2rc-496/15 — Încasarea penalităţii şi a cheltuielilor de judecată

prima instanţă: Gh. Mîţu dosarul nr. 2rc-496/15 instanţa de apel: N. Cernat, A. Ppahopol, L. Bulgac DECIZIE 08 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către directorul Societăţii Comerciale „Vitalitifruct-Expo” Societate cu Răspundere Limitată.

Furculiţă Constantin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Darurile Basarabiei” împotriva Societăţii cu Răspunderea Limitată „Vitalitifruct” cu privire la încasarea penalităţii şi a cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015, prin care a fost restituită Societăţii cu Răspunderea Limitată „Vitalitifruct” cererea de apel, constată: La 03 decembrie 2014, SRL „Darurile Basarabiei” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Vitalitifruct-Expo” SRL cu privire la încasarea penalităţii şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că la data de 25 iulie 2013 între SC „Vitalitifruct- Expo” SRL, în calitate de vânzător şi SRL „Darurile Basarabiei”, în calitate de cumpărător a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.15.

Conform pct.1.1. din contract vânzătorul vinde, iar cumpărătorul cumpără sistemul antigrindină pentru livadă în conformitate cu asortimentul şi preţul stabilit între părţi în Anexa nr.1 la contract. Vânzarea-cumpărarea urma să fie realizată în 2 etape. La fel, invocă că conform pct.4.2 . din contract livrarea urma să fie efectuată timp de 25 zile lucrătoare de la primirea plăţii pentru fiecare etapă în parte, conform pct.2.2. din contract.

Însă, necătînd la faptul că a achitat sumele în termenii conveniţi, plata fiind efectuată la data de 11 februarie 2014, vânzătorul a admis încălcarea termenelor de livrare, termenul a expirat începând cu data de 19 martie 2014, deoarece până la data de 02 februarie 2014 părţile contractante nu au semnat actul de predare-primire la cea mai mare parte a mărfii, şa cum prevede pct. 4.3 din contractul nr. 15 din 25 iulie 2013. Afirmă că pînă la momentul de faţă au semnat cu pîrîtul pentru etapa I şi pentru etapa a II trei facturi fiscale: Factura fiscală seria FB 3918660 din 14 decembrie 2013; Factura fiscală seria FB 3918750 din 31 martie 2014; Factura fiscală seria FB 5661631 din 27 mai 2014, precum şi numai 2 acte de predare-primire după cum urmează: act de predare-primire din data de 27 martie 2014 a 2500 kg de sârma 2,2 mm în val de 60 şi act de predare-primire din data de 09 aprilie 2014, prin care au fost predate 560 kg de sârma 2,2 mm în val 60 kg.

Menţionează că conform Anexei nr.1 din 25 iulie 2013 la contractul de vânzare- cumpărare nr.15 din 25 iulie 2013 la etapa I obiectul vânzării-cumpărării îl constituiau 22 de poziţii de produse-mărfuri, iar pentru cea de a II etapă -7 poziţii de produse- mărfuri. Documentele întocmite între părţi la etapa I atestă predarea doar a unei poziţii din cele 22 de poziţii, însă chiar şi poziţia care figurează ca livrată nu este executată integral rămânând până în prezent nelivrate 60 kg de sârma x 45 lei/kg în sumă de 2700 lei. Cu referire la cea de a II etapă urmau să fie livrate 7 poziţii de mărfuri, însă au fost livrate doar 2 poziţii şi acelea nu integral. Insistă că conform contractului rămâne nelivrată până în prezent următoarea cantitate: cârlig 80 mm -184 buc x 9,77 lei/unit.

= 1797,68 lei; inel 80 mm -184 buc x 17,28 lei/unit. = 3179,52 lei. Relatează că lipsa actelor de predare-primire a mărfurilor indicate în anexa nr.1 din 25 iulie 2013 la contractul de vânzare-cumpărare nr.15 din 25 iulie 2013, precum şi existenţa Actelor de predare-primire, confirmă recunoaşterea de către ambele părţi ale contractului nr.15 din 25 iulie 2013 a necesităţii executării condiţiilor imperative din contract privind întocmirea şi semnarea actului de predare-primire de către părţile contractante. Susţine că, deoarece la data de 02 decembrie 2014 lipsesc actele de predare primire la plasa antigrindină al cărui preţ este estimat la suma de 550887,83 lei, vânzătorul este în întârziere în ceea ce ţine de predare-livrare mai mult de 6 luni.

