3ra-974/15 — Încasarea restanțelor salariale pentru timpul suplimentar de muncă, compensației bănești pentru echiamentul neprimit, pentru fortificarea sănătății și penalității la restanțele salariale

prima instanță: N. Costin, dosarul nr. 3ra-974/15 instanța de apel: V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova ÎNCHEIERE 15 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Nadejda Toma Tamara Chișca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Martîniuc Veaceslav, Punga Veaceslav și Celpan Igor, reprezentați de avocatul Dilion Dorina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Celpan Igor, Martîniuc Veaceslav și Punga Veaceslav împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la încasarea restanțelor salariale și penalității de întârziere, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Celpan Igor, Veaceslav Martîniuc și Veaceslav Punga și menținută hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 15 octombrie 2015, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată și depusă tardiv, c o n s t a t ă: La 04 ianuarie 2011, Celpan Igor, Martîniuc Veaceslav și Punga Veaceslav, reprezentaţi de către avocatul Dogotari Ian, au depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM cu privire la încasarea restanțelor salariale și penalității de întârziere.

În motivarea acțiunii au invocat că au activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne al RM și pînă la momentul demisionării în legătură cu pensionarea și expirarea contractului de muncă au deținut diferite funcții. Odată cu pensionarea au depus cerere pe numele vice-ministrului Ministerului Afacerilor Interne, prin care au solicita achitarea compensațiilor bănești pentru echipamentul neprimit și pentru fortificarea sănătății. Astfel, la 26 iulie 2010, lui Celpan Igor i-a fost expediat răspunsul nr. 1/2-C- 85/10, prin care i s-a comunicat că datoria reflectată în evidenta contabilă a u.m. 1001 şi 1002 constituie suma de 7 107,51 lei şi respectiv 8 206 lei pentru fortificarea sănătății, în total 15 313,51 lei, care va fi achitată la momentul alocării mijloacelor financiare de către Ministerul Finanțelor al RM.

Tot la 26 iulie 2010 lui Martîniuc Veaceslav i-a fost expediat răspunsul nr. 1/2- M-86/10, prin care i s-a comunicat că datoria reflectată în evidența contabilă a u.m. 1002 constituie suma de 11 669 lei, care va fi achitată la momentul alocării mijloacelor financiare de către Ministerul Finanțelor al RM. Însă, cu toate acestea, până în prezent nu le-au fost achitate datoriile reflectate în legătură cu fortificarea sănătății. Cît privește compensația bănească pentru echipamentul neprimit menționează că lui Celpan Igor i-a fost achitată această compensație, însă lui Martîniuc Veaceslav i s-a comunicat că prin Legea cu privire la modificarea și completarea unor acte legislative nr. 108 din 17 decembrie 2009 a fost modificat art. 16 al Legii cu privire la statutul militarilor și nu există temei pentru calcularea și achitarea compensației în cauză.

Consideră că, răspunsurile pîrîtului sunt neîntemeiate și ilegale pe motiv că restanțele la compensație pentru echipamentul neprimit de către Martîniuc Vecaeslav s-au acumulat până data de 01 ianuarie 2010, cînd au intrat în vigoare modificările la art. 16 al Legii cu privire la statutul militarilor, iar modificarea respectivă nu a anulat asigurarea cu uniformă a militarilor. Insistă că pe lingă atribuțiile funcționale de bază stipulate în contractul individual de muncă, au prestat munca suplimentară în afara programului de muncă, inclusiv şi în timpul de noapte.

