2r-548/15 — Încasarea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: V. Gîrleanu dosarul nr. 2r-548/15 instanţa de apel: N. Budăi, V. Pruteanu, I. Muruianu DECIZIE 08 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Dovgani Anatoli, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dovgani Anatoli, intervenient accesoriu Coropova Tatiana împotriva ÎS „CRIS „Registru” cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva încheierii Curţii de Apel Chișinău din 14 mai 2015, prin care a fost respins demersul apelantului Dovgani Anatoli cu privire la scutirea de la plata taxei de stat și nu s-a dat curs cererii de apel depuse de către Dovgani Anatoli, c o n s t a t ă: La 28 ianuarie 2014, Dovgani Anatoli a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „CRIS Registru” cu privire la recuperarea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în anul 2001, Coropova Tatiana a procurat autovehiculul de model „BMW 320”, n/î BLBV 077, care la 07 august 2006 a fost sechestrat în Odesa, Ukraina şi după hotarîrea instanţei de judecată a Ukrainei, i-a fost restituit automobilul ca reprezentatului al proprietarului. Susţine că la 18 noiembrie 2009 autovehiculul de model „BMW-320” a fost adus la Chişinău şi la 19 noiembrie 2009 a fost prezentat la Direcţia tehnologii de protecţie, unde expertul Iurii Grosu a falsificat Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, nr.2381 din 19 noiembrie 2009, în care a fost indicat numărul de identificare WBACB11070JB49110 dar nu WBACB11070JB49149. La 23 noiembrie 2009, a depus cerere la ÎS „CRIS „Registru” pentru a reînmatricula autovehiculul, însă a primit răspunsul nr.290 din 27 noiembrie 2009, prin care i-a fost refuzată reînmatricularea autovehiculului.

Menţionează că automobilul în cauză nu era posibil de folosit, de a fi dat în arendă, sau a încheia contract de vînzare-cumpărare, iar fiind parcat lîngă scară, în acesta intrau persoane necunoscute, care distrugeau salonul.

Astfel, pentru a opri distrugerea, automobilul a fost dus la parcare, ceea ce se confirmă prin certificatul nr.351 din 07 noiembrie 2011. Mai invocă că pe faptul refuzului reînmatriculării automobilului, Coropova Tatiana s-a adresat în instanţa de judecată şi prin hotarîrea Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2011, acţiunea a fost admisă, fiind considerat ilegal refuzul ÎS „CRIS „Registru” privind reînmatricularea automobilului de model „BMW 320” cu n/î BLBV 077, şi obligat ÎS „CRIS „Registru” să reînmatriculeze automobilul de model „BMW 320” pe numele Tatianei Coropova, conform certificatului de înmatriculare din 13 noiembrie 2001. Însă la o nouă adresare către ÎS „CRIS „Registru”, ultima a refuzat să reînmatriculeze automobilul, fiind în continuare suportate cheltuielile pentru parcare şi doar la 03 decembrie 2011, automobilul a fost înmatriculat pe numele Tatianei Coropova la alt loc de trai în mun.

Bălţi. De asemenea, invocă că pe faptul falsificării expertizei, Coropova Tatiana s-a adresat la Procuratură, ultima adresîndu-se cu interpelare către Interpol, solicitînd informaţia dacă automobilul nominalizat se află în căutare. Prin răspunsul nr.4990 din 18 mai 2012 şi 33/6101 din 25 iunie 2012, s-a comunicat că automobilul nu figurează ca fiind furat. La data de 10 octombrie 2012, Judecătoria Botanica a emis o încheiere privind refuzul de tragerea la răspundere penală a expertului, iar la 18 octombrie 2013, automobilul a fost prezentat la Centrul de Expertize, care a confirmat că numărul caroseriei WBACB11070JB49149 nu este modificat.

