2ra-1830/15 — Încasarea pensiei alimentare de întretinere

Dosarul nr. 2ra-1830/15 prima instanţă - I. Talpă instanţa de apel N.Chircu, A. Albu, A. Toderaș, ÎNCHEIERE 15 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Rusnac Aliona în interesele recurentului Sărbuşcă Lilia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Sărbuşcă Lilia împotriva lui Sărbuşcă Ion cu privire la desfacerea căsătoriei, determinarea domiciliului copilului minor şi încasarea pensie de întreţinere a copilului comun minor, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 martie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Sărbuşcă Ion, şi modificată hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 23 octombrie 2014, c o n s t a t ă ; La 17 iulie 2013 Sărbuşcă Lilia s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Sărbuşcă Ion în care a solicitat desfacerea căsătoriei, determinarea domiciliului copilului minor Sărbuşcă Irina, născută la 05 noiembrie 1998, cu mama, încasarea pensiei de întreţinere pentru copilul minor, în mărime de 200, lei plătibilă lunar şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea pretenţiilor formulate a menţionat că, la 17 februarie 1990 a înregistrat căsătoria cu Sărbuşcă Ion la Oficiul Stării Civile Drochia. Din căsătorie soţii au un copil comun Sărbuşcă Irina, născută la 05 noiembrie 1998. Viaţa în comun cu a eşuat fiind creată o atmosferă incompatibilă unei vieţi de familie. Consideră că după desfacerea căsătoriei este oportun de stabili domiciliul copilului cu mama, deoarece aceasta e decizia copilului, iar aceasta dispune de condiţiile materiale pentru a-i asigura un trai decent şi adecvat pentru sănătate şi dezvoltarea fizică. Deoarece cu Sărbuşcă Ion nu mai locuieşte împreună, toate cheltuielile pentru întreţinerea copilului minor le suportă doar Sărbuşcă Lilia, tatăl neacordînd nici un ajutor material pentru educarea şi întreţinerea acesteia.

Susţine că tatăl biologic al copilului poate să achite o pensie alimentară în mărime de 2000 lei, lunar deoarece este angajat în cîmpul muncii peste hotarele 1 ţării şi dispune de venituri, iar veniturile pe care le are ea nu acoperă cheltuielile de întreţinere a copilului într-o măsură suficientă, deoarece de fapt întreţinerea şi educarea copilului cere o sursă de venit mult mai mare. Prin hotărârea judecătoriei Bălţi din 23 octombrie 2013, acţiunea înaintată de Sărbuşcă Lilia s-a admis integral. S-a desfăcut căsătoria înregistrată la 17 octombrie 1990 nr.1 între Sărbuşcă Ion şi Sărbuşcă Lilia. S-a determinat locul de trai a copilului minor Sărbuşcă Irina, născută la 05 noiembrie 1998, cu mama Sărbuşcă Lilia.

S-a încasat din contul lui Sărbuşcă Ion în beneficiul Liliei Sărbuşcă pensiei pentru întreţinerea copilului minor Sărbuşcă Irina, născută la 05 noiembrie 1998, în sumă fixă de 2000 lei plătibilă lunar, începînd cu 17 iulie 2013, pînă la atingerea majoratului copilului. S-a încasat din contul lui Sărbuşcă Ion în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 720 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Sărbuşcă Ion la 23 iulie 2014 a depus cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 23 octombrie 2013. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 martie 2015, s-a admis apelul declarat de Sărbuşcă Ion şi s-a modificat hotărîrea judecătoriei Bălţi din 23 octombrie 2013 în partea cuantumului pensiei de întreţinere şi în loc de suma de 2000 lei s-a indicat sima de 800 lei şi în partea cuantumului taxei de stat şi în loc de suma de 720 lei, s-a indicat suma de 288 lei.

În rest hotărîrea judecătoriei Bălţi din 23 octombrie 2013 s-a menţinut fără modificări. La 28 mai 2015, avocatul Rusnac Aliona în interesele recurentului Sărbuşcă Lilia a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd casarea acesteia şi menţinerea hotărîrii judecătorie Bălţi din 23 octombrie 2013. În motivarea recursului s-a reiterat că, nu este de acord cu soluția instanţei de apel, fiind dată o apreciere arbitrară probelor din dosar şi a circumstanţelor relevante speţei. Mai menţionează că instanţa de apel nu a studiat toate probele la caz şi nu a apreciat probele după intima convingere. Nu a atras atenţia asupra probelor prezentate din care motiv a emis o hotărîre ilegală prin diminuarea cuantumului pensiei pentru întreținerea copilului minor.

Prima instanţă nu a constatat şi a elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea fondului cauzei. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). 2 În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit avizului de recepţie (f.d.77) recurentul Sărbuşcă Lilia a recepţionat decizia instanţei de apel, la 03 aprilie 2015, astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 28 mai 2015, este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în 3 urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de avocatul Rusnac Aliona în interesele recurentului Sărbuşcă Lilia în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către avocatul Rusnac Aliona în interesele recurentului Sărbuşcă Lilia, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4