2ra-8/15 — Repararea prejudiciului material și moral

dosarul nr. 2ra-8/15 prima instanţă - V. Panfilii instanţa de apel - A. Parpalac, S. Vrabii, Sv. Leu

  ÎNCHEIERE

08 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de cătreSocietatea de Asigurări-reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Burlacenco şi Anatolie Bandîc împotriva Societăţii de Asigurări-reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni şi Dmitrii Boico, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Balpav” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 11 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea de Asigurări-reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 11 iunie 2013 c o n s t a t ă La 22 noiembrie 2012, Tatiana Burlacenco şi Anatolie Bandîc au depus cerere de chemare în judecată împotriva SAR „Moldcargo” SA şi Dmitrii Boico, intervenient accesoriu SRL „Balpav” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii, Tatiana Burlacenco şi Anatolie Bandîc au indicat că în urma accidentului rutier produs cu autovehicul DAF cu nr. de înmatriculare CPQ 271, la 21 septembrie 2012, au fost deteriorate şi nimicite bunurile materiale (casa de locuit din s. Troiţa Nouă, r. Anenii Noi, pomi fructiferi şi butuci de viţă-de-vie, bunuri de uz casnic, produse alimentare, păsări) care aparţineau cu drept de proprietate Tatianei Burlacenco. A mai menţionat că vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut şoferul autovehiculului de model DAF cu nr. de înmatriculare CPQ 271, Dmitrii Boico, iar posesor al autovehiculului este SRL „Balpav”, unde Dmitrii Boico activa în baza contractului individual de muncă.

Indică de asemenea că posesorul autovehiculului în cauză deţinea poliţa de asigurare de răspundere civilă auto nr. AT 0036805 din 14 noiembrie 2011, eliberată de SAR „Moldcargo” SA. Invocă că în urma accidentului rutier, lui Anatolie Bandîc, care locuieşte în 1 imobilul accidentat, i-au fost cauzate leziuni corporale, fapt confirmat prin raportul de constatare medico-legală nr. 347 din 28 septembrie 2012, conform căruia costul lucrărilor de construcţie-montaj a imobilului deteriorat, precum şi restabilirea lui constituie 69271,96 lei. Celelalte bunuri distruse şi deteriorate care au devenit inutilizabile le apreciază la suma de 21505 lei. De asemenea, în rezultatul accidentului a fost deteriorată porţiunea conductei de gaz care alimenta cu gaz casa de locuit.

Astfel, fiind în perioada rece a anului, au rămas fără încălzire, fiind nevoiţi să suporte cheltuieli suplimentare pentru instalarea sistemelor destinate încălzirii. La 26 septembrie 2012 şi 04 octombrie 2012 s-au adresat asigurătorului cu cereri de achitare a despăgubirii de asigurare pentru prejudiciul cauzat în urma accidentului rutier. Prin răspunsul SAR „Moldcargo” SA din 29 octombrie 2012 Tatiana Burlacenco a fost informată despre faptul că beneficiază de despăgubirea de asigurare în sumă de 32811,32 lei pentru imobilul deteriorat în urma accidentului rutier. Consideră că despăgubirea de asigurare propusă de asigurător pentru imobilul deteriorat este diminuată şi nu corespunde prejudiciului material real cauzat imobilului, fapt ce se combate prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 156 din 28 septembrie 2012. La fel, compania de asigurare nu s-a expus asupra despăgubirii de asigurare pentru bunurile de uz casnic deteriorate, pomi fructiferi, păsări.

Faptul deteriorării imobilului şi a altor bunuri materiale în urma accidentului rutier a fost verificat de către reprezentantul companiei de asigurare, care fiind la faţa locului a întocmit un Act de constatare, cu care nu au fost cunoscuţi. Din informaţia parvenită de la SAR „Moldcargo” SA, rezultă că reprezentantul asigurătorului în actul întocmit nu s-a expus asupra tuturor bunurilor deteriorate în urma accidentului rutier, limitîndu-se doar la bunul imobil. Tatiana Burlacenco şi Anatolie Bandîc solicită încasarea de la SAR „Moldcargo” SA a despăgubirii de asigurare în mărime de 90777 lei, a prejudiciului moral în mărime de 10000 lei şi a sumei de 160 lei pentru reconectarea la conducta de gaz şi cheltuielile de judecată.

Ulterior, la 30 ianuarie 2013, Tatiana Burlacenco şi Anatolie Bandîc Au depus cerere de chemare în judecată suplimentară, solicitînd încasarea de la SAR „Moldcargo” SA a despăgubirii de asigurare în mărime de 80777 lei, a prejudiciului moral în mărime de 10000 lei pentru fiecare şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 11 iunie 2013, acţiunea a fost admisă parţial. De la SAR „Moldcargo” SA a fost încasat în beneficiul Tatianei Burlacenco despăgubirea de asigurare în mărime de 75157 lei. În rest pretenţiile referitor la despăgubirea de asigurare au fost respinse. De la Dmitii Boico şi SRL „Balpav” a fost încasat în mod solidar în beneficiul lui Anatolie Bandîc prejudiciul moral în mărime de 10000 lei.

În rest cerinţa referitor la repararea prejudiciului moral a fost respinsă. De asemenea, de la SAR „Moldcargo” SA, Dmitii Boico şi SRL „Balpav” a fost încasat în mod solidar în beneficiul Tatianei Burlacenco şi Anatolie Bandîc cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 4000 lei, taxa de stat în mărime de 500 lei, cheltuieli de 2 expertiză în sumă de 1200 lei, cheltuieli pentru înştiinţarea părţilor în sumă de 13,90 lei. De la Tatiana Burlacenco a fost încasat în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 100 lei. De la SAR „Moldcargo” SA a fost încasată în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1923,31 lei, iar de la Dmitii Boico şi SRL „Balpav” în mod solidar în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 100 lei (f.d.

