2ra-1570/15 — Constatrea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cazei şi recuperarea prejudiciului moral

prima instanță: O. Cojocaru, dosarul nr.2ra-1570/15 instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pohopol ÎNCHEIERE 08 iulie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Nistor Nicolae și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nistor Nicolae împotriva Ministerului Justiției al Republici Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil și încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 ianuarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Nicolae Nistor, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 29 noiembrie 2013 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 07 octombrie 2013, Nistor Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la încălcarea dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului moral. În motivarea acțiunii a invocat că la 30 decembrie 2008 s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei orașului Durlești cu privire la contestarea actelor administrative. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 30 martie 2009, acţiunea a fost respinsă, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 octombrie 2009, a fost respinsă cererea sa de apel și menținută hotărîrea primei instanțe.

Susține că a contestat cu recurs decizia instanței de apel și prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 10 februarie 2010 a fost admisă cererea de recurs casată decizia instanței de apel şi remisă pricina spre rejudecare în instanța de apel. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2010, a fost respinsă cererea de apel depusă împotriva hotărîrii primei instanțe, iar prin decizia Curții Supreme de Justiție din 03 noiembrie 2010 a fost admisă cererea de recurs, casată decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe și restituită pricina spre rejudecare în prima instanță. Astfel, prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03 aprilie 2012, acţiunea a fost admisă parţial fiind anulată decizia Consiliului or.

Durleşti nr. 3.6.6 din 17 aprilie 2008 cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, şi decizia nr. 4.8.9 din 03 iunie 2008, și titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren, în rest cerinţele au fost respinse ca neîntemeiate. Ulterior, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 noiembrie 2012, a fost menținută hotărîrea primei instanțe, iar prin decizia Curții Supreme de Justiție din 27 martie 2013 a fost menținută decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe. Consideră reclamantul că în acest mod la examinarea cauzei civile intentate la cererea sa împotriva Primăriei orașului Durlești mun. Chișinău cu privire la contestarea actelor administrative i-a fost lezat dreptul la examinarea în termen rezonabil a cauzei, cu atît mai mult că hotărîrea judecătorească nu a fost mult timp executată.

Solicita constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a cauzei civile la cererea de chemare în judecată a lui Nistor Nicolae împotriva Primăriei orașului Durleşti, mun. Chişinău, constatarea încălcării dreptului la examinarea cazului dat în termen rezonabil, stabilit de art.6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale și repararea prejudiciului moral. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 29 noiembrie 2013, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2014, a fost admis apelul declarat de către Nistor Nicolae, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 24 septembrie 2014, a fost admis recursul declarat de către Nistor Nicolae, casată decizia instanței de apel și remisă pricina spre o nouă rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 ianuarie 2015, a fost admis apelul declarat de către Nistor Nicolae, casată hotărârea primei instanțe şi emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, fiind constatată încălcarea dreptului lui Nicolae Nistor la examinarea în termen rezonabil a cauzei civile nr. 2-278/12 la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Nistor împotriva Primăriei or. Durlești cu privire la anularea deciziilor Consiliului or.

Durlești şi a titlului de autentificare a dreptului deținător de teren, fiind încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțatelor al RM în beneficiul lui Nistor Nicolae prejudiciul moral în mărime de 5 000 lei, în rest cerințele au fost respinse. La 30 aprilie 2015, Nistor Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a invocat că instanța de apel încasînd prejudiciul moral în mărime de 5 000 lei, eronat a concluzionat că perioada de examinare a litigiului în speță a durat un an și trei luni și anume perioada în care cauza s-a aflat în procedura primei instanțe.

Astfel, indică recurentul că concluziile instanței în acest sens contravin atît prevederilor legislației naționale art. 4 al. (2) din Constituţia R M, art. 11, 14, 1398 14 22 CC art. 2 şi 12 CPC, Legea nr. 87 din 21.04.2011, cît și prevederilor internaționale ar. 6 § 1 al Convenţiei Europene, unde se menţionează, că termenul rezonabil la examinarea unei cauze este considerat perioada de timp, de la depunerea cererii în judecată şi pînă la adoptarea unei hotărîri definitive şi irevocabile.

