2ra-1627/15 — Constatarea încalcarii dreptului la judecarea in termen rezonabil, încasarea prejudiciului material si moral

Prima instanţă: S. Balmuş Dosarul nr.2ra-1627/15 Instanţa de apel: N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 08 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursurilor declarate de Prepelița Alexandr şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Prepelița Alexandr împotriva Ministerului Justiţiei privind încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015, prin care a fost respinse apelurile declarate de către Prepelița Alexandr şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 24 decembrie 2014, a c o n s t a t a t: La 07 august 2013 Prepelița Alexandr s-a adresat cu cerere de chemare în instanţa de judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova în care a solicitat în baza Legii nr. 14545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti încasarea prejudiciului material în mărime de 60 000 lei, prejudiciul moral în mărime de 6000000 lei. În motivarea pretenţiilor sale a reiterat că, la 11 februarie 2012 a fost reţinut din motiv că în privinţa sa a fost pornită o cauză penală, şi ca rezultat a fost anunţat în căutare de către procuratură, la 12 iunie 2003. Deoarece mult timp a locuit în Federaţia Rusă la momentul întoarcerii în Republica Moldova a fost reţinut.

Susţine că reţinerea sa a avut loc la 11 februarie 2012 fiind în stare de arest pînă la 09 septembrie 2012, perioadă în care şi-a pierdut locul de muncă, familia sa a trăit o perioadă plină de lipsuri şi incomodităţi, iar din motivul imposibilităţii întoarcerii în Federaţia Rusă copiii săi au pierdut şi anul de învăţămînt. 1 Mai susţine că din cauza reţinerii sale în familie au apărut o mulţime de necazuri şi greutăţi în viaţa personală şi din cauza faptului că anterior a fost ţinut în detenţie la moment îi vine greu să se încadreze în cîmpul muncii. A fost arestat ilegal şi tras la răspundere penală pentru o faptă pe care nu a săvîrşit-o. Indică că, prin ordonanţa procuraturii Rîşcani mun. Chişinău din 06 martie 2013 dînsul a fost scos de sub urmărire penală pe motivul că fapta acestuia nu întruneşte elementele infracţiunii.

Mai indică că, în urma acţiunilor ilegale ale organului de urmărire penală, i s-a cauzat prejudiciu moral, care constau din stresuri din cauza neliniştii, nedreptăţii, retrăirilor. Consideră că, după ce vinovăţia lui nu a fost dovedită, pe motiv că în acţiunile lui nu sunt întrunite elementele infracţiunii, pentru suferinţele sale statul trebuie să poarte răspundere. Pretinde la prejudiciul moral deoarece susţine că a suferit şi aceste suferinţele fizice şi psihice continuă. A apreciat prejudiciul moral în mărime de 6000000 lei deoarece această sumă, va fi o satisfacţie echitabilă pentru el. Mai consideră că pretenţiile înaintate se încadrează în baza prevederilor Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 decembrie 2014 s-a admis parţial acţiunea înaintată de Prepelița Alexandr. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Prepelița Alexandr prejudiciu material ce constă din salariul ratat pentru perioada 11 februarie 2012 pînă la 09 septembrie 2012, în sumă de 20 862 lei, în rest pretenţiile formulate în acest sens s-au respins ca neîntemeiate. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Prepelița Alexandr prejudiciu moral cauzat prin aplicarea ilegală a măsurii preventive sub formă de arest preventiv pe un termen de 6 luni în mărime de 20 000 lei, în rest pretenţiile formulate în acest sens s-au respins ca neîntemeiate.

S-a încasat din bugetul de stat în beneficiul lui Prepelița Alexandr cheltuieli de asistență juridică în mărime de 200 lei, în rest pretenţiile formulate în acest sens s- au respins ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015 s-a admis demersul apelantului Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repunerea în termen a cererii de apel şi s-a repus în termen Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova pentru înaintarea cererii de apel împotriva hotărîrii judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 decembrie 2014. S-a respins din lipsă de temei apelurile declarate de către Prepelița Alexandr şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 24 decembrie 2014. La 09 aprilie 2015 recurentul Prepelița Alexandr a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, solicitînd admiterea recursului, modificarea hotărîrii judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 decembrie 2014 şi a decizie Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015 în partea majorării cuantumului încasării prejudiciului material, moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică. Încasarea 2 prejudiciului moral în mărime de 51 000 euro, prejudiciu material în mărime de 73031,70 lei şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 5000 lei. În motivarea recursului invocă că, nu este de acord cu decizia instanţei de apel în partea încasării cuantumului prejudiciului moral, la aprecierea cuantumului prejudiciului moral instanţa nu a luat în consideraţie gravitatea infracţiunilor, suferinţele fizice şi psihice cauzate.