210-213 Vol. I). Prin încheierea Curții de Apel Bender din 23 ianuarie 2014, a fost respins demersul SAR „Moldcargo” SA privind numirea expertizei judiciare (f.d. 261 Vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Bender din 11 martie 2014, a fost respins apelul declarat de către SAR „Moldcargo” SA şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 11 iunie 2013 (f.d. 277-279 Vol. I). La 24 iunie 2014, SAR „Moldcargo” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare la instanţa de apel (f.d. 1-6 Vol. II).

Recurentul SAR „Moldcargo” SA, în motivarea recursului a menţionat că la examinarea cauzei, instanţele nu au luat în consideraţie Raportul de evaluare din 15 octombrie 2012 întocmit de AD REM Profit SRL cu prezenţa tuturor părţilor implicate în proces, în baza căruia a fost stabilit cu certitudine că valoarea bunului imobil şi accesorii constituie 34302 lei pentru care a fost aplicată semnătura persoanelor responsabile. A mai menţionat că instanţele au pus la baza hotărîrii Raportul de evaluare din 19 februarie 2013 executat unilateral de intimat înafara procesului judiciar în lipsa asigurătorului. La fel indică că instanţele au admis pretenţiile intimaţilor privind încasarea sumei de 2480 lei pentru nimicirea produselor alimentare şi animalelor, 1905 lei pentru deteriorarea pomilor fructiferi, 1500 lei pentru deteriorarea gardului, 5620 lei pentru obiecte de uz casnic.

Astfel, invocă că la solicitarea sumei în cauză intimata urma să prezinte de la primăria locală adeverinţă precum că este posesorul animalului vătămat sau pierit. Mai mult ca atît, invocă că a solicitat instanţei de apel efectuarea unei expertize la Centrul Naţional de Expertize Judiciare, la care instanţa de apel a refuzat. La 15 iulie 2014, SRL ”Balpav” a depus la Judecătoria Anenii Noi cerere de apel nemotivată împotriva hotărîrii Judecătoriei Anenii Noi din 11 iunie 2013 (f.d. 22 Vol. II). Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 03 septembrie 2014, pricina a fost ridicată de la examinarea chestiunii cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către SAR „Moldcargo” SA și restituită la Curtea de Apel Chişinău pentru examinarea cererii de apel depusă de SRL „Balpav” (f.d.

30-33 Vol. II). Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2014, nu s-a dat curs cererii de apel depusă de SRL „Balpav”, fiindu-i comunicat despre necesitatea prezentării cererii de apel cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul și probele invocate în susținerea apelului, precum și dovada achitării taxei de stat în mărime de 11784 lei pînă la 26 noiembrie 2014. De asemenea, li s-a explicat părților că chestiunea privind primirea cererii de apel va fi soluționată în ședința din 27 noiembrie 2014 (f.d. 38-40 Vol. II). Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2014, a fost restituit apelul declarat de SRL „Balpav” deoarece nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței 3 de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 al.

(1) CPC (f.d. 52-56 Vol. II). La 06 ianuarie 2015, SRL „Balpav” a depus recurs împotriva încheierilor Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2014 și 27 noiembrie 2014 (f.d. 59-61 Vol. II). Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 04 martie 2015, a fost admis recursul declarat de SRL „Balpav”, casate integral încheierile Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2014 și 27 noiembrie 2014, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, din faza primirii cererii de apel (f.d. 69-73 Vol. II). Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015, a fost respins demersul SRL „Balpav” cu privire la repunerea în termen a cererii de apel, cu restituirea apelului ca depus în afara termenului legal (f.d.

90-96Vol. II). În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că decizia instanței de apel a fost pronunțată 11 martie 2014, iar la 23 aprilie 2014, instanța de apel a expediat părților copia deciziei redactate (f.d. 280-283 Vol. I), însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la materialele cauzei nu se conțin. Astfel, recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 24 iunie 2014, în termen. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SAR „Moldcargo” SA, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat 4 critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că nu poate fi reținut argumentul recurentului precum că instanțele judecătorești eronat au pus la baza concluziilor sale Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 156 din 28 septembrie 2012, efectuat de SRL ”Geomar Grup”, prin care s-a stabilit că costul lucrărilor de construcție și montaj a imobilului deteriorat constituie 69271,96 lei (f.d.

16-21 V-I). Recurentul a făcut referire la faptul că la 26 octombrie 2012, ca urmare a finalizării dosarului de daune, a fost emis ordinul nr. 1746-d cu privire la achitarea despăgubirii de asigurare Tatianei Burlacenco în sumă de 32811 lei și prin urmare consideră că instanțele urmau să stabilească prejudiciul în baza dosarului de daune menționat sau să fie efectuată o expertiză la Centrul Naţional de Expertize Judiciare. În conformitate cu art. 158 al. (6) CPC, raportul de expertiză nu este obligatoriu pentru instanţa judecătorească şi se apreciază conform art.130. Respingerea lui însă trebuie să fie motivată.

Raportînd norma menționată la caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că instanțele judecătorești întemeiat au dispus respingerea cererii de numire a unei expertize, dispunînd încasarea prejudiciului material cauzat deteriorării bunului în mărime de 69271,96 lei în baza Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 156 din 28 septembrie 2012, efectuat de SRL ”Geomar Grup” (f.d. 21 Vol. I), suma în cauză fiind reală și necesară pentru repararea imobilului deteriorat, avînd la bază prețurile materialelor de construcție și costul lucrărilor necesare. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al 5 Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SAR „Moldcargo” SA ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Societatea de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” Societate pe Acţiuni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 6