Mai mult ca atît, consideră că instanța de apel a apreciat superficial circumstanțele cauzei și a lăsat fără apreciere faptul că pe cauza civilă, încălcarea termenului rezonabil la examinare a căreia se invocă, au avut loc 24 de ședințe de judecată, iar toate amînările ședințelor în cauza respectivă au avut loc fără careva temeiuri legale, și doar din cauza lipsei în şedinţă a părţii opuse, care pentru comportamentul de care a dat dovadă nu a fost atenționată niciodată sau pedepsită. Susține că cauza civilă vizată nu a fost examinată o perioadă de 4 ani și șase luni, iar prin practica CEDO consideră că anume suma de 50 000 lei, ar constitui o satisfacție echitabilă pentru respectiva încălcare.

La 12 mai 2015, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a cerințelor. În motivarea recursului, Ministerul Justiției al RM cu referire la prevederile art. art. 239, 373 CPC, a invocat că instanța de apel a interpretat eronat normele de drept material cu privire la repararea prejudiciului, prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, și a lăsat fără apreciere faptul că repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

În acest sens menționează că rezonabilitatea duratei procedurilor în privinţa unei cauze urmează a fi evaluată conform criteriilor stabilite în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului și anume complexitatea cauzei, comportamentul părţilor, care include aprecierea comportamentului reclamantului şi a autorităţilor, şi miza (interesul) pentru reclamant. Prin comportamentul părţilor, care include aprecierea comportamentului reclamantului şi a autorităţilor, instanţa de judecată urma să aprecieze comportamentul tuturor părţilor implicate în proces, inclusiv existenţa unor întîrzieri inexplicabile, amînări neîntemeiate, consecutivitatea şedinţelor, planificarea unei ordini a şedinţelor cu pauze îndelungate, însă aceste momente importante au fost ignorate şi nu au fost supuse unei aprecieri obiective şi în detaliu.

Respectiv, făcînd o apreciere, prin cumul, a criteriilor în dependenţă de care se apreciază rezonabilitatea termenului de examinare a cauzei, consideră că perioada de referinţă în speţa principală nu depăşeşte limita rezonabilităţii. Mai mult ca atît, instanţele judecătoreşti au acţionat cu bună-credinţă cu o suficientă diligentă, au întreprins toate măsurile necesare în vederea examinării şi soluţionării rapide, obiective şi sub toate aspectele a cauzei. Totodată, invocînd prevederile art. 61 alin. (1) CPC ,care statuează că părţile sunt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale, afirmă că perioada de examinare nu poate fi pusă exclusiv în sarcina instanţelor judecătoreşti or, instanţa de judecată va dispune amînarea pricinii în cazul imposibilităţii părţii de a se prezenta în şedinţă de judecată la data fixată din motive ce nu depind de voinţa sa, sau necesităţii de a prezenta sau reclama probe.

În altă ordine de idei, susține că instanța de apel nejustificat a admis cerințele reclamantului deoarece, Nistor Nicolae a uzat de toate drepturile sale procedurale, în special, în instanţa de fond atît intimatul, cît şi reprezentantul acestuia au înaintat diverse demersuri care au dus la amînarea şedinţelor de judecată, or, o atare atitudine în exercitarea drepturilor de către părţi nu duce decît la tergiversarea procesului. Mai mult decît atît, Nistor Nicolae nu a înaintat cereri de accelerare a examinării cauzei, din ce rezultă că Nistor Nicolae a fost mult mai cointeresat într-o examinare eficientă, multilaterală şi obiectivă a cauzei, decît în judecarea într-un anumit termen.

Consideră că la caz nu există careva circumstanţe ce ar dovedi tergiversarea examinării cauzei de către instanţa de judecată, or însăşi respectarea întocmai a procedurii din partea instanţelor de judecată naţionale, cu asigurarea respectării drepturilor participanţilor la proces, nu poate fi privită drept „tergiversare a examinării cauzei”, motiv din care nu pot fi reţinute atît argumentele intimatului în acest sens, cît şi aprecierea instanței de apel. Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Nistor Nicolae și Ministerul Justiției al Republicii Moldova sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Nistor Nicolae și Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurenții nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de către Nistor Nicolae și Ministerul Justiției al Republicii Moldova asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Nistor Nicolae și Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, D i s p u n e : Recursurile declarate de către Nistor Nicolae și Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Tamara Chişca-Doneva