Astfel, Celpan Igor pe parcursul ultimilor doi ani a efectuat serviciul în calitate de responsabil de brigadă pentru 24 ore, efectuând 29 diurne suplimentare duratei normale a timpului de muncă inclusiv: 11 diurne în anul 2008 conform Registrului de predare- primire a serviciului de responsabil pe brigadă nr. 2111 și 18 diurne în anul 2009 conform Registrului de predare primire a serviciului de responsabil pe brigadă nr. 2276. Martîniuc Veaceslav a efectuat 51 diurne suplimentare duratei normale a timpului de muncă din care 16 diurne în anul 2008 conform Registrului de predare primire a serviciului de responsabil pe brigadă nr. 2111, 26 diurne în anul 2009 conform Registrului de predare primire a serviciului de responsabil pe brigadă nr. 2276 și 9 diurne în anul 2010 conform Registrului de predare primire a serviciului de responsabil pe brigadă nr. 278. Iar, Punga Veaceslav pe parcursul ultimului an de muncă, efectuînd serviciul în calitate de responsabil de brigadă pentru 24 ore, a efectuat 26 diurne suplimentare duratei normale a timpului muncă, conform Registrelor de predare primire a serviciului de responsabil pe brigadă nr. 2276 pentru anul 2010 și respectiv 2780 pentru anul 2009. Indică că în conformitate cu art. 19 alin. (3) al Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162-XVI din 22 iulie 2005, în cazul eliberării din serviciul militar prin contract,

militarului i se acordă o indemnizație unică în corespundere cu vechimea calendaristică în serviciul militar, astfel, lui Martîniuc Veaceslav la momentul eliberării din cadrul OAI urma să-i fie acordată o indemnizație unică în mărimea a 14 solde lunare, însă i-au fost acordate doar opt solde lunare.

Solicită încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne al RM a restanțelor la salariu pentru timpul suplimentar de muncă şi anume în beneficiul lui Celpan Igor în sumă de 9 161,10 lei, în beneficiul lui Martîniuc Veaceslav în sumă de 16 199,40 lei, în beneficiul lui Punga Veaceslav în sumă de 7 943 lei, obligarea Ministerului Afacerilor Interne să efectueze calculul compensației bănești pentru echipamentul neprimit, încasarea compensației bănești pentru fortificarea sănătății în beneficiul lui Celpan Igor în sumă de 15 313,51 lei, în beneficiul lui Veaceslav Martîniuc în sumă de 11 669 lei, obligarea Ministerului Afacerilor Interne să efectueze calculul compensației bănești cuvenită lui Punga Veaceslav pentru fortificarea sănătății şi încasarea forțată de la Ministerul Afacerilor Interne al RM în beneficiul Punga Veaceslav a compensației bănești pentru fortificarea sănătății și încasarea în beneficiul lui Martîniuc Veaceslav a compensației bănești în mărimea a şase solde lunare.

La 04 aprilie 2011, Celpan Igor, Martîniuc Veaceslav şi Punga Veaceslav au depus cerere completare și concretizare a cerințelor, solicitând încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne al RM a penalității pentru perioada de întârziere de la 31 octombrie 2009 până la 31 martie 2011, în beneficiul lui Celpan Igor în sumă de 12604,42 lei, în beneficiul lui Martîniuc Veaceslav în sumă de 10 390,96 lei şi în beneficiul lui Punga Veaceslav în sumă de 3 407,58 lei. Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2011, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 07 noiembrie 2012, a fost admis recursul declarat de către Celpan Igor, Veaceslav Martîniuc, Veaceslav Punga, casată hotărârea primei instanțe și restituită pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecată.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2012, pricina civilă a fost transmisă spre examinare în Judecătoria Centru mun. Chișinău. În cadrul dezbaterilor judiciare Celpan Igor, Martîniuc Veaceslav şi Punga Veaceslav, invocînd rata inflației și-au concretizat cerințele înaintate, solicitînd să fie încasat de la Ministerul Afacerilor Interne al RM în beneficiul lui Celpan Igor suma de 3 38 980 lei, în beneficiul lui Martîniuc Veaceslav suma de 53 346, 95 lei și în beneficiul lui Punga Veaceslav suma de 24 304,13 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 15 octombrie 2015, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată și depusă tardiv. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 martie 2015, a fost respins apelul declarat de către Celpan Igor, Veaceslav Martîniuc, Veaceslav Punga şi menținută hotărârea primei instanțe.

