2ra-1711/15 — Încasarea venitului ratat și a prejudiciului moral

Prima instanţă: Ala Malîi 2ra-1711/15 Instanţa de apel: Boris Bîrcă. Veronica Negru, Eugeniu Clim ÎNCHEIERE 15 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Dumitru Mardari, Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Moldovanu Silviu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Moldovanu Silviu împotriva Tatianei Moldovanu privind încasarea venitului ratat şi a prejudiciului cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2015, prin care a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de apel depusă de Moldovanu Silviu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 13 octombrie 2014, potrivit căreia a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Silviu Moldovanu împotriva Tatianei Moldovanu cu privire la încasarea venitului ratat în mărime de 800,00Euro, a prejudiciului moral în mărime de 150 000 lei şi a cheltuielilor de judecată, c o n s t a t ă: La 09 aprilie 2014, Moldovanu Silviu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Moldovanu cu privire la încasarea venitului ratat în mărime de 800,00Euro, a prejudiciului moral în mărime de 150 000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

In motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că în perioada februarie 1993 - septembrie 2009 s-a aflat în relaţie de căsătorie cu pîrîta Moldovanu Tatiana, timp în care, în anul 1996 au procurat apartamentul nr. 177 din str. Nicolae Milescu Spătaru, nr. 3. Din cauza situaţiei financiare dificile, în decembrie 1998 reclamantul a plecat la muncă în Italia, iar din aprilie 2000 a fost însoţit, la aceiaşi destinaţie şi de soţia Moldovanu Tatiana.

Pe parcurs pîrîta s-a încadrat într-o sectă religioasă locală, în care petrecea buna parte din timp şi în condiţiile dezacordului reclamantului, începînd cu anul 2003 familia, de facto s-a destrămat, deşi divorţul a fost oficializat in anul 2009. A menţionat reclamantul, că în anul 2003 a suferit o ruptură de disc, care a generat o hernie de disc, în rezultatul cărui fapt a fost nevoit să abandoneze locul de muncă din domeniul construcţiilor, care era mai bine plătit, iar în condiţiile agravării pe parcurs a stării sănătăţii, în anul 2008 a revenit in ţară. Însă, încercînd să pătrundă în apartamentul procurat anterior, a întîmpinat obstacole din partea mamei piritei, Gonţa Varvara, care a transmis în chirie apartamentul şi care a încercat să-1 intimideze pe reclamant.

În acest sens, reclamantul a concluzionat că Gonţa Varvara împreună cu chiriaşii apartamentului său, au insinuat un furt din aceiaşi locuinţă, care a determinat anchetarea umilitoare a reclamantului la comisariatul de poliţie. În condiţiile lipsei unui loc de trai şi a existenţei obstacolului de acces la locuinţă, prin sesizarea instanţei de judecată, reclamantul a obţinut partajarea apartamentului nr. 177 din str. Nicolae Milescu Spătaru, nr. 3 în cîte ½ cote-părţi cu pîrîta, după care a donat cota sa parte, mamei sale Leontiev Raisa. Indică reclamantul că în procesul partajării imobilului, Gonţa Varvara a iniţiat acţiuni de insinuare a reclamantului şi mamei sale. Necătînd la partajarea juridică a imobilului in bază de hotărîre judecătorească irevocabilă, Gonţa Varvara a continuat limitarea accesului reclamantului şi mamei sale în acelaşi apartament, totodată, percepînd constant plata chiriei in favoarea pîrîtei Moldovanu Tatiana.

Avînd în vedere dreptul de a culege fructele bunului care î-i aparţine şi luînd în consideraţie, că apartamentul a fost dat în chirie începînd cu anul 2000, consideră reclamantul că Gonţa Varvara s-a îmbogăţit nejustificat. Luînd în consideraţie informaţia furnizată de agenţia imobiliară "Lara" potrivit căreia plata lunară a chiriei unui apartament de tipul celui deţinut de reclamant constituie în mediu 200,00 euro, pentru perioada: 01 ianuarie 2009-16 septembrie 2009, cît timp Moldovanu Tatiana a posedat şi folosit imobilul cu rea-credinţă, consideră reclamantul că pîrîta î-i datorează reclamantului suma de 800,00 Euro. Mai mult, consideră reclamantul, că pîrîta i-a cauzat şi un prejudiciu moral, suferinţe psihice şi dureri sufleteşti enorme, apreciind cuantumul acestora la 150 000,00 lei, care ar reprezenta o despăgubire echitabilă pentru recuperarea acestei daune.

La data de 08 iulie 2014, reclamantul Moldovanu Silviu a înaintat cerere suplimentară la cererea de chemare în judecată, prin care a indicat susţinerea integrală a cererii de chemare în judecată şi a solicitat admiterea acesteia. A menţionat, că suma pretinsă cu titlu de venit ratat este mică, reieşind din considerentul, că imobilul putea fi dat la un preţ mai mare. Totodată privitor la pretenţia privind încasarea sumei de 150 000 lei cu titlu de despăgubire morală a indicat, că este o sumă rezonabilă, avînd în vedere salariul de circa 40 000 lei a pîrîtei, dar şi că prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 16 februarie 2012, menţinută de instanţele ierarhic superioare, în baza unor acte dubioase pretinse a fi hotărîre judecătorească a statului italian, s-a dispus încasarea sumei de 75 000 lei în beneficiul pîrîtei din contul reclamantului, care este invalid cu o pensie de 18 lei şi are la întreţinere doi copii minori.

Consideră a fi aplicabil precedentul judiciar, ca izvor de drept, avînd în vedere practica CEDO(f.d.28-31). Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău, din 13 octombrie 2014, cererea de chemare în judecată înaintată de Silviu Moldovanu împotriva Tatianei Moldovanu cu privire la încasarea venitului ratat în mărime de 800,00 Euro, a prejudiciului moral în mărime de 150 000 lei şi a cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 77-82). La data de 04.11.2014, de către reclamantul Moldovanu Silviu, a fost depusă cerere de apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe cu admiterea cererii de chemare în judecată(f.d.84-85).

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2015, a fost respins apelul declarat de Moldovanu Silviu, cu menţinerea hotărîrii judecătoriei Ciocana din 13 octombrie 2014, potrivit cărei a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Silviu Moldovanu împotriva Tatianei Moldovanu cu privire la încasarea venitului ratat în mărime de 800,00Euro, a prejudiciului moral în mărime de 150 000 lei şi a cheltuielilor de judecată (f.d.165-169). La 08 mai 2015,Moldovanu Silviu, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 13 octombrie 2014, cu emiterea unei hotărîri noi, prin care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată (f.d.176-180).

În motivarea cererii de recurs, recurentul Moldovanu Silviu, a invocat că la emiterea deciziei instanţa de apel n-a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, a aplicat eronat normele de drept material. Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Moldovanu Silviu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Aliniatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Moldovanu Silviu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate.

Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Moldovanu Silviu, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Moldovanu Silviu. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas