2ra-1508/15 — Anularea dispoziției, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenta forțată de la lucru

prima instanţă –A. Sandu dosarul nr. 2ra-1508/15 instanţa de apel – N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 08 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chișca-Doneva Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Președintele raionului Ialoveni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Trofim Angela împotriva Președintelui raionului Ialoveni cu privire la anularea dispoziției, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru perioada de absență forțată de la lucru, repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 19 martie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Trofim Angela, casată hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 18 decembrie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea a fost admisă parțial c o n s t a t ă La 20 octombrie 2014 Trofim Angela a depus cerere de chemare în judecată împotriva Președintelui raionului Ialoveni cu privire la anularea dispoziției, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru perioada de absență forțată de la lucru, repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, și-a început activitatea în cadrul consiliului raional din anul 1994, deținînd diferite funcții în domeniul contabilității. După reorganizarea județului Chișinău, a fost numită prin decizia Consiliului raional Ialoveni nr. 02-09 din 11 iulie 2003 în funcția de șef secție administrativ- financiară, în cadrul căreia a activat pînă la 30 septembrie 2014. Susține că pe toată perioada dată de timp și-a exercitat atribuțiile în mod conștiincios. Indică că la 09 iunie 2014 a fost emisă dispoziția nr. 102-g din 09 iunie 2014, prin care s-a dispus exercitarea funcției de contabil șef de către dna Savin Galina, contabil-șef direcția finanțe, pe o perioadă nedeterminată.

Or, prin dispoziția în cauză practic i-au fost ridicate atribuțiile reclamantei și transmise unei alte persoane, deci acțiunile date echivalînd cu o concediere. Respectiv, din data de 09 iunie 2014 nu a mai avut acces la exercitarea obligațiilor de serviciu aprobate în fișa postului din 22 august 2013, i-a fost retrasă semnătura pentru operațiunile financiare și interzisă ei orice operațiune contabilă. La 08 iulie 2014 OTC Chișinău al Cancelariei de Stat a expediat în adresa pîrîtului o notificare privind abrogarea dispoziției, care însă a fost respinsă fără vreun temei legal, din care cauză Oficiul a sesizat instanța de contencios administrativ cu acțiune privind anularea dispoziției în cauză, care la moment se află spre examinare la Judecătoria Ialoveni.

Reclamantei de nenumărate ori i s-a solicitat să depună o cerere de demisie, iar din cauza că aceasta refuza, președintele raionului a început o adevărată hărțuire împotriva ei, care în final s-a soldat cu emiterea dispoziției nr. 189-p din 26 septembrie 2014. Invocă ilegalitatea dispoziției nr. 189-p din 26 septembrie 2014, deoarece la baza acesteia s-a aflat sesizarea președintelui din 11 septembrie 2014 prin care s-a invocat – refuzul nejustificat al funcționarului public de conducere de a îndeplini sarcini de serviciu (primirea și luarea la evidență a tehnicii de calculatoare); incompatibilitatea funcției (angajarea în perioada de concediu de odihnă la SRL ”Ialoveni-Gaz”); neefectuarea inventarierii; neprezentarea la ședințele operative; lipsa profesionalismului.

Analizînd temeiul sesizării, vis-a-vis de refuzul nejustificat al funcționarului public de conducere de a îndeplini sarcini de serviciu (primirea și luarea la evidență a tehnicii de calculatoare), reclamanta a explicat că conform art. 22 a Legii nr. 158/2008, funcționarul public are următoarele obligații generale: de a respecta Constituția RM, legislația în vigoare, tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, precum și Legea contabilității. Și în fișa postului au fost stabilite clar și cert atribuțiile reclamantei, obligațiile membrului în cadrul grupului de lucru pentru achiziții publice în calitate de contabil-șef. Din indicațiile președintelui raionului cu privire la primirea tehnicii de calcul, obligația ei în calitate de contabil-șef consta în prelucrarea documentelor primare și luarea la evidență a acestor bunuri.

