3ra-970/15 — Cu privire la contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-970/15 prima instanţă – M. Costin instanţa de apel – V. Pruteanu, A. Gavrilița, L.Popova ÎNCHEIERE 08 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas, Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către Moscovschi Valeriu, adoptată în pricina civila la cererea de chemare în judecată formulată de Moscovschi Valeriu împotriva Societății pe acțiuni ”Moldova-Film” privind obligarea debranșării apartamentului de la sistemul de termoficare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 04 martie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de Moscovschi Valeriu, s-a menținut fără modificări hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 15 octombrie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

c o n s t a t ă: La data de 12 iunie 2012, reclamantul Moscovschi Valeriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății pe acțiuni ”Moldova-Film”, solicitînd obligarea pîrîtului să deconecteze integral apartamenul nr.40 din clădirea, situată în mun. Chişinău, şos. Hînceşti, 59 de la sistemul de încălzire, cu eliberarea actulului respectiv, recuperarea prejudiciului material cauzat în mărime de 2100 lei şi a prejudiciului moral in mărime de 10000 lei. In motivarea cererii reclamantul a indicat, că locuieşte în apartamentul nr.40 din clădirea, situată în mun. Chişinău, şos.Hînceşti, 59, care se află la balanţa Societății pe acțiuni ”Moldova-Film”. Pîrîtul înaintînd reclamantului plăţi pentru serviciile comunale, urmăreşte scopul să-l evacueze, însă reclamantul se află în imposibilitatea de a achita plăţile comunale.

In cererea suplimentară din 21 octombrie 2012, reclamantul a indicat, că pîrîtul a deconectat apartamentul de la apa menajeră din anul 1992, însă refuză să elibereze actul de deconectare a apartamentului de la apa caldă menajeră, să realizeze condiţiile deconectării individuale a apartamentelor încăperilor locuibile în cămine şi încăperilor nelocuibile de la sistemul de alimentare cu apa calda menajeră. Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 05 noiembrie 2012 cererea de chemare în judecată formulată de Moscovschi Valeriu împotriva Societății pe acțiuni ”Moldova-Film” privind obligarea debranșării apartamentului de la sistemul de termoficare a fost respinsă, fiind neîntemeiată. 1 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 martie 2013 a fost admis apelul declarat de către Moscovschi Valeriu, casată hotărîrea primei instanţe cu trimiterea pricinii spre rejudecare.

Prin hotărîrea judecătoriei Grigoriopol din 15 octombrie 2014 cererea de chemare în judecată formulată de Moscovschi Valeriu împotriva Societății pe acțiuni ”Moldova-Film” privind obligarea debranșării apartamentului de la sistemul de termoficare a fost respinsă, fiind neîntemeiată. La data de 14 noiembrie 2014 Moscovschi Valeriu a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanței, solicitînd casarea hotărîrii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea integrală a acțiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015 a fost respins apelul declarat de Moscovschi Valeriu, s-a menținut fără modificări hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 15 octombrie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 19 mai 2015 Moscovschi Valeriu a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 04 martie 2015, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și a hotărârii primei instanţe, cu dispunerea restituirii pricinii spre rejudecare în instanța de fond. În motivarea recursului recurentul a indicat că, concluziile expuse de instanța de apel sunt nefondate și ilegale, contradictorii cu circumstanțele cauzei și probele administrate, sunt unilaterale, iar la adoptarea lor instanța a aplicat o lege care nu trebuia aplicată.

A indicat că, instanțele de judecată, examinînd cauza, au încălcat prevederile hotărîrii Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002 cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, deoarece nu s-au expus asupra tuturor pretențiilor invocate de reclamantul/recurent. A mai indicat, că nu a fost citat legal pentru ședința de judecată în care a fost examinat în fond cererea de apel, data de 04 martie 2015, fiind astfel încălcate drepturile sale de a prezenta probe și argumente, și ca rezultat instanța a admis încălcarea drepturilor sale prevăzute de art. 6 CEDO.

Prin referinţa depusă la 07 iulie 2015 societatea pe acţiuni „Moldova-Film” a indicat că instanţa de apel corect a aplicat normele de drept material la soluţionarea pricinii. Recurentul în cererea de recurs nu a motivat şi nici nu a probat nici un temei specificat în norma de drept enunţată. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Conform scrisorii de înștiințare anexată la materialele dosarului rezultă că, copia deciziei instanţei de apel din 04 martie 2015, a fost expediată participanților la proces la data de 16 martie 2015 (f.d.151), însă nu există dovadă de citare legală, motiv pentru care 2 instanța de recurs consideră că recurentul, declarînd recursul la data de 19 mai 2015, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă.

Colegiul apreciază critic argumentul recurentului privind nerespectarea procedurii de citare legală, deoarece conform art.100 alin.(3) și 102 alin.(1,41) Codul de procedură civilă, care stipulează că participanţii la proces care au fost citaţi şi nu au participat la şedinţa de judecată la care a fost amînată judecarea cauzei vor putea invoca lipsa citării ulterioare numai în cazul în care vor demonstra că au fost în imposibilitatea de a cunoaşte data judecării cauzei, precum și participanţii la proces înştiinţaţi în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară. La data de 17 februarie 2105 prin cancelaria instanței de apel, recurentul Moscovschi Valeriu a depus o cerere de amînare a ședinței de judecată fixată pentru data de 18 februarie 2015, pentru motiv de boală (f.d.135).

Conform mențiunilor din procesul verbal al ședinței de judecată din 18 februarie 2015, a fost admis demersul de amînare a recurentului Moscovschi Valeriu, fiind fixată ședința de judecată pentru 04 martie 2015. La ședința de judecată fixată pentru data de 04 martie 2015 recurentul nu s-a prezentat. Astfel fiind, în lipsa probelor confirmative ce ar demonstra temeinicia recursului declarat, argumentele aduse în susţinerea acestuia se vor aprecia ca declarative. Analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii 3 recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de Moscovschi Valeriu poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Moscovschi Valeriu în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Moscovschi Valeriu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4