În confirmarea concluziilor enunțate instanța de apel referitor la pretențiile cu privire la încasarea restanțelor salariale pentru timpul suplimentar de muncă pe timp de noapte a invocat prevederile art. 4 (1) a Legii nr. 12 45 din 18 iulie 2002 cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea patriei, art. 14 al. (2), 18 al. (1) și 22 al. (1) al Legea cu privire la statutul militarilor art. 21 al. (1) și a reținut că pentru condiții speciale de activitate, intensitatea muncii, precum și îndeplinirea în regim de urgență a unor sarcini speciale, reclamanții au beneficiat de îndemnizația lunară care a fost achitată concomitent cu alte drepturi salariale.

Vis-a-vis de pretențiile cu privire la încasarea indemnizației pentru fortificarea sănătății, instanța de apel a reținut prevederile art. 12 din Regulamentul cu privire a ocrotirea sănătății, și certificatele eliberate de unitatea militară 1002 la 16 mai 2011 prin care lui Martîniuc Veaceslav i-a fost calculată și achitată îndemnizația bănească pentru fortificarea sănătății în sumă de 11 669 lei, lui Celpan Igor suma de 8 206 lei, iar lui Punga Veaceslav suma de 14 856 și a concluzionat că îndemnizația bănească pentru fortificarea sănătății are un caracter unic asupra căreia nu sunt aplicabile prevederile art. 330 al. (2) din Codul muncii care reglementează obligaţia angajatorului de a repara prejudiciul cauzat persoanei ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci.

Totodată, cu referire la pretențiile cu privire la încasarea compensației în schimbul echipamentului neprimit, instanța de apel citînd prevederile art. 16 al. (2) din Legea cu privire la statutul militarilor a concluzionat că sunt lipsite de suport juridic. Iar, în partea pretențiilor lui Martîniuc Veaceslav privind încasarea compensației bănești în mărime de 6 solde lunare, instanța a reținut art. 19 al. (3) și art. 35 al. (3) din Legea cu privire la statutul militarilor și a concluzionat că lui Martîniuc Veaceslav corect și întemeiat i-a fost calculată și achitată îndemnizația unică în mărime de 8 solde lunare. La 21 mai 2015 Celpan Igor, Veaceslav Martîniuc, Veaceslav Punga, reprezentanți de avocatul Dilion Dorina, au depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului au invocat că instanța de apel nu a constatat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea justă a litigiului și a aplicat și interpretat eronat normele de drept material, fapt ce a dus la emiterea unei decizii ilegale și neîntemeiate.

Astfel, susțin că nu este clară poziţia instanţei de apel vizavi de pretențiile înaintate cu privire la încasarea restanţelor salariale pentru timpul suplimentar de muncă, inclusiv pe timp de noapte, întrucît instanța de apel susținînd că apelanţii au beneficiat de îndeminzaţie lunară în mărime de 0,5 salarii minime pentru prestarea timpului suplimentar de muncă, inclusiv, pe timp de noapte s-a referit la pct. 15 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi plata indemnizaţiei lunare militarilor aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 186 din 20 februarie 2008, care indică că indemnizaţia lunară se calculează proporţional timpului îndeplinirii serviciului militar (special) în luna gestionară şi se achită concomitent cu alte drepturi salariale în luna următoare perioadei de gestiune, în baza ordinului emis în cadrul organului abilitat.

În acest sens menționează că în secţiunea II a Hotărârii vizate, indicatorii şi criteriile de evaluare a totalurilor activităţii unităţilor şi modalitatea de determinare a cuantumului indemnizaţiei lunare nu este inclus şi timpul suplimentar de muncă, iar pct. 3 din secţiunea I al normei citate reiterează că indemnizaţia lunară are un caracter stimulator, care se acordă conform totalurilor îndeplinirii de către unităţi şi subdiviziuni a indicatorilor de bază şi care se evaluează lunar cumulativ de la începutul anului şi ţinînd cont de aportul fiecărui colaborator la obţinerea rezultatelor în activitatea unităţii. Or, prestarea timpului suplimentar de muncă este reglementată prin noţiunea de muncă suplimentară prevăzută prin conţinutul art. 104 din Codul muncii.

