- Dosarul nr.
- 2ra-1630/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 15 iulie 2015
- Părțile
- Chira Veaceslav vs Ministerul Justitiei
- Pe scurt
- Termenul depunerii cererii de chemare in judecata prin prisma Legii nr.87
2ra-1630/15 — Constatarea faptului încălcării dreptului
Dosarul nr. 2ra-1630/15 Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău (jud G. Moscalciuc) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, M. Moraru, A. Minciună) DECIZIE 15 iulie 2015 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței Valeriu Doagă Judecătorii: Tatiana Vieru Galina Stratulat Ion Corolevschi Oleg Sternioală examinând recursurile declarate de Chira Veaceslav și de Ministerul Justiției al RM împotriva deciziei din 11 februarie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Chira Veaceslav împotriva Ministerului Justiţiei al RM privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale, încasarea de la bugetul de stat a prejudiciului material şi moral, c o n s t a t ă : La data de 27.06.2014 avocatul Chira Constantin, în interesele lui Chira Veaceslav, s-a adresat cu cererea de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM solicitând constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale nr. 1-06-2009; repararea de către stat a prejudiciului în mărime de 100000 lei, precum şi încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii s-a indicat că la data de 18.01.2008 a fost pornită urmărirea penală în privinţa reclamantului, fapt confirmat prin ordonanţa de pornire a urmăririi penale. Examinarea cauzei penale a început la 18.01.2008 și s-a finisat la 24.12.2013. La data de 10.06.2009 judecătoria Floreşti a emis sentinţa nr. 1-06-2009, prin care reclamantul a fost achitat de învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existenţa faptei infracţiunii, deoarece traficul de influenţă a reclamantului nu a avut loc. La data de 16.12.2009 Colegiul penal al Curţii de Apel Bălţi a emis decizia nr. 1a-323/09, prin care a respins ca nefondat apelul declarat de procurorul V.Cebotari împotriva sentinţei pronunţate de judecătoria Floreşti.
La data de 01.06.2010 Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a emis decizia nr. 1ra-581/10, prin care a admis recursul ordinar declarat de procuror 1 împotriva deciziei din 16.12.2009 a Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi, a casat decizia din 16.12.2009 a Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi, adoptată în cauza penală în privinţa reclamantului cu remiterea cauzei spre rejudecare în aceeaşi instanţă, în alt complet de judecată. La data de 01.06.2011 Colegiul penal al Curţii de Apel Bălţi a emis decizia nr. 1a-24/2011, prin care a respins ca nefondat apelul declarat de procurorul militar Vadim Cebotari din Procuratura militară Bălţi și a menținut sentinţa din 10 iunie 2009 a judecătoriei Floreşti.
La. data de 16.08.2012 Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a emis decizia nr.lra-788/12, prin care a admis recursul ordinar declarat de procurorul Natalia Cîrnaţel, a casat decizia din 01.06.2011 a Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi, adoptată în cauza penală în privinţa reclamantului şi a dispus rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă de apel, în alt complet de judecată. Prin încheierea din 20.11.2012 a Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie nr. 1ac-82/2012, a fost admis demersul înaintat de preşedintele Curţii de Apel Bălţi, Alexandru Gheorghieş, privind cererea de abţinere a judecătorilor I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi şi a desemnat pentru judecarea cauzei penale în privinţa reclamantului - Curtea de Apel Chişinău.
La data de 18.05.2013 Colegiul penal al Curţii de Apel Chişinău a emis decizia nr. 1a-224/12, prin care a admis apelul procurorului, a casat sentinţa din 10.06.2009 a judecătoriei Floreşti şi a pronunţat o nouă hotărâre prin care procesul penal pornit în baza art. 391 alin. (l) pct. 6 Cod de procedură penală și art. 60 alin. (l) lit.”b” Cod penal, a fost încetat în legătură cu expirarea termenului de prescripţie de tragere la răspunde penală. La data de 24.12.2013 Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie a emis decizia nr. lra-1140/13 prin care a respins ca fiind inadmisibil recursul ordinar declarat de reclamant şi de avocatul acestuia împotriva deciziei din 18.05.2013 a Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău.
Reclamantul a menţionat că în partea introductivă a deciziei nr. lra-1140/13 din 24.12.2013 emisă de Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie figurează data de 04.12.2013, iar în dispozitivul acesteia este indicat că decizia este pronunţată integral la data de 24 decembrie 2013. Chirca Veaceslav a făcut cunoştinţă cu decizia dată abia la data de 30.12.2013. Astfel, consideră reclamantul că momentul de începere a curgerii termenului care urmează a fi luat în consideraţie în prezenta cauză este data de 18.01.2008, iar momentul de finalizare a curgerii acestui termen este 24.12.2013. La fel, reclamantul a menţionat că majoritatea şedinţelor judiciare au fost amânate din vina procurorilor sau din vina instanţelor judiciare, care au tergiversat neîntemeiat examinarea cauzei.