Susţine că pentru expertiză a achitat suma de 780 lei, iar la adresarea sa către Coropova Tatiana de a-i fi restituite cheltuielile pentru expertiză şi parcare, aceasta a refuzat, indicînd vinovăţia ÎS „CRIS” Registru”, drept urmare, la 03 iunie 2013, s-a adresat cu cerere către ÎS „CRIS Registru” de a-i fi restituite cheltuielile, însă a primit refuz în acest sens. Solicită încasarea din contul ÎS „CRIS” Registru” în beneficiul său a prejudiciului material în mărime de 8441 lei şi prejudiciul moral în mărime de 3000 lei. Prin cererea de modificare a pretenţiilor din 24 octombrie 2014, reclamantul a solicitat încasarea suplimentară a prejudiciului material în mărime de 330 lei şi prejudiciul moral în mărime de 1000 lei.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 19 august 2014, a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu Coropova Tatiana. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 23 ianuarie 2015, acţiunea a fost respinsă şi încasat din contul lui Dovgani Anatoli în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 383,13 lei. La 16 februarie 2015, Dovgani Anatoli a depus apel nemotivat împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii contestate cu adoptarea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii integral. Totodată, invocînd starea materială precară, a solicitat scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 aprilie 2015, a fost respins demersul lui Dovgani Anatoli cu privire la scutirea de la plata taxei de stat şi nu s-a data curs cererii de apel depuse de către Dovgani Anatoli, fiind comunicat apelantului despre necesitatea prezentării apelului cu indicarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul şi probele invocate în susţinerea apelului, dovada de plată a taxei de stat în mărime de 287,34 lei, fiindu-i acordat pentru aceasta un termen pînă la 13 mai 2015 şi explicat că în caz contrar cererea de apel nu va fi considerată depusă şi va fi restituită în conformitate cu art. 369 alin.(1) CPC. Totodată, s-a comunicat părţilor că chestiunea privind primirea cererii de apel va fi soluţionată în şedinţa de judecată la data de 14 mai 2015 ora 10.00, în incinta Curţii de Apel Chişinău, din str. Ştefan cel Mare 73, mun.

Chişinău. În şedinţa de judecată a instanţei de apel din 14 mai 2015, Dovgani Anatoli a solicitat acordarea unui termen suplimentar pentru prezentarea apelului motivat, din motiv că prima instanţă nu i-a expediat copia hotărîrii motivate şi totodată a solicitat scutirea de la plata taxe de stat din motivul stării financiare dificile.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2015, a fost respins, din lipsa de temei, demersul lui Dovgani Anatoli cu privire la scutirea de la plata taxei de stat şi repetat nu s-a data curs cererii de apel depuse de către Dovgani Anatoli, fiind comunicat apelantului despre necesitatea prezentării apelului cu indicarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul şi probele invocate în susţinerea apelului, dovada de plată a taxei de stat în mărime de 287,34 lei, stabilindu-i termen pînă la 10 iunie 2015 pentru lichidarea neajunsurilor menţionate şi explicat că în caz contrar cererea de apel nu va fi considerată depusă şi va fi restituită în conformitate cu art. 369 alin.(1) CPC.

Totodată, s-a comunicat părţilor că chestiunea privind primirea cererii de apel va fi soluţionată în şedinţa de judecată la data de 11 iunie 2015 ora 10.00, în incinta Curţii de Apel Chişinău, din str. Ştefan cel Mare 73, mun. Chişinău. La 26 mai 2015, Dovgani Anatoli a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel din 14 mai 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii contestate, soluţionînd prin decizie problema în fond prin scutirea sa de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel pe motivul stării financiare precare şi restituirea pricinii în instanţa de apel pentru judecarea apelului în fond. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că la 25 mai 2015 a depus apel motivat împotriva hotărîrii primei instanţe, în textul căruia a confirmat starea sa materială precară, pe cînd instanţa de apel a emis încheierea prin care a i-a refuzat în scutirea de la plata taxei de stat cu mult timp înainte, decît dînsul a putut în mod legal să facă cunoştinţă cu hotărîrea motivată a primei instanţe şi cu procesele-vernale a şedinţelor de judecată, precum şi cu materialele cauzei. Consideră că în cazul în care instanţa de apel n-ar fi încălcat drepturile sale procesuale, dînsul ar fi posibil să primească hotărîrea motivată a primei instanţe în termenul stabilit de lege şi respectiv, ar fi depus şi cererea de apel motivată în termenul stabilit de instanţă, precum şi probe care confirmă starea sa materială precară, ce ar fi constituit temei pentru scutirea sa de la plata taxei de stat.