În aceeași ordine de idei mai afirmă recurenții că instanţa de apel a trecut cu vederea prevederile art. 394 alin. 2 din Regulamentului Serviciului Intern al Forţelor Armate, iar susținînd faptul că militarilor prin contract antrenaţi la îndeplinirea obligaţiilor serviciului militar în afara duratei săptămînale a timpului de serviciu, conform art. 14 (2) al Legii nr. 162 din 22 iulie 2005, li se acordă timp de odihnă în alte zile ale săptămînii, a lăsat fără apreciere faptul că pârâtul nu a prezentat careva dovezi în confirmarea faptului acordării timpului de odihnă recurenţilor pentru îndeplinirea obligaţiilor peste limita stabilită în alte zile, nici alăturarea perioadei vizate la concediul anual.

Mai mult decît atît invocînd prevederile art. 14 al Legii cu privire la statutul militarilor, afirmă că instanţa nu a ţinut cont de faptul, că în legislaţia naţională nu există noţiune de timp de muncă nenormat, iar prestarea muncii suplimentare s-a confirmat atît prin graficele serviciilor şi deplasărilor ofiţerilor anexate la materialele cauzei, cît şi prin registrele de predare-primire a serviciului de responsabil pe brigadă, din care rezultă prestarea muncii suplimentare în volumul solicitat.

La acest capitol indică că intimatul invocă la imposibilitatea prezentării graficelor de numire în serviciu în calitate de responsabil pe brigadă, din motiv că în legătură cu expirarea termenului de păstrare au fost nimicite, circumstanțe apreciate eronat de instanța de apel, deoarece în cazul examinării pricinilor în ordinea contenciosului administrativ, pârâtului îi revine obligaţiunea de a prezenta probe şi argumente în confirmarea poziţiei sale şi contestarea poziţiei reclamantului, sau, în caz contrar, acţiunea se examinează în baza probelor prezentate de către reclamant. Totodată, citînd reglementările art. 330 al.

(2) din Codul muncii, afirmă că sunt neîntemeiate și concluziile instanței de apel precum că pîrîtul nu are careva datorii referitor la indemnizaţiile pentru fortificarea sănătăţii, întrucît indemnizaţia bănească pentru fortificarea sănătăţii solicitată, reprezintă o altă plată compensatorie acordată prin prisma Regulamentului cu privire la ocrotirea sănătății aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 362 din 03 aprilie 2007, care urmează a fi supusă penalităţii. Consideră că argumentul instanţei de apel, precum că compensaţia respectivă poartă un caracter unic, este inoportun, or, caracterul unic al unei plăţi presupune achitarea plăţii respective o singură dată şi nu anual după cum rezultă din conţinutul normei citate supra.

În astfel de circumstanțe, instanţa de apel neîntemeiat a ajuns la concluzia de respingere a cerinţelor în sensul dat, din motiv că de la data trecerii în rezervă (concedierii) recurenţilor şi pînă la data achitării compensaţiei a trecut timp, în care ultimii au fost lipsiţi de posibilitatea de a utiliza compensaţia respectivă anume întru fortificarea sănătăţii. Mai mult decît atît, invocă că din motivul neachitării la timp a compensaţiei pentru fortificarea sănătăţii, au fost trecuţi timpuriu în rezerva Forţelor Armate, fapt ce denotă din certificatele medicale eliberate pe numele acestora.

Sub aspectul celor enunţate, consideră că instanța de apel prin prisma principiului disponibilităţii, art. 239, 240 alin. 3 CPC, era obligată de a se expune asupra acţiunii înaintate chiar şi în cazul în care pârâtul şi-a executat obligaţiunile pînă la adoptarea hotărîrii, iar reclamantul nu renunţă la acţiunea înaintată, cu atît mai mult că intimatul a achitat compensația respectivă ca urmare a farului adresării cu cerere de chemare în judecată.