În aceste condiţii, afirmă că pîrîtul a admis încălcarea condiţiilor contractului sus menţionat prin livrarea cu întârziere precum şi prin nelivrarea în general a mărfurilor stabilite în contract cu atât mai mult cu cît livrările respective sunt legate de executarea altor contracte existente între companiile sale cum ar fi contractul de prestare a serviciilor nr.10 din 25 iulie 2013. Cu referire pct. 3.1. din contractul nr.15 din 25 iulie 2013, care indică că în caz de livrare a echipamentului stabilit prin contract cu întârziere vânzătorul va achita cumpărătorului o penalitate în mărime de 1% din suma de echipament nelivrată pentru fiecare zi de întârziere, invocă că suma penalităţii este foarte mare dacă calculul va fi efectuat pentru 180 de zile aşa cum prevede legislaţia civilă, de aceea solicită de la pîrît, cu titlu de penalitate doar suma de 165 266,35 lei, calculul fiind efectuat doar pentru ultimele 30 de zile, reieşind din preţul plasei de 550 887,83 lei.

Indică că în vederea soluţionării amiabile a revendicărilor formulate, a formulat la data de 07 noiembrie 2014 în adresa pîrîtului reclamaţie prealabilă cu nr.82, prin care a solicitat restituirea sumelor cu titlu de penalitate în decurs de 5 zile, totodată avertizându-1 despre consecinţele care ar putea surveni, existând dovada certă de recepţionare a reclamaţiei, însă până la data depunerii prezentei acţiuni pîrîta nu a reacţionat la solicitarea formulată, nu a oferit nici un răspuns şi nici nu a operat restituirea sumelor pretinse. Solicită încasarea din contul SC „Vitalitifruct-Expo” SRL în beneficiul SRL „Darurile Basarabiei” a sumei de 165 266,35 lei cu titlu de penalitate, precum şi suma de 4958 lei, cu titlu de taxa de stat.

Prin cererea din 02 februarie 2015, SRL „Darurile Basarabiei” a majorat cuantumul acţiunii, solicitînd încasarea din contul SC „Vitalitifruct-Expo” SRL în beneficiul SRL „Darurile Basarabiei” a sumei de 670 024,31 lei cu titlu de penalitate, precum şi suma de 20 101 lei, cu titlu de taxa de stat. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 12 februarie 2015, acţiunea a fost admisă integral şi încasat din contul SC „Vitalitifruct-Expo” SRL în beneficiul SRL „Darurile Basarabiei” sumei de 670 024,31 lei cu titlu de penalitate şi suma de 20 101 lei, cu titlu de taxa de stat, iar în toatal suma de 690 125, 31 lei. La 10 martie 2015, SC „Vitalitifruct-Expo” a depus apel nemotivat împotriva hotărîrii primei instanţe, în care a invocat dezacordul cu acesta, considerînd-o ilegală şi pasibilă de a fi casată.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2015, nu s-a data curs cererii de apel depuse de către SRL „Vitalitifruct-Expo”, fiind obligată apelanta să achite taxa de stat în mărime de 15 076 lei şi să depună apelul motivat în termen de 10 zile de la data recepţionării copiei prezentei încheieri şi comunicat părţilor că cauza se numeşte spre examinare pentru data de 19 mai 2015 ora 10.00, şedinţa la care, în caz de depunere în termen a apelului motivat şi dovezii de plată a taxei de stat, cauza va fi examinată în ordine de apel, iar în caz că apelanta nu va înlătura neajunsurile indicate în încheierea dată, se va soluţiona chestiunea restituirii cererii de apel. Totodată, s-a explicat apelantei că în caz că nu va lichida neajunsurile menţionate, cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu toate documentele anexate va fi restituită.

La 15 mai 2015, SC „Vitalitifruct-Expo” SRL a depus apelul motivat împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii contestate cu restituirea pricinii la rejudecare în prima instanţă după competenţa la Judecătoria Teleneşti, sau după caz respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată. Tot la aceiaşi dată prezentînd şi dovada achitării taxei de stat pentru depunerea cererii de apel în mărime de 15076 lei.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015, a fost respinsă cererea apelantului SC „Vitalitifruct-Expo” SRL cu privire la punerea pe rol a apelului şi restituită apelantului SC „Vitalitifruct-Expo” SRL cererea de apel, pe motiv că cererea de apel a fost depusă peste termenul stabilit prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2015, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen de înlăturare a neajunsurilor, fiind remisă apelantului SC „Vitalitifruct-Expo” SRL cererea de apel cu toate documentele anexate şi restituită taxa de stat în mărime de 15076 lei, achitată de acesta la depunerea apelului în baza ordinului de plată nr. 176 din 15 nai 2015. La 21 mai 2015, Directorul SC „Vitalitifruct-Expo” SRL, Furculiţă Constantin a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel din 19 mai 2015, solicitînd admiterea acestuia, casare încheierii contestate şi restituirea pricinii spre rejudecare.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerînd- o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că cu încheierea Curţii de Apel mun. Chişinău din 08 aprilie 2015 expediată la 15 aprilie 2015 în adresa „Vitalitifruct-Expo” SRL cu sediul în sat. Chiştelniţa, r-ul Teleneşti sa făcut cunoştinţă la 11 mai 2015 ocazional, aceasta fiind transmisă de vecinii „Vitalitifruct-Expo” SRL, care la fel sunt agenţi economici şi care posibil şi au preluat şi semnat avizul de recepţie. Afirmă că persoana cu familia Popescu V. nu a activat şi nu activează la întreprinderea lor şi nu cunoaşte cine este persoana dată. În acest sens, invocă că făcînd cunoştinţă la 11 mai 2015 cu copia încheierii Curţii de Apel, mun.