Consideră că prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale pornite în privinţa lui Chira Veaceslav la data de 18.01.2008 este în mărime de 100000 lei. Ulterior, la data de 19.08.2014 avocatul stagiar Chira Constantin, în interesele lui Chira Veaceslav, a depus cerere de completare a cerinţelor din acţiune, solicitînd emiterea hotărârii privind încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM, în beneficiul reclamantului, a prejudiciului material în 2 mărime de 26170 lei, precum și a cheltuielilor pentru asistenţa juridică şi transport. Prin hotărîrea din 04.11.2014 a judecătoriei Buiucani mun.
Chișinu a fost admisă parțial acțiunea înaintată de Chira Veaceslav, fiind dispusă constatarea încălcării dreptului la judecarea în ternen rezonabil a cauzei penale cu încasarea de la bugetul de stat a prejudiciului moral în mărime de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral și a sumei de 26170 lei cu titlu de chetltuieli de judecată. În rest, acțiunea a fost respinsă. Prin decizia din 11 februarie 2015 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul depus de Ministerul Justiției al RM, a fost admis apelul depus de Chira Veaceslav și s-a modificat hotărîrea primei instanțe prin majorarea cuantumului prejudiciului moral încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanțelor al RM, în beneficiul lui Chira Veaceslav de la 5000 lei pînă la 20000 lei.
În rest, hotărîrea primei instanțe a fost menținută. La data de 24.04.2015 Chira Veaceslav a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel. În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată și pasibilă de a fi casată în partea ce ține de încasarea prejudiciului moral. Menționează că atît prima instanță, cît și instanța de apel au constatat încălcarea dreptului lui Chira Veaceslav la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale, iar Ministerul Justiției al RM nu a prezentat probe justificative, așa cum prevede art. 4 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21.04.2011, care să confirme lipsa suportării unui prejudiciu moral de către recurent, iar cuantumul prejudiciului moral acordat este necorespunzător cu încălcarea constatată.
Ori, reclamantul a adus probe pertinente și concludente care demonstrază încălcarea comisă de către stat, prin intermediul organelor sale și în dependență de toate criteriile, prejudiciul moral nu a fost apreciat în mod corespunzător de către instanțele naționate inferioare. Declară că pe parcursul examinării procesului penal în care a fost implicat recurentul au existat întîrzieri inexplicabile, amînări neîntemeiate și ședințe neplanificate, care au rezultat din vina statului, fiind reprezentat de organele sale (organele procuraturii și instanțele de judecată). La fel, invocă că perioada de referință la care se face trimitere în Legea nr. 87 din 21.04.2011, urmează a fi luată în calcul la stabilirea/aprecierea de către intanța de judecată a prejudiciului cauzat recurentului-reclamant.
Astfel, momentul de începere a curgerii termenului este data de 18 ianuarie 2008 și se finalizează la data de 13 noiembrie 2014, atunci cînd Curtea Supremă de Justiție a pronunțat decizia din 13.11.2014 asupra recursului în anulare. Deci, nu poate fi reținut argumentul intimatului referitor la omiterea termenului de prescripție, soluție care a fost constatată și de către instanța de apel. La data de 27.04.2015 Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii ca fiind tardivă.
Drept temei de declarare a recursului a servit faptul că instanța de apel în decizia ponunțată a interpretat eronat normele de drept material privind repararea prejudiciului prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011. În susținerea poziției sale, recurenul a invocat prevederile art. 3 alin. (2) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, care stipulează că în cauzele în care se pretinde încălcarea 3 dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, cererea de chemare în judecată poate fi depusă în cadrul examinării cauzei în fond sau în decursul a 6 luni de la intrarea în vigoare a ordonanţei procurorului de încetare a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală ori a actului judecătoresc de dispoziţie.
Astfel, consideră că instanța de apel eronat a concluzionat că termenul de 6 luni începe a curge din 30.12.2013, adică din data cînd Chira Veaceslav a făcut cunoștință cu decizia Curții Supreme de Justiție, deoarece Legea nr. 87 din 21.04.2011 expres prevede că termenul de 6 luni începe a curge de la intrarea în vigoare a actului judecătoresc de dispoziție, adică de la data pronunțării deciziei Curții Supreme de Justiție – 24 decembrie 2013. Deci, este cert faptul că Chira Veaceslav depunînd cererea de chemare în judecată la data de 27 iunie 2014, a omis termenul de 6 luni expres prevăzut de lege. Astfel, omiterea termenului de prescripție este o sancțiune impusă de lege reclamanților pentru pasivitatea lor față de respectarea termenului de prescripție, iar neaplicarea la caz a acestei instituții duce la încălcarea securității raporturilor juridice și la crearea unui precedent periculos pentru practica judiciară deja formată.