Afirmă că prin îngrădirea accesului său la justiţie, se demonstrează şi încălcarea drepturilor sale prevăzute de art. 56-61 CPC, precum şi art. 6, 13-14 a Convenţiei pentru Apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Insistă că în conformitate cu prevederile art. 85 alin.(4) CPC, instanţa este obligată să-l scutească de la plata taxei de stat, deoarece dînsul este invalid pe viaţă de gradul II, ce se confirmă prin legitimaţia de pensionare şi certificatul eliberat de Casa Naţională de Asigurări Sociale. Iar cu referire la certificatul nr. 655 din 29 decembrie 2014, eliberat de Casa Naţională de Asigurări Sociale, menţionează că cuantumul pensiei sale constituie 1165,81 lei, însă cu care nu e posibil să acopere nici plăţile pentru serviciile comunale, care pentru luna mai 2015 constituie 3064,40 lei, mai mult că lunar pentru alimentare are nevoie mai mult de 900 lei, iar pentru medicamente 600 lei, pe care de fapt nu-i are.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Instanţa de recurs consideră că recurentul Dovgani Anatoli s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva încheierii instanţei de apel din 14 mai 2015 la 26 mai 2015, în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. După cum se constată la caz la 16 februarie 2015, Dovgani Anatoli a depus cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 23 ianuarie 2015, însă fără a indica motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul și fără a achita taxa de stat pentru depunerea cererii de apel, în conformitate cu art. 364 alin. (1) CPC, care direct indică că cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii.

Totodată, însă, a solicitat şi scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel. Este cert și faptul că în susținerea cereri privind scutirea de la plata taxei de stat apelantul Dovgani Anatoli nu a prezentat instanței careva probe ce ar justifica imposibilitatea achitării taxei de stat. Drept urmare prin încheierea din 14 aprilie 2015, instanţa de apel a respins cererea cu privire la scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel şi nu a dat curs cereri de apel depuse de către Dovgani Anatoli, acordîndu-i ultimului un termen pînă la data de 13 mai 2015 pentru prezentarea apelului cu indicarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul şi probele invocate în susţinerea apelului, precum şi dovada de plată a taxei de stat în mărime de 287,34 lei.

Tot actele cauzei atestă că în şedinţa de judecată a instanţei de apel din 14 mai 2015, apelantul Dovgani Anatoli a solicitat acordarea unui termen suplimentar pentru depunerea prezentarea apelului motivat, în acelaşi timp a solicitînd şi scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel, în susţinerea căreia a invocat situaţia materială precară în care se află la moment.

Iar prin încheierea din 14 mai 2015, instanţa de apel, respins, din lipsa de temei, demersul lui Dovgani Anatoli cu privire la scutirea de la plata taxei de stat şi repetat nu a data curs cererii de apel depuse de către Dovgani Anatoli, comunicîndu-i apelantului despre necesitatea prezentării apelului cu indicarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul şi probele invocate în susţinerea apelului şi a dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 287,34 lei, stabilindu-i termen pînă la 10 iunie 2015 pentru lichidarea neajunsurilor menţionate şi explicat că în caz contrar cererea de apel nu va fi considerată depusă şi va fi restituită în conformitate cu art. 369 alin.(1) CPC.

La adoptarea acestei soluţii, instanţa de apel şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 368 alin. (1) CPC care statuează expres că dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art.364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. În conformitate cu art. art. 364 alin. (1), 365 alin. (1), lit. d) şi alin. (4) CPC, cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii. În cererea de apel se indică motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul.

La cererea de apel se anexează dovada de plată a taxei de stat dacă apelul se impune cu taxa. Conform art. 84 CPC RM, se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare în judecată (iniţială şi reconvenţională), cererea intervenientului principal, cererea vizând pricinile cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, cererea de declarare a insolvabilităţii, cererea de eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărârilor arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs, precum şi cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele judecătoreşti. În conformitate cu art. 3 al. (1) lit. j) din Legea taxei de stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992, pentru cererile de apel împotriva hotărîrilor instanțelor judecătorești se achită 75 % din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de chemare în judecată sau altei cereri, iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial – 75 % din taxa calculată din suma contestată.