Chişinău din 08 aprilie 2015, care a fost transmisă ocazional, imediat a depus cererea de apel motivată cu achitarea taxei de stat în sumă de 15 076 lei, adică în termenul de 10 zile de la recepţionarea/primirea copiei încheierii contestate, termen care de către SRL „Vitalitifruct-Expo” a fost respectat. Mai mult ca atît, afirmă că în cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Darurile Basarabiei” către „Vitalitifruct-Expo” SRL privind încasarea penalităţii şi cheltuielilor de judecată este indicată adresa: mun. Chişinău, str. Calea Orheiului, 115/1, ce în cazul dat a dus la faptul, că pricina civilă dată a fost examinată de Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău. Însă la adresa dată nu a parvenit nici o citaţie privitor la data şi ora examinării pricinii civile în instanţa de apel, citaţia şi încheierea fiind expediată în sat.

Chiştelniţa, r-ul Teleneşti, fapt care a avut influenţa sa negativă asupra primirii citaţiei şi încheierii din 08 aprilie 2015 a Curţii de Apel, mun. Chişinău. La fel, consideră neîntemeiată şi menţiunea instanţei de apel cu referire la faptul că avocatul Brumari Sorin, în şedinţa instanţei de apel a solicitat respingerea demersului privind punerea pe rol a cererii de apel şi restituirea apelului pe motiv, că nu au fost înlăturate neajunsurile stabilite prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2015 în termen, or ultimul aşa solicitare nu a făcut, lăsînd la discreţia instanţei rezolvarea problemei date. Insistă că cu încheierea instanţei de apel a făcut cunoştinţă la 11 mai 2015, respectiv, termenul de 10 zile expiră la 21 mai 2015, termen în interiorul căruia apelantul SRL „Vitalitifruct-Expo” şi a depus cererea de apel motivată cu achitarea taxei de stat.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 21 mai 2015 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare din considerentele ce urmează.

În speţă se constată că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015, a fost respinsă cererea apelantului SC „Vitalitifruct-Expo” SRL cu privire la punerea pe rol a apelului şi restituită apelantului SC „Vitalitifruct-Expo” SRL cererea de apel, pe motiv că cererea de apel a fost depusă peste termenul stabilit prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2015, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen de înlăturare a neajunsurilor, fiind remisă apelantului SC „Vitalitifruct-Expo” SRL cererea de apel cu toate documentele anexate şi restituită taxa de stat în mărime de 15076 lei, achitată de acesta la depunerea apelului în baza ordinului de plată nr. 176 din 15 nai 2015. Instanţa de recurs conchide, însă, că încheierea instanţei de apel din 19 mai 2015 este una greşită, care nu poate fi menţinută.

În susţinerea opiniei date instanţa de recurs reţine că SRL „Vitalitifruct-Expo” a depus apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 12 februarie 2015 şi fără a achita taxa de stat la depunerea apelului în conformitate cu art. 364 alin. (1) CPC, care direct indică că cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii.

Ca urmare, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2015, nu s-a data curs cererii de apel depuse de către SRL „Vitalitifruct-Expo”, fiind obligată apelanta să achite taxa de stat în mărime de 15 076 lei şi să depună apelul motivat în termen de 10 zile de la data recepţionării copiei prezentei încheieri şi comunicat părţilor despre faptul că cauza este numită spre examinare pentru data de 19 mai 2015 ora 10.00, şedinţa la care, în caz de depunere în termen a apelului motivat şi dovezii de plată a taxei de stat, cauza va fi examinată în ordine de apel, iar în caz că apelanta nu va înlătura neajunsurile indicate în încheierea dată, se va soluţiona chestiunea restituirii cererii de apel.

