2ra-1475/15 — Repararea prejudiciului moral

prima instanţă: V. Boico dosarul nr. 2ra-1475/15 instanţa de apel: A. Panov M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 02 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Bogdan Anatolie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bogdan Anatolie împotriva Firmei de Producţie şi Comerţ “CONFORT” cu privire la repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015 c o n s t a t ă La data de 04 iulie 2014 Bogdan Anatolie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Firmei de Producţie şi Comerţ “CONFORT” (F.P.C.

“CONFORT” ) cu privire la repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a menţionat că, la 01 martie 2012 a fost angajat în serviciu la F.P.C. “CONFORT” în calitate de şef al secţiei juridice, iar la 05 martie 2014 angajatorul l-a anunţat despre reducerea funcţiei date. Afirmă că, i-a fost comunicat faptul să nu se prezinte la serviciu în perioada 06.03.2014-05.05.2014, data cînd va fi emis ordinul de concediere, iar pînă la desfacerea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului în legătură cu reducerea funcţiei i-a fost promisă menţinerea salarialului în mărime de 3000 lei lunar şi a premiului în mărime de 2000 lei lunar. Relevă că, angajatorul nu i-a achitat sumele cuvenite şi prin urmare a depus o petiţie pe numele acestuia la care nu a primit răspuns.

Din cauza nerespectării din partea angajatorului a prevederilor legale de examinare în termen a petiţiei înaintate, ignorării cerinţelor sale s-a ales cu o frustrare morală, suferinţă psihică gravă. Prin cererea de concretizare a pretenţiilor a solicitat obligarea pîrîtului să de-a răspuns la petiţie în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a hotărîrii instanţei de judecată şi repararea prejudiciului moral în sumă de 20000 lei din contul F.P.C. “CONFORT” Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 31 octombrie 2014 s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.

1 În motivarea soluţiei prima instanţă a constatat că, în speţă, nu a fost stabilit un comportament ilegal al angajatorului care ar îndreptăţi reclamantul să solicite un prejudiciu moral or, concedierea a fost efectuată în strictă concordanţă cu prevederile legale Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015 s-a respins apelul declarat de Bogdan Anatolie şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 31 octombrie 2014. S-au admis parţial cerinţele cu privire la compensarea cheltuielilor de asistenţă juridică şi s-a încasat din contul lui Bogdan Anatolie în beneficiul F.P.C. “CONFORT” suma de 500 lei, în rest s-au respins. La data de 23 aprilie 2015 Bogdan Anatolie a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de obligare a F.P.C.

“CONFORT” să expedieze lui Bogdan Anatolie răspuns la petiţie în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărîrii instanţei de judecată şi a-i repara prejudiciul moral în mărime de 20000 lei din contul F.P.C. “CONFORT”. În motivarea recursului a invocat că, instanţele inferioare nu s-au expus asupra cerinţei de obligare a administratorului F.P.C. “CONFORT” de a expedia răspuns la petiţia înaintată. Susţine că, scrisoarea expediată în adresa F.P.C. “CONFORT” nu putea fi considerată anonimă în condiţiile în care aceasta conţinea toate datele de identificare, iar argumentele angajatorului precum că n-a răspuns la scrisoarea nominalizată din cauza neindicării adresei sunt nefondate. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; 2 d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Colegiul constată că, recursul a fost depus în termen or, la materialele cauzei lipseşte dovada de primire a deciziei recurate în temeiul căruia ar putea fi stabilit momentul curgerii termenului de declarare a recursului. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Cu referire la argumentele invocate în recurs vizavi de cerinţa cu privire la oferirea răspunsului la petiţia înaintată de Bogdan Anatolie este de menţionat faptul că, instanţa de apel a argumentat poziţia sa în privinţa respingerii acestui capăt de cerere pe motiv că Legea cu privire la petiţionare şi Legea contenciosului administrativ menţionate în susţinerea acţiunii nu sunt aplicabile speţei. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar 3 argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Bogdan Anatolie ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Bogdan Anatolie se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4