De asemenea invocă recurenții că instanța de apel neîntemeiat a concluzionat că cerințele cu privire la achitarea compensaţiei în schimbul echipamentului neprimit sunt lipsite de suport juridic, or în acest sens instanța a ignorat prevederile Hotărârii Guvernului nr. 104 din februarie 2008 cu privire la asigurarea cu echipament a militarilor Forţelor Armate pe timp de pace adoptată în baza prevederilor art. 16 al Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005 şi anume anexa nr. 2 care stabilea expres modul şi regulile de plată a compensaţiilor băneşti în schimbul obiectelor de folosinţă personală militarilor prin contract (drept, care a ia naștere concediere).

Sau, Hotărîrea Guvernului respectivă a fost modificata doar în luna august 2012 prin Hotărârea Guvernului nr. 561 prin care a fost exclusă anexa nr. 2, însă cererea de chemare în judecată in judecata a fost depusa la 04 ianuarie 2011. Relevă că obiectul acţiunii constituie revendicarea compensaţiei băneşti pentru echipamentul neprimit pentru perioada a. 1993-2009, - perioadă anterioară intrării in vigoare a modificărilor operate din Legea nr. 162 cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005 și ar fi rațional de a soluționa acest capăt de acţiune prin prisma alin. 1 art. 6 din Codul civil al RM.

Or, raportul juridic dintre Punga Veaceslav, Martîniuc Veaceslav și Ministerul Afacerilor Interne a apărut pînă la modificările efectuate în luna decembrie 2009, și este guvernat de prevederile Legii cu privire la statutul militarilor, în redacția de pînă la 29 decembrie 2009. Totodată, cu referire la certificatele eliberate pe numele lui Martîniuc Veaceslav, prin care se confirmă calitatea acestuia de titular de funcţii în cadrul Academiei „ Ştefan cel Mare” a MAI cu vechimea în muncă de 07 ani, 04 luni, 26 zile, insistă asupra achitării în beneficiul lui Martîniuc Veaceslav a indemnizaţiei unice de concediere în mărime de 6 solde lunare în temeiul art. 19 alin. (3) din Legea cu privire la statutul militarului nr. 162 din iulie 2005 şi pct. 5 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. 14 la Hotărîrea Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006 privind salarizarea militarilor efectivului de trupă şi corpului de comandă angajaţi în serviciul organelor apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice.

Or, conform extrasului din ordin nr. 76 ef. din 26 martie 2010 Martîniuc Veaceslav a fost concediat şi trecut în retragere cu dreptul de a primi pensie pe linia MAI din motive de boală în baza certificatului - decizie al comisiei medico-militare centrale a MAI nr. 258 din 19 martie 2010, respectiv, ultimul, la concediere, a căzut sub incidenţa normelor legale sus citate, iar la data trecerii în rezervă întrunea condiţiile cerute de lege pentru a primi indemnizaţia în mărime de 14 solde lunare şi avea vechimea în muncă necesară pentru stabilirea pensiei pe linia MAI şi, respectiv, a obţinut şi dreptul la indemnizaţia unică de concediere. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Martîniuc Veaceslav, Punga Veaceslav și Celpan Igor, reprezentați de avocatul Dilion Dorina, este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Martîniuc Veaceslav, Punga Veaceslav și Celpan Igor, reprezentați de avocatul Dilion Dorina, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Martîniuc Veaceslav, Punga Veaceslav și Celpan Igor, reprezentați de avocatul Dilion Dorina, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Martîniuc Veaceslav, Punga Veaceslav și Celpan Igor, reprezentați de avocatul Dilion Dorina, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de Martîniuc Veaceslav, Punga Veaceslav și Celpan Igor, reprezentați de avocatul Dilion Dorina, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Nadejda Toma Tamara Chișca-Doneva