3ra-945/15 — Cu privire la contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-945/15 prima instanţă – I. Țurcan instanţa de apel – N. Cernat, A. Pahopol, A. Panov ÎNCHEIERE 08 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas, Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către Tomozei Alexandru, adoptată în pricina civila la cererea de chemare în judecată formulată de Tomozei Alexandru împotriva Serviciului Vamal al RM privind anularea ordinului de sancționare disciplinară, încasarea echivalentului bănesc al prejudiciului moral, încasarea cheltuielilor de judecată împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 07 aprilie 2015, prin care s-a respins cererea de apel declarată de Tomozei Alexandru, s-a admis cererea de apel declarată de Serviciul Vamal, s-a casat parțial hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chișinău din 11 noiembrie 2014, în partea anulării ordinului de sancționare și încasarea cheltuielilor de judecată, fiind pronunțată o hotărîre nouă de respingere, în aceasă parte.

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2015, prin care s-a admis recursul declarat de Tomozei Alexandru împotriva încheierii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 noiembrie 2014, prin care s-a dispus scoaterea cererii de pe rol a capătului de cerere formulată de Tomozei Alexandru împotriva Serviciului Vamal al RM cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat prin neachitarea premiului bănesc în urma sancționării disciplinare s-a scos de pe rol. c o n s t a t ă: La data de 21 august 2014, Tomozei Alexandru s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al RM cu privire la anularea ordinului de sancţionare disciplinară, încasarea echivalentului bănesc al prejudiciului moral, încasarea prejudiciului material în forma premiului neachitat, încasarea cheltuielilor de judecată.

1 În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, activează în cadrul organelor vamale din data de 19 martie 2012 şi că pe parcursul activităţii şi-a îndeplinit conştiincios obligaţiile de serviciu. Deţine gradul special de locotenent al serviciului vamal şi careva sancţiuni disciplinare nu a avut. La data de 22 iulie 2014 Serviciul Vamal al RM a emis ordinul nr. 108-p prin care i s-a aplicat sancţiune disciplinară sub formă de mustrare. La data de 24 iulie 2014, ordinul respectiv i s-a adus la cunoştinţă, iar la data de 05 august 2014 a depus cerere prealabilă prin care a solicitat anularea ordinului de sancţionare, însă răspuns la cerere nu a primit. Temeiurile sancţionării descrise în ordinul contestat pot fi rezumate la faptul că, aflîndu-se în pista de control pentru a efectua controlul vamal al mijloacelor de transport care traversează postul vamal, nu a efectuat controlul vamal a mai multor unităţi de transport care traversau postul vamal Vadul lui Vodă.

Nu este deacord cu ordinul emis, il consideră ilegal şi neîntemeiat pe motivele indicate. Totodată, în ordinul contestat nu este indicat nici termenul în care sancţiunea poate fi contestată şi nici organul la care sancţiunea poate fi contestată. Din ordinul contestat rezultă univoc că pretinsa abatere a fost comisă la data de 16 aprilie 2014, însă pretinsa abatere a fost constatată cel tîrziu la data de 13 mai 2014, cînd în adresa Direcţiei Securitate Internă au parvenit notele informative nr. 28/23-7149 şi nr.28/23- 7150, iar ordinul de sancţionare a fost emis abia la data de 22 iulie 2014 şi adus la cunoştinţă la data de 24 iulie 2014, adică cu depăşirea flagrantă a termenului de o lună de la data constatării abaterii.

În comisia de disciplică nu a fost inclus nici-un reprezentant al organizaţiei sindicale. A menţionat că, ancheta de serviciu în privinţa reclamantului a durat două luni şi opt zile, din momentul sesizării prin nota informativă din data de 13 mai 2014 şi pînă la emiterea încheierii asupra rezultatelor investigaţiilor de serviciu la data de 21 iulie 2014. Totodată, reclamantul consideră că, nu a încălcat legislaţia în vigoare, disciplina în serviciu şi nu a comis vreo abatere disciplinară după cum i s-a incriminat. Mai mult ca atît, din ordin nu rezultă că mijloacele de transport, care în opinia Serviciului Vamal al RM, nu au fost verificate, transportau careva mărfuri ce urmau a fi declarate organului vamal, iar în obligaţiile lui nu intră controlul fizic total (complet) şi absolut al tuturor persoanelor şi mărfurilor care traversează postul vamal intern, astfel consideră că a fost sancţionat ilegal, motiv pentru care s-a adresat cu cerere de chemare în judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 noiembrie 2014 capătul de cerere înaintat de Tomozei Alexandru împotriva Serviciului Vamal cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat prin neachitarea premiului bănesc în urma sancționării disciplinare s-a scos de pe rol (f.d.73). Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 noiembrie 2014 acțiunea a fost admisă parțial. S-a anulat Ordinul Serviciului Vamal nr. 108-p din 22 iulie 2014 în partea în care lui Tomozei Alexandru i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare. S-a încasat de la Serviciul Vamal în benenficiul lui Tomozei Alexandru cheltuielile de judecată legate de achitarea onorariului avocatului în sumă de 2500 lei.

