2rac-254/15 — Privind repararea prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2rac-254/15 Instanţa de fond: Judecătoria Taraclia – S. Uzun Instanţa de apel: CA Cahul – G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Dimitriadi ÎNCHEIERE 15 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursurilor, declarate de către Societatea cu Răspundere Limitată „Birlic – 95” şi Întreprinderea Mixtă „LKW – Aleks Spedition” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea Comercială „Agroseminvest” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Birlic – 95”, intervenient accesoriu Întreprinderea Mixtă „LKW – Aleks Spedition” Societate cu Răspundere Limitată privind repararea prejudiciului material cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 21 aprilie 2015, prin care s-a respins apelurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată „Birlic – 95” şi Întreprinderea Mixtă „LKW – Aleks Spedition” Societate cu Răspundere Limitată, s- a menţinut hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 22 septembrie 2014, CONSTATĂ : La data de 10 aprilie 2014 SC „Agroseminvest” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Birlic – 95” SRL privind încasarea prejudiciului material în sumă de 3.000 euro şi a taxei de stat la depunerea acţiunii în sumă de 1.658 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 22 martie 2013 între SC „Agroseminvest” SRL în calitate de beneficiar şi SC „Birlic – 95” SRL în calitate transportator a fost semnată anexa-comandă nr. 1 la contractul nr. 870 de transport 1 internaţional al mărfurilor pe şosele. În baza anexei respective pîrîtul s-a obligat să efectueze pentru reclamant transportul celor 2 tractoare de marcă „John Deere” cu utilizarea platformei speciale cu lungime de 20 metri destinată încărcării mărfurilor cu gabarite mari. SC „Agroseminvest” SRL a menţionat că conform anexei - comandă pîrîtul a fost obligat să prezinte mijloacele de transport pentru încărcătură în or. Altenweddingen, Germania nu mai tîrziu de data de 25 martie 2013, însă de fapt mijlocul de transport a sosit la locul de încărcare doar la data de 27 martie 2013, ora 17.00, la expirarea zilei de lucru.

Ca urmare, încălcarea din partea SC „Birlic – 95” SRL a termenului de prezentare a mijlocului de transport pentru încărcătură a constituit 2 zile. Reclamantul a invocat că la 28 martie 2013, după începerea încărcării mărfurilor, s-a constatat faptul că platforma specială nu corespunde cerinţelor stabilite în comandă, avînd lungimea de doar 16 metri, ce a făcut imposibilă încărcarea şi transportarea celor 4 roţi, care constituie parte integrată a tractoarelor. Atît beneficiarul, cît şi expeditorul mărfii au informat transportatorul privind necesitatea suspendării încărcării. Reieşind din situaţia creată, vînzătorul mărfii firma germană „Paul Peters” a fost nevoită să asigure însoţirea mijlocului de transport a pîrîtului cu automobilul propriu, în scopul neadmiterii cauzării prejudiciului suplimentar intereselor cumpărătorului - beneficiarului.

Astfel din motiv că pîrîtul nu a asigurat executarea contractului în mod corespunzător, reclamantul a fost nevoit să încheie contract cu alt agent economic şi anume cu firma SC „Aventador” SRL. În scopul executării contractului încheiat, reprezentantul SC „Aventador” SRL a prezentat mijlocul pentru încărcare, însă de la momentul întoarcerii la depozitul vînzătorului (28 martie 2013, ora 22.00) şi pînă la data de 04 aprilie 2013 ora 16.00, conducătorul auto a mijlocului de transport al SC „Birlic – 95” SRL a împiedicat descărcarea mărfurilor.

Încărcarea mărfurilor pe mijlocul de transport prezentat de noul transportator a avut loc la data de 05 aprilie 2013. SC „Agroseminvest” SRL a invocat că vînzătorul a pregătit marfa spre încărcare încă din data de 22 martie 2013 şi termenul limită pentru primirea mărfii a fost stabilit data de 25 martie 2013, astfel a fost în întîrziere în primirea mărfii, provocată de încălcarea gravă din partea pîrîtului, pentru un termen de 10 zile. Ţinînd cont de prevederile FCA Incoterms 2010, SC „Agroseminvest” SRL în calitate de cumpărător pentru executarea obligaţiei de primire a mărfii a fost obligată să asigure mijlocul de transport corespunzător încărcării mărfurilor procurate. La 04 aprilie 2013 Firma „Paul Peters” a expediat în adresa SC „Agroseminvest” SRL reclamaţia, prin care a solicitat repararea prejudiciului cauzat companiei germane prin executare necorespunzătoare a obligaţiei de primire a mărfii în sumă totală de 3.000 euro.