Relatează că instanța de apel eronat a mărit cuantumul prejudiciului moral de la 5000 lei la 20000 lei, deoarece potrivit art. 2 alin. (2) al Legii nr. 87 din 21.04.2011, repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Deci, făcînd o apreciere a tuturor circumstanțelor de fapt și de drept s-a constatat că unele ședințe de judecată au fost amînate nu din cauza organelor statului, ci și din motive mai presus de voința părților, așa cum ar fi absența de la ședințele de judecată a participanțiilor la proces sau a depunerilor cererilor de amînare din 18.11.2010, 25.02.2011, 03.03.2011, 24.12.2012.
Precizează că în speța dată nu există careva circumstanțe care ar dovedi tergiversarea examinării cauzei de către instanța de judecată, ori, însăși respectarea întocmai a procedurii din partea instanțelor judecătorești, cu asigurarea respectării drepturilor participanților la proces, nu poate fi privită drept – tergiversare a examinării cauzei, motiv din care nu pot fi reținute argumentele intimatului în acest sens. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei citate, Colegiul reține că recursurile sunt declarate în termen, deoarece la materialele dosarului este anexat copia plicului poștal care confirmă că Chira Veacesla a recepționat decizia contestată la data de 27.02.2015 (f.d.
58). La aceiași dată fiind adus la cunoștința Ministerului Justiției al RM actul juridic contestat, drept dovadă servind semnătura aplicată pe scrisoarea de exediere a deciziei de către instanța de apel (f.d. 63). Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul declarat de Chira Veaceslav și de a admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri, din considerentele ce urmează. 4 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.
Din materialele cauzei s-a constatat că la 27 iunie 2014 Chira Veaceslav s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată solicitînd constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale și repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare în mărime de 100000 lei. Colegiul menționează că judecînd pricina, prima instanță a admis parțial acțiunea înaintată de Chira Veaceslav și a constatat încălcarea dreptului lui Chira Veaceslav la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale, cu încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al RM, în beneficiul acestuia a prejudiciului moral în mărime de 5000 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 26170 lei, soluție care a fost modificată de către instanța de apel în partea încasării prejudiciului moral prin majorarea cuantumului de la 5000 lei pînă la 20000 lei.
Instanţa de recurs, verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, consideră ca fiind vădit neîntemeiate şi esenţial ilegale ambele hotărîri, pe motiv că concluziile instanţelor de judecată contravin circumstanţelor pricinii, iar litigiul a fost soluţionat cu interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material.
În conformitate cu art. 2 alin. (1) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti nr. 87 din 21.04.2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.
Conform art. 3 alin. (2) al aceleiaşi legi, în cauzele în care se pretinde încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, cererea de chemare în judecată poate fi depusă în cadrul examinării cauzei în fond sau în decursul a 6 luni de la intrarea în vigoare a ordonanţei procurorului de încetare a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală ori a actului judecătoresc de dispoziţie. Din materialele cauzei s-a constatat că prin ordonanța din 18 ianuarie 2008 a fost pornită urmărirea penală în privința lui Chira Veaceslav privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin (1) Cod penal. Prin sentința din 10 iunie 2009 a judecătoriei Florești, Chira Veaceslav a fost achitat de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.
Prin decizia din 16 decembrie 2009 a Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, a fost respins ca nefondat apelul procurorului cu menținerea sentinței primei instanțe. Prin decizia din 01 iunie 2010 a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia instanței de apel și remisă pricina spre rejudecare în aceiași instanță, în alt complet de judecători. Prin decizia din 01 iunie 2011 a Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, a fost respins ca nefondat apelul depus de procuror cu menținerea senținței. 5 Prin decizia din 16 august 2012 a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia instanței de apel cu trimiterea pricinii spre rejudecare, în alt complet de judecători.
Prin încheierea din 20 noiembrie 2012 a Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie, a fost admis demersul înaintat de preşedintele Curţii de Apel Bălţi, Alexandru Gheorghieş, privind cererea de abţinere a judecătorilor I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi de la judecarea pricinii şi s-a desemnat pentru judecarea cauzei penale în privinţa reclamantului - Curtea de Apel Chişinău. Prin decizia din 18 mai 2013 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul procurorului, casată sentința din 10 iunie 2009 a judecătoriei Florești și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care procesul penal, pornit în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, în privința lui Chira Veaceslav, a fost încetat în baza art. 391 alin. (1), pct 6) CPC și art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție.
