2rac-245/15 — Încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2rac-245/15 prima instanţă: V. Buhnaci instanţa de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 15 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală, Petru Moraru examinând admisibilitatea recursului declarat de societatea comercială „Lanitron” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea comercială „Lanitron” societate cu răspundere limitată împotriva societăţii comerciale „Media show Grup” societate cu răspundere limitată privind încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată şi la cererea reconvenţională înaintată de societatea comercială „Media show Grup” societate cu răspundere limitată împotriva societăţii comerciale „Lanitron” societate cu răspundere limitată privind constatarea nulităţii livrărilor de bunuri în baza facturilor fiscale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de societatea comercială „Lanitron” societate cu răspundere limitată şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 11 septembrie 2014, c o n s t a t ă: La 18 decembrie 2013, societatea comercială „Lanitron” societate cu răspundere limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii comerciale „Media show Grup” societate cu răspundere limitată privind încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a invocat reclamantul că a livrat către SC „Media show Grup” SRL mijloace tehnice în baza facturilor fiscale: nr. BV 7954858 din 10 iulie 2013, pentru suma de 6484,56 lei; nr. BV 7954859 din 11 iulie 2013, pentru suma de 15925,57 lei; nr. BV 7954860 din 12 iulie 2013, pentru suma de 8861,21 lei; nr. BV 7954861 din 15 iulie 2013, pentru suma de 3662,01 lei; nr. BV 7954862 din 15 iulie 2013, pentru suma de 1462,33 lei, iar deoarece SC „Media show Grup” SRL nu şi-a onorat obligaţiile de plată a costului mărfii, în vederea soluţionării litigiului pe cale extrajudiciară, la 25 octombrie 2013, în adresa ultimului a fost expediată reclamaţie cu solicitarea de a achita suma, dar care a rămas fără de executare.

1 Solicită SC „Lanitron” SRL, admiterea acţiunii cu încasarea de la pîrît, în beneficiul său, a datoriei în mărime de 36395,68 lei şi cheltuielile de judecată. La 29 ianuarie 2014, SC „Media show Grup” SRL a înaintat cerere reconvenţională împotriva SC „Lanitron” SRL privind constatarea nulităţii livrărilor de bunuri în baza facturilor fiscale. În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că administratorul SC „Media show Grup” SRL a semnat facturile fiscale însă, fără să recepţioneze bunurile menţionate în ele. Precizează că pentru uşurarea activităţii societăţii-pîrît mai întîi i s-a propus să semneze facturile, iar apoi să primească bunurile, fapt nerealizat. În momentul cînd a aflat că SC „Lanitron” SRL a înaintat o acţiune împotriva SC „Media show Grup” SRL, a înţeles că, de fapt, a fost înşelat şi că pîrîtul a încercat să obţină de la ei bani în mod ilicit, dorind să se îmbogăţească fără justă cauză.

La 28 mai 2014, SC „Media show Grup” SRL a înaintat cerere de completare a acţiunii reconvenţionale în care a invocat că în luna iunie 2013 administratorul SC „Media show Grup” SRL l-a contactat pe directorul SC „Lanitron” SRL şi ambii şi-au manifestat consimţământul cu privire la vînzarea- cumpărarea anumitor echipamente de telecomunicaţii, cel din urmă primind comanda telefonic. Mai indică reclamantul că aproximativ la 19 iulie 2013, la oficiul acestuia, situat în mun. Chişinău, bd. Negruzzi nr. 10, a fost prezent reprezentantul pîrîtului, Alexei Gorbaciov, care i-a înmânat spre semnare facturile fiscale menţionate, motivînd că marfa va fi livrată în câteva zile, iar el la acel moment nu va putea intra pe la biroul reclamantului.