Toate cerinţele firmei germane au fost întemeiate şi declarate în strictă corespundere cu prevederile Convenţiei ONU asupra contractelor de vînzare internaţională a mărfurilor din 11 aprilie 1980. Reclamantul a executat 2 cerinţele Firmei „Paul Peters” şi la 25 iunie 2013 a transferat pe contul bancar al acestei firme suma de 3.000 euro pentru repararea prejudiciului cauzat. Reclamantul susţine că achitarea acestei sume a fost consecinţă a executării necorespunzătoare a obligaţiei de primire a mărfii, ceea ce a fost direct provocată de către transportatorul SC „Birlic – 95” SRL, care nu şi-a onorat obligaţiile contractuale asumate. Astfel, suma de 3.000 euro achitată de reclamant în adresa firmei „Paul Peters” reprezintă prejudiciu efectiv, cauzat SC „Agroseminvest” SRL prin întîrziere în executarea obligaţiei de către pîrît, cît şi prin neexecutarea instrucţiunilor date acestuia de către persoanele, care au dreptul de dispoziţie asupra mărfurilor încărcate.

Consideră că SC „Birlic – 95” SRL prin neexecutarea contractului - comenzii şi prevederilor Convenţiei relative la contractul de transport internaţional al mărfurilor pe şosele din 19 mai 1956 a cauzat reclamantului prejudiciu efectiv în sumă de 3.000 euro şi este obligat să repare acest prejudiciu în baza art. 3, 12 alin.(7), art. 22 alin.(5) din Convenţia invocată. Prin încheierea Judecătoriei Taraclia din 13 mai 2014 a fost atras în calitate de intervenient accesoriu de partea pîrîtului ÎM „LKW - Aleks Spedition” SRL. Prin hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 22 septembrie 2014 s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de către SC „Agroseminvest” SRL.

S-a încasat de la SC „Birlic – 95” SRL în beneficiul SC „Agroseminvest” SRL suma de 3.000 euro cu titlu de recuperare a prejudiciului şi cheltuieli de judecată sub formă de taxă de stat în mărime de 1.658 lei, pentru asistenţă juridică în mărime de 5.000 lei şi cheltuieli de transport în sumă de 2.500 lei (f.d. 112, 122 – 132). La 22 octombrie 2014 SC „Birlic – 95” SRL a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Taraclia din 22 septembrie 2014, solicitînd casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a cererii de chemare în judecată (f.d. 137 – 138, 186 - 189). La 24 octombrie 2014 ÎM „LKW - Aleks Spedition” SRL, nefiind de acord cu hotărîrea enunţată, a declarat apel împotriva acesteia, prin care a solicitat casarea parţială a hotărîrii primei instanţe în partea în care îl lezează în drepturi pe ÎM „LKW -Aleks Spedition” SRL (f.d.

139, 167 169). Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 21 aprilie 2015 s-au respins apelurile declarate de către SC „Birlic – 95” SRL şi ÎM „LKW - Aleks Spedition” SRL, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 22 septembrie 2014 (f.d. 207 - 224). La 28 mai 2015 avocatul Nicolae Leşan în interesele SC „Birlic – 95” SRL a înaintat cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 21 aprilie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Taraclia din 22 septembrie 2014, solicitînd casarea acestora, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă (f.d. 234 - 238). În motivarea cererii de recurs avocatul Nicolae Leşan în interesele SC „Birlic – 95” SRL a invocat că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material, concluziile primei instanţe expuse în hotărîre sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

La 07 iulie 2015 ÎM „LKW - Aleks Spedition” SRL a înaintat cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 21 aprilie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei 3 Taraclia din 22 septembrie 2014, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi parţial hotărîrea instanţei de fond, cu pronunţarea unei noi hotărîri în partea excluderii concluziilor despre vinovăţia ÎM „LKW - Aleks Spedition” SRL. De asemenea ÎM „LKW - Aleks Spedition” SRL la 07 iulie 2015 a înaintat referinţă la recursul înaintat de către avocatul Nicolae Leşan în interesele SC „Birlic – 95” SRL. La 13 iulie 2015 SC „Agroseminvest” SRL a înaintat referinţă la recursul declarat de către SC „Birlic – 95” SRL, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Cahul a fost pronunţată la 21 aprilie 2015 şi a fost expediată părţilor la 12 mai 2015 (f.d. 225). Recurenţii au depus recursurile la 28 mai 2015 şi 07 iulie 2015, fiind depuse în termen. Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererile de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursurile declarate de SC „Birlic – 95” SRL şi ÎM „LKW - Aleks Spedition” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Recurenţii în recursul său nu au făcut referire la nici o normă de drept material sau procedural, care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către instanţele de judecată la examinarea cauzei, argumentele recurenţilor limitîndu-se la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei şi a admisibilităţii probelor prezentate de părţile la proces.

Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Alin. (4) al aceluiaşi articol stipulează că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 4 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererilor de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că argumentele recursurilor înaintate de SC „Birlic – 95” SRL şi ÎM „LKW - Aleks Spedition” SRL împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond, sînt declarative şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Societatea cu Răspundere Limitată „Birlic – 95” şi Întreprinderea Mixtă „LKW – Aleks Spedition” Societate cu Răspundere Limitată împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 21 aprilie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea Comercială „Agroseminvest” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Birlic – 95”, intervenient accesoriu Întreprinderea Mixtă „LKW – Aleks Spedition” Societate cu Răspundere Limitată privind repararea prejudiciului material cauzat.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 5