Iar, dispoziţiile art. 85 alin (4) CPC acordă dreptul judecătorului (instanţei de judecată), să scutească persoana fizică sau juridică, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei. Prin prisma normei enunţate, instanţa de recurs, statuează că concluzia instanţei de apel, în sensul expus prin încheierea din 14 mai 2015, este întemeiată şi legală, deoarece apelantul Dovgani Anatoli nu au prezentat probe incontestabile care ar confirma imposibilitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel, la caz fiind în mărime de 287,34 lei.

De altfel, şi argumentul invocat în recurs precum că, situația financiară precară face imposibilă achitarea taxei de stat la depunerea cererii de apel, nu poate fi reţinut de instanţa de recurs, deoarece în confirmarea acestei susţineri apelantul nu a prezentat probe concludente care ar demonstra situaţia materială precară şi care ar permite aplicarea prevederilor art. 85 alin. (4) CPC, iar însuşi faptul că în conținutul cereri de apel Dovgani Anatoli a făcut referire la caracterul constat al situație sale financiare, atrăgîndu-se atenția la toate circumstanțele invocate în prima instanță în susținerea cererii cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, nu confirmă situația materială dificilă a acestuia, mai mult că nici în instanța de recurs nu au fost prezentate probe concludente şi pertinente în acest sens.

În consecinţă, nici faptul că mărimea plăţilor pentru serviciile comunale este mai mare decît cuantumul pensiei stabilit pentru gradul II de invaliditate, nu atestă şi situaţia materială dificilă a apelantului Dovgani Anatoli și nu constituie temei justificativ de scutire de la plata taxei de stat, cu atît mai mult că odată cu depunerea cererii cu privire la scutire de la plata taxei de stat, ultimul nici nu a prezentat probe care ar confirma că situaţia sa financiară este precară, deşi era obligat să prezinte instanței probele ce justifică imposibilitatea achitării taxei de stat. În acest context Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a menţiona şi faptul că în situaţia din speţă, prin concluzia instanţei de apel de a nu da curs cererii de apel, nu se încalcă dreptul recurentului privind liberul acces la justiţie, prevăzut atît de legislaţia internă cît şi de internaţională.

Or, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, prin practica sa constantă de nenumărate ori a precizat faptul că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut (cauza Golder v. the United Kingdom §-36 din 21 februarie 1975,), ci unul care poate implica anumite limitări din partea statelor contractante, în funcţie de nevoile şi resursele comunităţii şi ale indivizilor (Ashimgdane vs United Kingdom 28 mai 1985). Însă limitările sunt în concordanţă cu art. 6 parag. 1 CEDO, decît dacă acestea urmăresc un scop legitim şi există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit. (cauza Bellet vs France §-31, Garcia Manibardo vs Spain §-44). Astfel, la caz Colegiul reţine că în situaţia din speţă limitările instituite de legiuitor privind necesitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel corespunde cerinţelor prevăzute de art. 6 parag.

1 CEDO privind dreptul de acces la un tribunal şi corespunde cerinţelor instituite de CEDO prin jurisprudenţa sa: - cerinţa privind scopul legitim al limitării – este îndeplinită, avînd în vedere că întindere acestor taxe este stabilită sub forma unui procent din valoarea aflată în litigiu şi fiind instituit un plafon maxim de care nu poate trece mărimea taxei de stat chiar dacă valoarea acţiunii este mai mare, iar CEDO a confirmat că aceste taxe privesc buna administrare a justiţiei şi vizează atît descurajarea justiţiabililor în formularea unor cereri, abuzive cît şi asigurarea de fonduri pentru funcţionarea justiţiei.( cauza Weissman şi alţii împotriva României §-35, Tolstoy Miloslavsky v. the United Kingdom §-61 ) - raportul rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit, pentru a stabili dacă este respectat acest raport rezonabil între impunerea plăţii taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată şi scopul legitim urmărit privind buna administrare a justiţiei, descurajarea justiţiabililor în formularea unor cererii, abuzive cît şi asigurarea de fonduri pentru funcţionarea justiţiei urmează să cercetăm următorii factori şi anume - cuantumul sumei ce trebuie plătit de reclamanţi raportat la veniturile sale.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Dovgani Anatoli şi de a menţine încheierea contestată. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Dovgani Anatoli. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chișinău din 14 mai 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dovgani Anatoli, intervenient accesoriu Coropova Tatiana împotriva ÎS „CRIS „Registru” cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Tamara Chişca-Doneva