2rc-527/15 — Respingerea cererii de validare a creantilor

Instanța de insolvabilitate: Curtea de Apel Chișinău, Judecător – Boris Bîrcă dosar 2rc-527/15 15 iulie 2015 municipiul Chișinău DECI ZI E Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele ședinței, Judecător – Svetlana Filincova Judecătorii – Dumitru Mardari, Maria Ghervas Examinînd recursul declarat de Direcția Administrare Fiscală Buiucani a Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.Chișinău, în procesul de insolvabilitate a societății cu răspundere limitată „Leia”, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2015, prin care a fost respinsă cererea Direcției Administrare Fiscală Buiucani a Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.Chișinău, a con st at at: La 02 februarie 2015 societatea cu răspundere limitată „Leia” ( în continuare SRL „Leia”) a depus cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitatea a debitorului SRL „Leia”.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2015 a fost admisă cererea introductivă depusă de debitorul insolvabil SRL „Leia”, fiind desemnat în calitate de administrator Igor Bulgaru. La 17 aprilie 2015 Direcția Administrare Fiscală Buiucani a Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.Chișinău ( în continuare DAF IFS) a depus la instanța de insolvabilitate cerere de validare a creanței față de debitorul SRL „Leia” în mărime de 35 585 (treizeci și cinci mii cinci sute optzeci și cinci) lei. Totodată, la 17 aprilie 2015 DAF IFS a depus contestație împotriva cererii de validare a creanței creditorilor Isaenco Serghei, Zaraceanschi Alexandru, Ianioglo Ela și Isaenco Tatiana. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2015, instanța de insolvabilitate a respins cererea DAF IFS de repunere în termen a cererii de admitere a creanței în sumă de 35 585 (treizeci și cinci mii cinci sute optzeci și cinci) lei și a dispus restituirea cererii în cauză.

1 La 05 mai 2015 DAF IFS a depus cerere de recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2015, solicitînd casarea încheierii recurate și emiterea unei noi încheieri prin care să fie admisă cererea de repunere în termen a cererii de validare a creanței. Întru argumentarea cererii a indicat că la 26 martie 2015 Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chișinău a început efectuarea controlului fiscal total la SRL „Leia”, care a durat pînă la 03 aprilie 2015, cu emiterea actului de control fiscal nr.5-671174 și 5-671175 la 06 aprilie 2015. La 17 aprilie 2015 a fost emisă decizia nr.640/p/1 cu privire la încălcarea legislației fiscale de către SRL „Leia” și stabilirea datoriilor față de bugetul de stat.

În aceeași zi, la 17 aprilie 2015 a fost depusă cererea de repunere în termen și de validare a creanței în mărime de 35 585 (treizeci și cinci mii cinci sute optzeci și cinci) lei. Consideră că DAF IFS era în imposibilitate de a cunoaște despre existența creanței față de buget pînă la finalizarea controlului fiscal. La fel, DAF IFS a solicitat anularea încheierii protocolare din 23 aprilie 2015 cu privire la restituirea contestațiilor asupra cererilor de validare a creanțelor creditorilor Isaenco Serghei, Zaraceanschi Alexandru, Ianioglo Ela și Isaenco Tatiana. În motivarea cererii a indicat că, prin prisma art.143 alin.(6) al Legii insolvabilității, contestațiile se depun cu cel puțin 3 zile înainte de ședința de validare de către debitor sau creditor.

În speță, ședința de validare a avut loc la 23 aprilie 2015, iar contestațiile au fost depuse la 17 aprilie 2015, respectiv instanța de insolvabilitate neîntemeiat a restituit contestațiile. Studiind materialele dosarului, în raport cu temeiurile invocate în recurs și prevederile Legii, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de DAF IFS urmează a fi respins din următoarele motive. Conform art.427 lit.a) Cod Procedură Civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Din materialele dosarului reiese că prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2015, instanța de insolvabilitate a admis cererea introductivă depusă de debitorul SRL „Leia”, a constatat insolvabilitatea debitorului SRL „Leia” și a intentat procesul de insolvabilitate față de SRL „Leia” (f.d.6-7).

Ședința de validare a creanțelor a fost stabilită pentru data de 23 aprilie 2015, fiind obliga administratorul admisibilității să verifice, să întocmească și să prezinte instanței de insolvabilitate nu mai tîrziu de 02 aprilie 2015 tabelul definitiv al creanțelor. 2 La 17 aprilie 2015 DAF IFS a depus cerere de repunere în termen și validare a creanței față de SRL „Leia” în mărime de 35 585 (treizeci și cinci mii cinci sute optzeci și cinci) lei (f.d.22). Conform art.140 alin.(2) al Legii insolvabilității nr.149 din 29.06.2012, cererea de admitere a creanţei se depune în termenul stabilit în hotărîrea de deschidere a procedurii sau în termenul indicat în notificarea administratorului provizoriu.

Termenul-limită pentru creditori privind înregistrarea cererii de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului preliminar este de 30 de zile calendaristice, iar pentru întocmirea tabelului definitiv, de 45 de zile calendaristice de la data intrării în procedură. Din materialele dosarului reiese cu certitudine că cererea de validare a creanței DAF IFS a fost depună cu omiterea termenului prevăzut de Lege, fapt care în mod just a fost reținut de instanța de insolvabilitate.