Susţine SC „Media show Grup” SRL că după recepţionarea citaţiei de chemare în judecată în calitate de pîrît, la 29 ianuarie 2014, a depus la Inspectoratul de Poliţie Botanica şi CNA plângere împotriva pîrîtului. Prin scrisoarea nr. 13/1539 din 22 aprilie 2014, Serviciul prevenirea şi combaterea spălării banilor l-a informat că în cadrul examinării au fost stabiliţi indici care denotă falsificarea semnăturilor aplicate pe facturile fiscale menţionate mai sus, eliberate de către pîrît în adresa reclamantului, iar materialele respective au fost expediate organului de urmărire penală. Ulterior, prin Ordinul din 23 mai 2014, s-a dispus efectuarea inventarierii, în rezultatul căreia s-a constatat că SC „Media show Grup” SRL nu dispune şi nu a dispus în stocuri de marfa indicată în facturile fiscale, eliberate de pîrît, nu a utilizat-o, precum şi nici nu a realizat-o altor agenţi economici.

Totodată, în urma inventarierii s-au depistat lipsuri la valoarea de intrare şi valoarea de bilanţ în sumă totală de 30 329,66 lei (fără TVA). Astfel, SC „Media show Grup” SRL a dispus scoaterea din cont a acestor facturi fiscale, fapt ce se confirmă prin Declaraţia privind TVA pentru perioada fiscală L/07/2013 din 31 august 2013. Respectiv, la 25 mai 2014, s-a dispus corectarea Declaraţiei privind TVA pentru perioada fiscală L/07/2013 şi s-a scos din cont TVA în sumă de 6066 lei pentru cele 5 facturi fiscale.

Complementar, susţine reclamantul că factura fiscală are doar calitatea de document justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitatea furnizorului 2 sau a cumpărătorului şi reprezintă un mijloc de probă cu privire la operaţiunea efectuată, astfel facturile fiscale menţionate probează doar existenţa unui contract comercial consensual, care a fost încheiat prin simplul consimţămînt al părţilor, fără ca legea să prevadă pentru valabilitatea lui, îndeplinirea unor condiţii de formă. Solicită SC „Media show Grup” SRL, constatarea nulităţii livrărilor de bunuri efectuate de către SC „Lanitron” SRL în adresa SC „Media show Grup” SRL în baza facturilor fiscale menţionate în sumă totală de 36395,68 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 11 septembrie 2014, cererea de chemare în judecată depusă de SC „Lanitron” SRL împotriva SC „Media show Grup” SRL privind încasarea datoriei în sumă de 36 395,68 lei şi a cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, iar cererea reconvenţională depusă de SC „Media show Grup” SRL împotriva SC „Lanitron” SRL privind constatarea nulităţii livrărilor de bunuri în baza facturilor fiscale a fost admisă şi s-a constatat nulitatea livrărilor de bunuri efectuate de către SC „Lanitron” SRL în adresa SC „Mecia Show Grup” SRL, în baza facturilor fiscale BV 7954858 din 10 iulie 2013; BV 7954859 din 11 iulie 2013; BV 7954860 din 12 iulie 2013; BV 7954861 din 15 iulie 2013; BV 7954862 din 15 iulie 2013, în sumă totală de 36 395,68 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2015, apelul declarat de SC „Lanitron” SRL a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 11 septembrie 2014 La 02 iunie 2015, SC „Lanitron” SRL a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2015. În motivarea recursului, a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, instanţa ierarhic inferioară încălcînd şi aplicînd eronat normele de drept material şi procedural. Instanţa a interpretat în mod eronat legea, precum şi a apreciat arbitrar probele. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 11 martie 2015 şi expediată în adresa părţilor la 30 martie 2015. (f.d. 166) Dovada de recepţie a copiei actului judecătoresc la dosar nu este. În cererea de recurs, SC „Lanitron” SRL indică precum că a intrat în posesia deciziei redactate la 08 aprilie 2015. Avînd în vedere cele expuse, recursul se consideră depus în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 09 iunie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat către SC „Mecia Show Grup” SRL copia recursului declarat de SC „Lanitron” SRL, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. 3 Pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilităţii recursului, 15 iulie 2015, SC „Mecia Show Grup” SRL nu şi-a realizat dreptul de a depune referinţă. În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor instanţelor ierarhic inferioare. 4 În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s- au pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţele ierarhic inferioare, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC „Lanitron” SRL, ca inadmisibil. 5 În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de societatea comercială „Lanitron” societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Tatiana Vieru Judecătorul Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 6