Pînă la data concedierii însă nu i-au fost prezentate vreun document primar și nici actele de transmitere-primire a bunurilor, din care cauză aceasta nu a avut posibilitatea de a înregistra la balanță tehnica de calcul, deci neexecutarea sarcinii date nu poate fi pusă în seama reclamantei. Vis-a-vis de incompatibilitatea funcției (angajarea în perioada de concediu de odihnă la SRL ”Ialoveni-Gaz”), Trofim Angela a indicat că începînd cu data de 24 martie 2014 s-a aflat în concediu de odihnă. Într-adevăr la 31 martie 2014 a depus cerere de angajare la SRL ”Ialoveni-Gaz” pe o perioadă determinată, unde a activat doar 7 zile. Conform art. 25 a Legii nr. 158/2008, calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică decît cea în care a fost numit, iar al.

(6) stabilește că situația de incompatibilitate prevăzută urmează să înceteze pe parcursul unei luni din momentul apariției acesteia. Dacă nu a eliminat situația de incompatibilitate în termenul prevăzut, funcționarul public este destituit din funcție. Or, reclamanta s-a conformat prevederilor legale și a depus cerere de demisie de la societatea comercială în termenul de 1 lună de zile. Conform art. 59 al. (3) a Legii nr. 158/2008, sancțiunea disciplinară nu poate fi aplicată decît după cercetarea prealabilă a faptei imputate și după audierea echitabilă a funcționarului public de către comisia de disciplină, în termen de cel mult o lună de la data constatării abaterii.

Măsura de sancționare însă a fost luată la 26 septembrie 2014. Pe marginea ” neefectuării inventarierii”, reclamanta a explicat că solicitarea cu privire la efectuarea inventarierii a fost făcută verbal de președinte, or modalitatea de efectuare a inventarierii este determinată prin ordinul MF nr. 60 din 29 mai 2012. Conform pct. 3 (2) al acestui ordin, entitatea efectuează inventarierea cel puțin o dată pe parcursul perioadei de gestiune, de regulă, la sfîrșitul perioadei de gestiune. Entitățile pot efectua inventarierea și pînă la sfîrșitul perioadei de gestiune, cu condiția evaluării corecte și înregistrării rezultatelor inventarierii în raportul financiar. Conform pct. 9-12 al ordinului, responsabilitatea pentru efectuarea inventarierii îi revine conducătorului entității, care este obligat să asigure: 1) constituirea comisiei de inventariere, 2) numirea prin dispoziție efectuarea inventarierii și desemnarea membrilor comisiei de inventariere.

Înainte de a începe inventarierea, membrilor comisiei de inventariere li se înmînează contra semnătură dispoziția, iar președintelui comisiei i se eliberează sigiliile pe care le păstrează pe toată durata inventarierii. Prin explicația depusă, a fost indicată necesitatea respectării condițiilor legale de efectuare a inventarierii, fapt însă ignorat de pîrît, care de fapt nici nu a instituit comisia de inventariere. Ceea ce ține de ”neprezentarea la ședințele operative”, a indicat că după revenirea reclamantei din concediul de odihnă, aceasta s-a prezentat la majoritatea ședințelor operative, iar lipsa ei de la două ședințe a fost coordonată cu acordul președintelui.

Astfel, prima oară aceasta era ocupată de perfectarea actelor cu transfer de peste hotare (pneumanitate) și în perioada 11 august – 14 august 2014 aflîndu-se la birou cu inspectorii de la Inspecția financiară a Ministerului Finanțelor, se efectua un control comandat în baza solicitării președintelui prin scrisoarea nr. 02-s din 17 iulie 2014. Cu toate explicațiile date în adresa pîrîtului, prin dispoziția nr. 124-p din 15 iulie 2014 i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară – avertismentul. Or, ulterior, pîrîtul pentru aceeași faptă a aplicat sancțiunea dublă- destituirea din funcție. Și față de ”lipsa profesionalismului” reclamanta a menționat că, din anul 1994 și pe parcursul întregii activități a fost apreciată ca un bun specialist, deține un grad înalt de calificare - consilier de rangul 2, clasa I, a fost apreciată cu diplome de onoare și și-a exercitat obligațiile de serviciu fără careva abateri disciplinare.

