abrogate la 16 mai 2014 şi anume cu o lună înainte, prin urmare, instanțele inferioare la emiterea hotărârilor au încălcat grav prevederile legale, deoarece, au aplicat o lege abrogată, contrar prevederilor art. 6 CPC, care reglementează acțiunea în timp a legii civile.
Insistă că prevederile art. 26 alin.(5) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului se aplicau doar la stabilirea indemnizației lunare viagere judecătorilor și nicidecum acele norme nu prevedeau recalcularea indemnizației lunare viagere. La 15 iunie 2015, Gancear Ion a depus referința la recursul declarat prin care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil, indicînd că Curtea de Apel Chișinău în decizia din 26 martie 2015, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, pe când argumentele recurentului sunt declarative. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Casa Naționala de Asigurări Sociale a RM şi Casa Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana este inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Casa Naționala de Asigurări Sociale a RM şi Casa Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurenții nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Casa Naționala de Asigurări Sociale a RM şi Casa Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Casa Naționala de Asigurări Sociale a RM şi Casa Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Casa Naționala de Asigurări Sociale a Republicii Moldova şi Casa Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Nadejda Toma Tamara Chișca-Doneva