Prin decizia din 24 decembrie 2013 a Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie, recursul ordinar declarat de avocatul Iosif Mardari, în interesele inculpatului Chira Veaceslav, a fost considerat inadmisibil. La caz, instanța de recurs menționează că hotărîrea instanței judecătorești prin care recurentul Chira Veaceslav pretinde că i-ar fi fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil, a devenit irevocabilă la 24 decembrie 2013, adică la data pronunțării deciziei Curţii Supreme de Justiţie. Ori, în conformitate cu art. 466 alin. (5) CPP, hotărîrile judecătoreşti menţionate la alin.(2) şi (4) devin irevocabile la data cînd au devenit definitive. Hotărîrea instanţei de recurs declarat împotriva deciziei instanţei de apel devine irevocabilă la data pronunţării acesteia.
Din conținutul dispozițiilor citate rezultă în mod cert că acțiunea este formulată de către Chira Vladimir cu omiterea termenului de prescripție de 6 luni. Ori, pentru Chira Vladimir termenul de prescripție de 6 luni a început să curgă de la 24.12.2013, cînd a fost pronunțată decizia Curții Supreme de Justiție. Respectiv, de la această dată - 24.12.2013, Chira Vladimir urma să-și exercite dreptul la acțiune conform normelor legale și în termenul prevăzul de legislator, adică pînă la data de 24.06.2014. Conform materialelor dosarului, Chira Vladimir a înaintat prezenta cerere de chemare în judecată la data de 27.06.2014, adică cu încălcarea termenului general de prescripție. Deci, Colegiul va respinge argumentul invocat de Chira Vladimir precum că termenul de prescripție începe să curgă din data de 30.12.2013, atunci cînd a făcut cunoștință cu decizia din 24.06.2013 a Curții Supreme de Justiție, din următoarele considerente.
În speță, dreptul lui Chira Vladimir privind constatrea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale și repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare a apărut la momentul cînd decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție a devenit irevocabilă, adică la pronunțare - 24 decembrie 2013. În acest sens, Colegiul reține că anume începînd cu data de 24.12.2013 Chira Vladimir urma să întreprindă acțiuni în vederea înaintării cererii de chemare în 6 judecată privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale.
Prin urmare, nu pot fi reținute constatările instanțelor ierarhic inferioare precum că termenul de prescripție extinctiv începe a curge din data de 30.12.2013, atunci cînd decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 24.12.2013 a fost adusă la cunoștința lui Chira Vladimir, pe motiv că legiuitorul expres a invocat că în cauzele în care se pretinde încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, cererea de chemare în judecată poate fi depusă în cadrul examinării cauzei în fond sau în decursul a 6 luni de la intrarea în vigoare a actului judecătoresc de dispoziţie care devine irevocabilă la data pronunţării acesteia, în speța dată decizia din 24.12.2013 a Curții Supreme de Justiție.
Astfel, luînd în consideraţie cele menționate, instanţa de recurs conchide că Chira Veaceslav a omis termenul de prescripţie extinctiv de 6 luni, stabilit de către legislator în scopul apărării drepturilor şi intereselor sale, prin depunerea unei acţiuni civile în instanţa de judecată la data de 27.06.2014. În acest context, instanţa de recurs conchide că instanţa de judecată neîntemeiat şi cu încălcarea prevederilor legale a admis acţiunea înaintată de către Chira Veaceslav, deoarece termenul a fost omis fără careva temei justificativ.
În circumstanţele relevate şi ţinînd cont că Chira Veaceslav înaintînd acțiune cu omiterea termenului de prescripție fără a solicita repunerea în termen a cererii de chemare în judecată, iar Ministerul Justiţiei al RM a invocat omiterea termenului de prescripţie, însă instanţa de apel nu a luat în consideraţie acest fapt, Colegiul ajunge la concluzia de a respinge acţiunea lui Chira Veaceslav împotriva Ministerului Justiţiei privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, ca fiind depusă tardiv. Or, o eventuală admitere a acţiunii civile depuse cu încălcarea termenului de prescripţie ar fi incompatibilă cu principiul securităţii raporturilor juridice şi ar duce la violarea art. 6 interpretat prin prisma jurisprudenței Convenţiei Europene privind Drepturile şi Libertăţile Omului.
Totodată, din considerentele enumerate supra, instanța de recurs va respinge recursul depus de Chira Veaceslav. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de Chira Veaceslav. Se admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei. Se casează decizia din 11 februarie 2015 a Curţii de Apel Chişinău şi hotărîrea din 04.11.2014 a judecătoriei Buiucani mun.
Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Chira Veaceslav împotriva Ministerului Justiţiei al RM privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale, încasarea de la bugetul de stat a prejudiciului material şi moral, şi se emite o nouă hotărîre prin care: - cererea de chemare în judecată depusă de Chira Veaceslav împotriva Ministerului Justiţiei al RM privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în 7 termen rezonabil a cauzei penale, încasarea de la bugetul de stat a prejudiciului material şi moral, se respinge ca fiind tardivă. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței Valeriu Doagă Judecătorii: Tatiana Vieru Galina Stratulat Ion Corolevschi Oleg Sternioală 8