Totodată, anual era supusă evaluării profesionale în condițiile Legii nr. 158/2008 și niciodată nu a fost discalificată. Indică că la invocarea încălcării date nu pot fi aplicabile lit. h) și j) a art. 57 a Legii sus indicate, iar lit. e) din același articol nu a fost probată. La adoptarea dispoziției contestate au fost încălcate și prevederile art. 59 al. (10) a Legii nr. 158/2008, care stabilește că la individualizarea sancțiunii disciplinare se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, de circumstanțele în care aceasta a fost săvîrșită, de comportamentul funcționarului public în timpul serviciului. Totodată, conform art. 59 al. (1) a legii date, sancțiunea disciplinară se aplică de către persoana/organul care are competența legală de numire în funcție.

Or, aceasta a fost numită în funcție nu de președintele raionului, ci prin decizia consiliului raional. Reieșind din circumstanțele descrise mai sus, cere reclamanta anularea dispoziției Președintelui raionului Ialoveni nr. 189-p din 26 septembrie 2014, restabilirea ei în funcția de contabil-șef al raionului Ialoveni începînd cu data de 01 octombrie 2014, încasarea în beneficiul acesteia a salariului pentru perioada absenței forțate de la lucru începînd cu 01 octombrie 2014 și pînă la data pronunțării hotărîrii, încasarea de la Președintele raionului Ialoveni a prejudiciului moral de 10 salarii medii lunare în sumă de 53150 lei, încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 18 decembrie 2014, a fost respinsă acțiunea.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2015, a fost admis apelul declarat de către Trofim Angela, casată hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 18 decembrie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea a fost admisă parțial, fiind anulată dispoziția Președintelui raionului Ialoveni nr. 189-p din 26 septembrie 2014 cu privire la destituirea din funcția publică (concedierea), a fost restabilită Trofim Angela în funcția deținută anterior de contabil-șef al Aparatului Președintelui raionului Ialoveni, a fost dispusă încasarea de la Consiliul raional Ialoveni în beneficiul Angelei Trofim salariul pentru absența forțată de la lucru pentru perioada: din data concedierii și pînă la data restabilirii din 19 martie 2015, încasarea prejudiciului moral de 5981,67 lei și a cheltuielilor de asistență juridică de 5000 lei, în rest acțiunea a fost respinsă.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2015, a fost respinsă cererea Președintelui raionului Ialoveni cu privire la explicarea procedurii de executare. La 04 mai 2015 Președintele raionului Ialoveni a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este una neîntemeiată și ilegală, în cazul în care prin dispoziția nr. 172-g din 08 octombrie 2013 ”Cu privire la instituirea grupului de lucru pentru achiziții publice”, anexa nr. 1, angajatorul a stabilit sarcinile care revin fiecărui membru al acestui grup, inclusiv al intimatei, în caz de achiziționare a bunurilor de la diferiți agenți economici.

Intimata a cunoscut despre prevederile dispoziției și de împuternicirile ei. Chiar și în cadrul anchetei de serviciu intimata și-a recunoscut obligațiile de serviciu și că a fost informată de luarea la evidență a bunurilor achiziționate. Cu toate acestea însă, Trofim Angela a refuzat de a îndeplini sarcinile impuse ei. Refuzul intimatei de a îndeplini sarcinile nu poate fi probat decît prin înscrisuri, nu și prin proba cu martori, iar refuzul de a prezenta explicația cerută se consemnează într-un proces-verbal semnat de un reprezentant al angajatorului și un reprezentant al salariaților. Conform anchetei de serviciu desfășurate, intimata a dat explicație pe marginea refuzului nejustificat de a îndeplini sarcinile de serviciu, astfel prevederile art. 208 al.

(1) Codul muncii nu pot fi invocate. La individualizarea sancțiunii disciplinare – destituirea din funcția publică, s-a ținut cont de gravitatea abaterii disciplinare comise de intimată, de circumstanțele în care aceasta a fost săvîrșită, de comportamentul funcționarului public în timpul serviciului, precum și existența altor sancțiuni. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Președintele raionului Ialoveni nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Președintele raionului Ialoveni, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Președintele raionului Ialoveni ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul Președintelui raionului Ialoveni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chișca-Doneva Galina Stratulat