S-a respins ca 2 fiind nefondată cererea lui Tomozei Alexandru către Serviciul Vamal cu privire la încasarea prejudiciului moral în mărime de 5 salarii medii lunare. S-a încasat de la Serviciul Vamal în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 100 lei (f.d.74, 80-87). La data de 17 noiembrie 2014 Tomozei Alexandru a contestat cu apel hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 noiembrie 2014 în partea în care s-a respins capătul de cerere privind încasarea prejudiciului moral, reiterînd în suport temeiurile invocate de prima instanță, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii contestate în partea prin care s-a respins cererea de chemare în judecată cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

Tot prin aceeași cerere din 17 noiembrie 2014, Tomozei Alexandru a contestat cu recurs încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 noiembrie 2014, solicitînd casarea acesteia și remiterea cererii spre examinare în fond, dat fiind faptul că acest capăt de cerere este subsecvent cerințelor de bază, respectiv prin prisma prevederilor Codului Muncii și a explicațiilor date de către Curtea Supremă de Justiție în hotărîrea Plenului nr.9 din 22 decembrie 2014, la înaintarea acestui capăt de cerere nu este necesară respectarea căii prealabile de soluționare a litigiului. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015 a fost respins cererea de apel declarată de Tomozei Alexandru ca lipsită de temei, s-a admis cererea de apel declarată de Serviciul Vamal, s-a casat parțial hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 11 noiembrie 2014, în partea anulării ordinului de sancționare și încasarea cheltuielilor de judecată, fiind pronunțată o hotărîre în aceasă parte prin care, cerințele lui Alexandru Tomozei cu privire la anularea Ordinului Serviciului Vamal nr.108-p din 22 iulie 2014 în partea în care lui Tomozei Alexandru i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare, încasarea de la Serviciul vamal în beneficiul lui Tomozei Alexandru a cheltuielilor de judecată legate de achitarea onorariului avocatului, s-au respins ca nefondate. S-a menținut hotărîrea instanței de fond în partea prin care s-a respins ca nefondată cerința lui Tomozei Alexandru către Serviciul Vamal al RM privind încasarea de la Serviciul Vamal a prejudiciului moral în mărime de 5 (cinci) salarii medii lunare (f.d.125-135).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2015 a fost admis recursul declarat de Tomozei Alexandru împotriva încheierii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 noiembrie 2014 prin care s-a dispus scoaterea de pe rol a capătului de cerere înaintat de către Alexandru Tomozei împotriva Serviciului Vamal privind încasarea prejudiciului material, cauzat prin neachitarea premiului bănesc în urma sancționării neîntemeiate, pe motiv că reclamantul nu a respectat calea prealabilă de soluționare a acestei cereri. S-a casat încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 noiembrie 2014 în pricina dată cu remiterea acestui capăt de cerere pentru examinare în fond în Judecătoria Centru mun.

Chișinău în același complet de judecători (f.d.122-124). La 13 mai 2015 Tomozei Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015 și încheierii Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2015, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și a încheierii instanței de apel, cu dispunerea restituirii pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău. 3 În motivarea recursului recurentul a indicat că, concluziile expuse de instanța de apel sunt nefondate și ilegale, contradictorii cu circumstanțele cauzei și probele administrate, sunt unilaterale, iar la adoptarea lor instanța a aplicat o lege care nu trebuia aplicată. A indicat cu privire la încheierea instanței de apel contestate, că Curtea de Apel Chișinău nu era în drept să trimită pricina pentru judecare în fond, în prima instanță, ci urma să judece ea însăși acest capăt de cerere și să pronunțe o hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Cu privire la fondul pretențiilor, a indicat că prima instanță corect a concluzionat că sancțiunea disciplinară i-a fost aplicată recurentului cu depășirea termenului de aplicare, iar instanța de apel în acest asens a încălcat și a aplicat eronat normele de drept material pertinente. A menționat, că din ordinul contestat rezultă univoc că, pretinsa abatere a fost comisă la 16 aprilie 2014. Totodată a fost constată pretinsa abatere cel tîrziu la data de 13 mai 2014, cînd în adresa Direcției securitate internă au parvenit notele informative nr.28/23-7140 și nr. 28/23-7150, ordinul de sancționare a fost emis la data de 22 iulie 2014 și adus la cunoștință la 24 iulie 2014, adică cu depășirea flagrantă a termenului de o lună de la data constatării abaterii.

A invocat, că instanța de apel nu a apreciat un șir de alte argumente invocate de recurent ce țin de ilegalitatea actului administrativ, inclusiv cu privire la faptul că în ordinul contestat nu este indicat nici termenul în care sancțiunea poate fi contestată, nici organul căreia poate fi adresată o contestație; încălcare cu privire la depășirea flagrantă a termenului de desfășurare a achetei de serviciu și cu privire la formarea comisiei de anchetă, nefiind inclus nici un reprezentant al organizației sindicale. A indicat, că în cadrul examinării pricinii, intimatul nu a prezentat probe pertinente, concludente și incontestabile care să confirme încălcarea de către recurent a legislației și disciplinei de muncă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Conform scrisorii de înștiințare anexată la materialele dosarului rezultă că, copia deciziei și încheierii instanţei de apel din 07 aprilie 2015, a fost expediată participanților la proces la data de 22 aprilie 2015 (f.d.136), însă nu există dovadă de citare legală, motiv pentru care instanța de recurs consideră că recurentul, declarînd recursul la data de 13 mai 2015, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, 4 comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de Tomozei Alexandru poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar 5 argumentele invocate de Tomozei Alexandru în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

Cu referire la recursul declarat de Tomozei Alexandru împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2015, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, acest act procesual nu poate fi contestat cu recurs în virtutea legii, or conform art. 429 alin. (4) Codul de procedură civilă, nu pot fi atacate cu recurs deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare ce nu se supun nici unei căi de atac. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Tomozei Alexandru se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 6