Conform art.145 alin.(2) al Legii citate supra, la cererea întemeiată a creditorului, în cazuri excepţionale, dacă instanţa de judecată care examinează procesul de insolvabilitate constată că termenul de înaintare a creanţelor nu este respectat din cauza unor circumstanţe legate de persoana creditorului sau de obiectul creanţei ori dacă nu s-a respectat procedura de notificare a intentării procesului, instanţa de insolvabilitate repune, prin încheiere, în termen cererea de admitere a creanţelor. În speță, cererea DAF IFS de repunere a termen a cererii de validare a creanțelor a fost argumentată prin faptul că, Direcția Planificare a IFS a emis actul de control fiscal nr.5-671174 la 06 aprilie 2015, care la 14 aprilie 2015 a fost recepționat de DAF IFS.

Art.1 alin.(4) al Legii insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 prevede că, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi. Prin urmare, prin prisma art.116 Cod Procedură Civilă și art.145 al Legii insolvabilității nr.149 din 29.06.2012, cererea DAF IFS de repunere în termen a cererii de validare a creanței urma a fi argumentată prin evidențierea acelor motive întemeiate pentru care recurentul a omis termenul prevăzut de Lege pentru a depune cererea de validare a creanței și totodată, urma a fi probată imposibilitatea îndeplinirii în termen a actului.

Însuși recurentul accentuează că s-a aflat în imposibilitate de a depune în termen cererea de validare a creanței, însă din materialele dosarului și din argumentele invocate în recurs, Colegiul ajunge la concluzia că imposibilitatea depunerii în termen a cererii îi este imputabilă recurentului – DAF IFS, care, reieșind din specificul atribuțiilor sale, a avut posibilitatea reală de a identifica și 3 determina mărimea creanțelor debitorului în vederea depunerii în termen a cererii de validare. În acest sens Colegiul reține că, recurentul a evitat să indice motivele pentru care controlul activității SRL „Leia” pentru perioada de activitate 01.01.2011- 28.02.2015 a fost inițiat abia la 26 martie 2015 și a evitat să probeze imposibilitatea efectuării acestuia anterior.

În aceste condiții, Colegiul apreciază ca fiind corectă soluția instanței de insolvabilitate privind respingerea cererii DAF IFS de repunere în termen a cererii de validare a creanțelor, ori deși în sarcina DAF IFS se impunea obligația a proba imposibilitatea îndeplinirii în termen a actului de procedură, în speță nu au fost constate careva circumstanțe care ar dicta repunerea în termen a acestei cereri. Simplul fapt al adoptării deciziei cu privire la încălcarea legislației fiscale a SRL „Leia” și stabilirea datoriilor față de bugetul consolidat, după expirarea termenul prevăzut pentru validarea creanțelor, nu poate exclude tardivitatea cererii, ori din materialele dosarului reiese cu certitudine că DAF IFS a fost în cunoștință de cauză despre intentarea procesului de insolvabilitate a SRL „Leia” și urmează să suporte consecințele inacțiunii sale.

În privința criticilor recurentului în partea restituirii contestațiilor depuse de DAF IFS asupra cererilor de validare a creanțelor creditorilor, Colegiul le apreciază ca fiind declarative și care nu pot fi reținute de instanță. Abordarea recurentului în acest sens este distorsionată și în contradicție cu circumstanțele de fapt și de drept ale pricinii, ori din conținutul procesului verbal al ședinței de judecată din 23 aprilie 2015 reiese că instanța de insolvabilitate a restituit contestațiile DAF IFS din motiv că acesta nu era în drept să depună contestații ca urmare a faptului că nu a depus cerere de validare a creanțelor, respectiv lipsa calității de creditor a generat restituirea contestațiilor și nu termenul depunerii contestațiilor (f.d.36-37).

Prin prisma art.144 alin.(1) al Legii insolvabilității nr.149 din 29.06.2012, contestațiile cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute în tabelul definitiv pot fi formulate de debitori și creditor. Astfel, instanța de insolvabilitate în mod just a apreciat că DAF IFS nu dispune de dreptul de a contesta creanțe creditorilor Isaenco Serghei, Zaraceanschi Alexandru, Ianioglo Ela și Isaenco Tatiana, în condițiile în care nu s-a confirmat calitate de a creditor a DAF IFS. Totodată, Colegiul reține că pot fi contestate cu recurs încheierile instanței de insolvabilitate numai în cazurile prevăzute de Lege. 4 Conform art.144 alin.(9) al Legii insolvabilității nr.149 din 29.06.2012, instanţa de insolvabilitate soluţionează contestaţia prin încheiere care poate fi contestată cu recurs.

Instanța de recurs reține că, în speță, contestațiile DAF IFS nu au fost soluționate de către instanța de insolvabilitate, acestea fiind restituite prin încheierile protocolare care nu pot fi contestate, ori prevederile art.144 alin.(9) al Legii citate supra nu sunt aplicabile speței. În aceste condiții, Colegiul apreciază recursul declarat de DAF IFS ca fiind neîntemeiat și care necesită a fi respins, ori încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2015 este întemeiată și justificată de circumstanțele de fapt și de drept ale pricinii, reținute în mod corect de instanța de judecată, motiv pentru care încheierea recurată urmează a fi menținută. În conformitate cu art. 427 lit.a) din Codul Procedură Civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Direcția Administrare Fiscală Buiucani a Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău. Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2015 în procesul de insolvabilitate a societății cu răspundere limitată „Leia”. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței, Judecător – Svetlana Filincova Judecători – Dumitru Mardari Maria Ghervas 5