2ra-1607/15 — Revendicarea bunurilor sau a valorii acestora confiscate în urma represiunilor politice

prima instanţă: P. Cocitov nr.2ra-1607/15 instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 15 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Gherman Liviu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gherman Liviu împotriva Consiliului raional Soroca cu privire la revendicarea bunurilor sau a valorii acestora confiscate în urma represiunilor politice, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 02 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Gherman Liviu și menținută hotărîrea Judecătoriei Soroca din 31 ianuarie 2015 c o n s t a t ă La 02 iulie 2014 Gherman Liviu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Soroca cu privire la revendicarea bunurilor sau a valorii acestora confiscate în urma represiunilor politice.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în luna martie anul 1944 bunelul acestuia - Bulat Gherasim, originar din s. Holoșnița r-l Soroca, împreună cu familia s-au refugiat în România, iar toate bunurile mobile și imobile ale lor au rămas în s. Holoșnița, în special casa unde locuia întreaga familie, casa pentru angajații temporari, care au fost confiscate de puterea sovietică și transmise în colhozul format în localitate și folosite pentru necesitățile armatei sovietice aflate în ofensivă. Pentru toată averea confiscată nu au fost întocmite careva acte, deoarece Bulat Gherasim era considerat dușman al puterii sovietice. În luna februarie 1945 Bulat Gherasim a fost repatriat în RSS Moldova.

Familiei refugiatului nu i-a fost permisă instalarea în casa ce le aparținea, deoarece de aceasta se folosea ofițerii cazați a armatei sovietice, din care cauză s-au instalat într-o casă veche din propria gospodărie, care anterior era folosită ca locuință temporară pentru angajații lor. La 31 mai 1945 Bulat Gherasim a fost arestat, iar la 14 septembrie 1945 a fost condamnat din motive politice la 10 ani privațiune de libertate, cu confiscarea averii. Casa principală a familiei Bulat a fost confiscată definitiv în anul 1945 în temeiul sentinței de condamnare, fără întocmirea cărorva acte și folosit ulterior pentru cazarea militarilor pînă în anul 1953, cînd a ars într-un incendiu. Piatra de la casa arsă a fost folosită pentru necesitățile colhozului din localitate.

La 06 iulie 1949 a fost represată și restul familiei Bulat în baza hotărîrii Consiliului de Miniștri al RSSM nr. 509 din 28 iunie 1949 în următoarea componență: soția Bulat Feodora a.n. 1896, fiica Bulat Nadejda a.n. 1921, fiul Bulat Vasili a.n. 1923, fiica Bulat Valentina a.n. 1926 (mama reclamantului), iar restul bunurilor imobile și mobile rămase după condamnarea capului familiei în 1945 au fost confiscate. Deci, au fost confiscate: casa pentru angajații temporari în care locuiau din 1945 și alte bunuri mobile, confirmate prin opisul din 06 iulie 1949 pe 83 de poziții, care se află în Arhiva Consiliului raional Soroca.

La 21 octombrie 1991 Bulat Gherasim a fost reabilitat de către Procuratura Republicii Moldova în conformitate cu art. 1 al Decretului Președintelui URSS din 13 august 1990 ”Cu privire la repunerea în drepturi a victimelor represiunilor politice din anii 20-50”, despre care fapt reclamantul a fost informat prin scrisoarea din 24 iulie 2013, nr. 21(13) – 3053/902191 a MAI a Republicii Moldova. Motivul înaintării prezentei cereri în instanța de judecată îl constituie faptul că, la 23 ianuarie 2014 reclamantul s-a adresat la Comisia specială de examinare a cererilor de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora victimelor reabilitate de pe lîngă Consiliul raional Soroca, prin care a solicitat recuperarea bunurilor sau a valorii acestora, rechiziționate și confiscate în perioada martie 1944 - septembrie 1945, ca urmare a condamnării ilegale la 14 septembrie 1945 a bunelului său Bulat Gherasim.

La fel, reclamantul a cerut recuperarea valorii bunurilor confiscate în anul 1949 odată cu represarea bunicii reclamantului Bulat Feodora a.n. 1896 și a copiilor condamnatului Bulat Gherasim, conform listei nr. 2 anexate la cerere. Prin răspunsul Președintelui raionului Soroca, reclamantul a fost informat că cererea a fost respinsă din cauza achitării despăgubirii la solicitarea lui Bulat Vasile, Bulat Nadejda și Bulat Valentina, conform deciziei Comitetului executiv raional Soroca din 23 mai 1990 și în baza art. II al. (2) din Legea nr. 186 din 19 iunie 2006, ca fiind depusă în mod repetat, fără însă a se face referire la bunurile confiscate în anul 1945. Cu răspunsul menționat reclamantul nu este de acord, reieșind din faptul că Bulat Gherasim a fost condamnat și represat la 14 septembrie 1945 și deposedat de cea mai mare parte a averii, care se afla în s. Holoșnița r-l Soroca, cît și în afara satului, la locul numit pădurea din podgorie.