Mai menţionează că prejudiciul moral l-a estimat la suma de 6000000 lei, suferinţele suportate sunt consecinţele ale acţiunilor organului de urmărire penală. Suma de 6000000 lei o consideră o sumă rezonabilă şi echitabilă pentru toate suferinţele şi încălcările constituţionale. Susţine că, instanţa de apel verificînd legalitatea şi temeinicia hotărîrii primei instanţe eronat a interpretat legea materială, care reglementează aprecierea prejudiciului moral, deoarece s-a aflat sub strajă timp de 7 luni, iar cauza penală a durat mai mult de 10 ani, fiind depăşit cu mult termenul rezonabil de examinare a unei cauze, suma acordată cu titlu de prejudiciu moral fiind irezonabilă în raport cu termenul examinării cauzei penale.

Mai menţionează că, cheltuielile de asistenţă juridică încasate de către instanţa de apel în beneficiul lui Prepelița Alexandr sunt neînsemnate. Avocatul care l-a reprezentat în organele de drept a efectuat multe acţiuni, iar suma de 5000 lei ar fi una reală şi rezonabilă, pentru munca prestată. La determinarea cheltuielilor de asistenţă juridică instanţa trebuia să se conducă de jurisprudenţa CEDO. La 11 mai 2015 recurentul Prepelița Alexandr a depus recurs suplimentar prin care şi-a manifestat dezacordul asupra hotărîrilor instanţelor ierarhic inferioare. Consideră că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin toate împrejurările care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nu a apreciat obiectiv, sub toate aspectele probele la dosar, aplicînd incorect normele de drept material.

Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art.432, alin.(2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. La 30 iunie 2015 recurentul Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015, hotărîrii judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 decembrie 2014 solicitând în principal respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, în subsidiar modificarea deciziei în sensul diminuării sumelor acordate. Susţine că, la determinarea cuantumului despăgubirii prejudiciului moral instanţa de judecată urma să aprecieze ce a pierdut persona vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional şi familial din ceea ce ar însemna o viaţă normală, liniştită şi fericită pentru acesta în momentul respectiv.

Consideră că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin toate împrejurările care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nu a apreciat obiectiv, sub toate aspectele probele la dosar, aplicînd incorect normele de drept material şi procesual. Suma prejudiciului moral acordată de instanţa de apel este exagerată. Reclamantul nu a demonstrat care este legătura de cauzalitate între încălcare şi prejudiciu. Din materialele dosarului derivă că nu au fost prezentate 3 probe veridice, admisibile, pertinente şi concludente care să confirme faptul pricinuirii prejudiciului considerabil. În cadrul examinării cauzei civile de către instanţa de judecată nu a fost efectuată o analiză minuţioasă a circumstanţelor de drept şi de fapt, astfel aceasta la stabilirea mărimii despăgubirii a omis principiile compensării rezonabile şi echitabile a prejudiciului moral.

Menţionează că din materialele dosarului rezultă că măsurile procedurale întreprinse de organul de urmărire penală şi de instanţele judecătoreşti nu au fost declarate ilegale şi nici nu au fost contestate. Măsurile procesuale ce au fost întreprinse sunt prevăzute le lege, care sunt şi necesare într-o societate şi au scop legitim de asigura lupta cu criminalitate şi acest scop este proporţional anumitor restricţii care pot avea loc în cadrul desfăşurării lor. Încasarea prejudiciului material este neprobat în modul corespunzător conform art. 118 Cod de procedură Civilă. Mai menţionează că instanţele de judecată la încasarea sumelor nu a ţinut cont de faptul că acestea sunt exorbitante, în mod vădit disproporţionale cu realitatea economică şi socială care există în ţară.

Prin referinţa depusă la 06 iulie 2015 Perepeliţa Alexandr a indicat că nu este de acord cu recursul Ministerului Justiţiei, acesta poartă un caracter formal, cu expunerea altor cazuri care nu au relevanţă la speţa în cauză. Motivele indicat în cererea de recurs au fost deja obiect de examinare în instanţa de apel, iar prin micşorarea cuantumului despăgubirilor va duce la o hotărîre neechitabilă. Consideră că instanţele investite cu judecarea fondului au emis hotărîri prin care au dispus încasarea prejudiciului material şi moral în mod echitabil cu suferinţele suportate. A pledat pentru respingerea recursului declarat de către ministerul Justiţiei al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.158), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 26 martie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare a ei, motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi recursurile declarate la 09 aprilie 2015 şi respectiv la 30 iunie 2015 sunt depuse în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor 4 de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursurile declarate nu rezultă drept încălcare flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurenţi poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar 5 argumentele invocate de Prepelița Alexandr şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în cererile de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursurile declarate de Prepelița Alexandr şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 6