Totodată, s-a explicat apelantei că în caz că nu va lichida neajunsurile menţionate, cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu toate documentele anexate va fi restituită. Este cert şi faptul că încheierea menţionată a fost expediată la sediul SRL „Vitalitifruct-Expo” din r-nul Teleneşti, satul Chiştelniţa, unde a fost recepţionată la 29 aprilie 2015 de către V. Popescu, care, după cum insistă recurentul nu este angajat ai întreprinderii „Vitalitifruct-Expo”, fapt ce se confirmă şi prin certificatele anexate la cererea de recurs (f.d. 78-80). Aici, este important de menţionat că recurentul insistă asupra faptului că despre încheierea instanţei de apel din 08 aprilie 2015, prin care nu s-a dat curs cererii de apel, a aflat ocazional la 11 mai 2015, după care imediat şi a depus cererea de apel motivată, precum şi taxa de stat în cuantum stabilit de 15 076 lei.

În aceste condiţii se constată că SRL „Vitalitifruc-Expo” a executat indicaţiile stabilite prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2015 şi a prezentat instanţei de apel la data de 15 mai 2015 cererea de apel motivată şi dovada de plată a taxei de stat în mărime de 15 076 lei, cu toate acestea, însă, instanţa de apel prin încheierea din 19 mai 2015, a restituită apelantului SRL „Vitalitifruc-Expo”, cererea de apel cu toate actele anexate, din motivul neîndeplinirii în termen a indicaţiilor instanţei de apel impuse prin încheierea din 08 aprilie 2015. Deşi, în situaţia descrisă, instanţa de apel urma să aprecieze importanţă normelor procedurale prevăzute de legiuitor care indică expres acţiunile ce urmau a fi îndeplinite de către instanţa de judecată pentru o bună şi eficientă examinare a cauzei.

Astfel, analizînd circumstanţele din speţă, instanţa de recurs constată că cererea de apel motivată şi a dovada de plată a taxei de stat în mărime de 15 076 lei, au fost prezentate de către apelantul SRL „Vitalitifruc-Expo” pînă la şedinţa de judecată din 19 mai 2015, fapt ce atestă că ultima a executat toate indicațiile instanței de apel pînă la prima şedinţă de judecată stabilită prin încheierea de a nu da curs cererii de apel, în aşa mod şi neajunsurile fiind înlăturate pînă la ședința cînd cererea de apel a fost restituită.

Or, cu toate că, prevederile art. 369 alin. (1) CPC, statuează că, în cazul în care apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin.(1) CPC, instanţa de apel urmează să restituie cererea de apel, însă la aplicarea prevederilor menţionate urmează de a fi ţinut cont că întru evitarea unor situaţii confuze, la emiterea încheierii de a nu da curs cererii de apel, termenul limită acordat de către instanţă pentru înlăturarea neajunsurilor urmează să coincidă cu data şi ora şedinţei de judecată în cadrul căreia să fie constatat dacă au fost, sau nu, respectate toate condiţiile pentru declararea apelului, fapt care însă, a fost ignorat de către instanţa de apel la adoptarea încheierii contestate.

Sub acest aspect şi ţinînd cont de faptul că neajunsurile actului procedural în speță, cererea de apel şi dovada achitării taxei de stat, au fost înlăturate pînă la prima şedinţă de judecată, instanţa de recurs consideră că întru evitarea încălcării dreptului recurentei la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, apelul urmează a fi examinat în fond. În consecinţă, instanţa de recurs notează, că dreptul de acces la un tribunal constituie un element inerent al tuturor garanţiilor procedurale prevăzute în Convenţie (CEDO, hot. Campbell şi Fell vs. Marea Britanie din 25.02.1982). Drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă şi reală, iar nu iluzorie şi teoretică, imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanţe de către persoana interesată constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiţie (CEDO, hot. Airey vs. Irlanda din 09.10.1979).

În această ordine de idei, faptele relatate generează casarea încheierii recurate, or menţinerea acesteia, în condiţiile enunţate, ar constitui o încălcare a dreptului SRL „Vitalitifruc-Expo” de a dispune de drepturile sale procedurale în condiţiile normelor în vigoare, care sunt garantate şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi îngrădirea accesului la justiţie. Pentru considerentele enunţate, Colegiul civil, comercial şi contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral încheierea instanţei de apel şi a restitui pricina în instanţa de apel pentru judecarea apelului în fond. În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către directorul Societăţii Comerciale „Vitalitifruct-Expo” Societate cu Răspundere Limitată.

Furculiţă Constantin. Se casează integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Darurile Basarabiei” împotriva Societăţii cu Răspunderea Limitată „Vitalitifruct” cu privire la încasarea penalităţii şi a cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii spre judecarea apelului în fond la Curtea de Apel Chişinău. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Tamara Chişca-Doneva