Respectivele bunuri nu au fost despăgubite pînă în prezent, deoarece confiscarea nu a fost documentată de organele represive în anul 1945 și bunurile nu au găsit reflectare în deciziile Comitetului Executiv raional Soroca nr. 3 din 28 martie 1990 și din 23 mai 1990. Conform documentelor de arhivă a Consiliului raional Soroca, represaților Bulat Vasile, Nadejda și Valentina le-a fost recuperată valoarea bunurilor care au rămas în posesia mamei lor, Bulat Feodora, la situația din anul 1949, dar nu și a bunurilor confiscate în baza sentinței din 14 septembrie 1945 pe numele lui Bulat Gherasim.

În aceste circumstanțe este stabilit cu certitudine că anterior nimeni din moștenitorii legali a represaților Bulat Gherasim și Feodora nu s-au adresat la Comisia specială de examinare a cererilor de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora victimelor reabilitate de pe lîngă Consiliul raional Soroca, privind recuperarea valorii bunurilor confiscate conform sentinței penale din 14 septembrie 1945 emise pe numele lui Bulat Gherasim, deci nu a fost solicitată despăgubirea repetată a moștenitorilor represaților.

Prin scrisorile nr. 2880 din 22 iulie 2013 a Arhivei Naționale a RM, nr. 707 din 24 iunie 2013 a Arhivei Consiliului raional Soroca, nr. T-397 / 13, nr. T-402 din 14 august 2013 a Serviciului de Informații și Securitate a RM și nr. 8/203-3130 din 19 iunie 2013 a Ministerului Afacerilor Interne, reclamantul a fost informat că în fondurile arhivistice nu sunt depistate documente cu privire la bunurile confiscate care au aparținut condamnatului Bulat Gherasim în anul 1945. În aceste circumstanțe, reclamantul Gherasim Liviu solicită să fie revendicată totalitatea de bunuri imobile și mobile care i-au fost confiscate lui Bulat Gherasim în anii 1944-1945, prin hotărîrea judecătorească, în baza probei cu martorii oculari, care urmează a fi prezentați pentru audiere în instanța de judecată, iar în conformitate cu art. 11 lit. (a și g) Cod civil, apărarea dreptului civil se face prin recunoașterea dreptului, repararea prejudiciilor.

Conform art. 315 al. (2) Cod civil, dreptul de proprietate este perpetuu. La 02 ianuarie 1959 a decedat Bulat Gherasim, iar la 04 noiembrie 1979 a decedat Bulat Feodora, cărora nu le-au fost restituite bunurile confiscate în anul 1945. La 21 aprilie 2004 a decedat Bulat Vasile, la 17 iulie 2005 a decedat Bulat Nadejda, care nu a avut copii, iar la 05 decembrie 2006 a decedat Bulat (Gherman) Valentina, deci reclamantul Gherman Liviu fiind unicul moștenitor legal al defuncţilor. Prin prisma Hotărîrii Guvernului nr. 627 din 05 iunie 2007, comisiei speciale urmează a fi prezentate în mod obligatoriu un șir de documente, printre care și actele care atestă confiscarea, naționalizarea bunurilor sau scoaterii lor în orice alt mod din posesie, eliberate de arhive și de alte intituții abilitate.

Conform datelor din arhivă, nu s-au păstrat careva informații cu privire la confiscarea bunurilor în anul 1945, din cauza stării de război și lipsei ordinii de drept pe teritoriul Moldovei. Conform p. 10 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 35 din 24 octombrie 2003, cererea cu privire la restituirea averii confiscate, naționalizate sau luate în orice alt mod, recuperarea valorii acesteia ori achitarea compensațiilor se prezintă consiliului raional, primăriilor municipiului, în teritoriul cărora persoanele reabilitate au domiciliul pînă a fi represate, în decurs de 3 ani din data înștiințării despre reabilitare. Cererile depuse din motive întemeiate după expirarea termenului de 3 ani se examinează în fond cu restabilirea termenului.

Reclamantul a primit certificatul de reabilitare a bunelului Bulat Gherasim la 30 iulie 2013, astfel consideră că cererea este înaintată în interiorul termenului legal. Cere reclamantul repunerea în termen a acțiunii, revendicarea de la Consiliul raional Soroca în beneficiul lui Gherman Liviu a valorii bunurilor mobile confiscate în anul 1945 în urma represiunilor politice a bunelului său Bulat Gherasim în mărime de 10554450 lei conform informației SRL ”Triada” nr. 316/06 din 10 decembrie 2013, revendicarea de la Consiliul raional Soroca în beneficiul reclamantului a valorii bunurilor imobile confiscate în anul 1945 în urma represiunilor politice a bunelului Bulat Gherasim în mărimea stabilită de organul cadastral, precum și revendicarea valorii bunurilor confiscate în anul 1949 în urma represiunilor politice a bunicii Bulat Feodora în mărime de 33640 lei pentru roada rămasă pe terenurile agricole deținută de represat.

Ulterior, reclamantul a depus o cerere de concretizare, în motivarea căreia a indicat că în urma efectuării expertizelor judiciare de evaluare a bunurilor, a fost stabilită valoarea imobilelor confiscate în anul 1945 și anume: conform raportului nr. 76 din 14 noiembrie 2014 casa de locuit cu construcții accesorii din s. Holoșnița r-l Soroca a fost evaluată în sumă de 83408 lei, conform raportului nr. 77 din 14 noiembrie 2014 imobilul cu destinație industrială – moara și oloinița din s. Holoșnița r-l Soroca a fost evaluată în sumă de 7983 lei, conform raportului nr. 78 din 14 noiembrie 2014 valoarea construcțiilor nelocative din aceeași localitate au fost evaluate în sumă de 77044 lei, iar în total valoarea imobilelor constituie 168435 lei.

Deoarece pentru bunurile confiscate în anul 1949 au fost achitate compensații, reclamantul renunță de la capătul de cerere cu privire la încasarea sumei de 33640 lei pentru roada rămasă pe terenurile agricole în anul 1949. În temeiul art. II a Legii nr. 186 din 29 iunie 2006, în vigoare din 01 iulie 2007, cetățenii Republicii Moldova supuși represiunilor politice și ulterior reabilitați, în privința cărora, la data intrării în vigoare a prezentei legi, a expirat termenul de prescripție pentru depunerea cererii de restituire a bunurilor de care au fost deposedați, se pot adresa comisiilor speciale cu cererile respective în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Toți moștenitorii de gradul I a represaților Bulat Gherasim și Bulat Feodora, au decedat pînă la intrarea în vigoare a Legii nr. 186 din 29 iunie 2006, deci nu au avut posibilitatea ca în termen de 1 an să se adreseze cu cerere de restituire a bunurilor confiscate în anul 1945 de la părinții săi din motive obiective – din cauză de deces. Vis-a-vis de omiterea termenului de un an de către persoana reclamantă, acesta a indicat că a primit certificatul de reabilitare pe numele lui Bulat Gherasim abia la 24 iulie 2013, precum și alte documente din arhivele Republicii Moldova. Totodată, Gherman Liviu nu a cunoscut inițial despre circumstanțele în care a avut loc confiscarea averii, precum și despre restituirea a unei părți din aceasta, în special a bunurilor confiscate în anul 1949. În circumstanțele expuse, consideră că este întemeiată cererea acestuia de repunere în termenul legal a acțiunii.

La fel solicită revendicarea de la Consiliul raional Soroca în beneficiul lui Gherman Liviu a valorii bunurilor mobile confiscate în anul 1945 în urma represiunilor politice a bunelului său Bulat Gherasim în mărime de 10554450 lei conform informației SRL ”Triada” nr. 316/06 din 10 decembrie 2013, revendicarea de la Consiliul raional Soroca în beneficiul reclamantului a valorii bunurilor imobile confiscate în anul 1945 în urma represiunilor politice a bunelului Bulat Gherasim în mărimea stabilită de organul cadastral, filiala Drochia, în sumă totală de 168435 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 31 ianuarie 2015, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de repunere în termen și respinsă acțiunea ca tardivă.

Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 02 aprilie 2015, a fost respins apelul declarat de către Gherman Liviu și menținută hotărîrea Judecătoriei Soroca din 31 ianuarie 2015. La 07 mai 2015 Gherman Liviu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a indicat că, în cadrul ședințelor de judecată a prezentat suficiente probe ce ar confirma valoarea bunurilor mobile și imobile confiscate la situația din anul 1945 și anume declarațiile martorilor, raporturile de evaluare întocmite de organul cadastral și raportul de evaluare a SRL ”Triada”.

Cu toate acestea însă, instanțele nu s-au expus pe marginea probelor enunțate. Ba mai mult, deși au constatat că averea represaților a fost confiscată atît în anul 1945, cît și în anul 1949, în mod arbitrar și eronat au ajuns la concluzia că acțiunea a fost depusă tardiv. Nu s-a dat aprecierea cuvenită și certificatului de reabilitate primit de recurent la 30 iulie 2013, or acesta fiind invocat drept temei de repunere în termen a acțiunii. Respectiv, prin prisma art. 272 al.

(1) Cod civil, termenul de prescripție pentru recurent începe să curgă din data de 30 iulie 2013. Și Curtea Constituțională la adoptarea Hotărîrii nr. 16 din 12 iunie 2007 a indicat că art. II a Legii nr. 186 nu limitează dreptul persoanelor supuse represiunilor politice la despăgubire, ci dau expresie principiului potrivit căruia nimeni nu poate cere de două ori reparația aceluiași prejudiciu, aplicîndu-se față de persoanele care au primit despăgubiri în volum deplin, conform legislației în vigoare la momentul apariției dreptului. Cetățenii care nu au fost despăgubiți integral în baza legii vechi, pot cere repararea prejudiciilor în partea în care consideră că sunt îndreptățiți. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Gherman Liviu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Gherman Liviu în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Gherman Liviu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Gherman Liviu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat