2ra-1546/15 — Constatarea faptului care are valoare juridică

prima instanță: M. Malanciuc, dosarul nr.2ra-1546/15 instanța de apel: T. Duca, E. Grumeza, S. Procopciuc ÎNCHEIERE 01 iulie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Plohenichii Nicolai, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Plohenichii Nicolai cu privire la constatarea faptului care are valoare juridică, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 10 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Plohenichii Nicolai și menținută hotărârea Judecătoriei Ungheni din 12 ianuarie 2015, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 20 iunie 2014, Plohenichii Nicolai a depus cerere de chemare în judecată cu privire la constatarea faptului care are valoare juridic.

În motivarea acţiunii a indicat că sora sa Garbanovici Ecaterina, născută la 25 octombrie 1955, fiind originară din satul Buzduganii de Jos, r-ul Ungheni a decedat la 06 iulie 2013, iar decesul acesteia a fost trecut în Registrul actelor de stare civilă sub numărul de înregistrare 14, la data de 07 martie 2013. Susține că Garbanovici Ecaterina la 01 martie 1982, a înregistrat căsătoria cu Garbanovici Valentin, care în anii 1985-1986 şi-a abandonat familia și a plecat într-o direcție necunoscută. Menționează că, la data de 29 octombrie 2007, între SRL „Prog-Agroter” şi Garbanovici Ecaterina a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare, în baza căruia ultima a procurat un lot de teren agricol cu suprafața de 1,3126 ha, cu nr. cadastral 9724209110 situat în extravilanul Primăriei satului Valea Mare din r-ul Ungheni.

Indică că din ziua decesului surorii sale, a prelucrat lotul de teren menţionat, achitând impozitele, cât și a cules roada. Afirmă că a pretins asupra acceptării masei succesorale rămasă în urma decesului surorii sale Garbanovici Ecaterina, însă, în acest sens i s-a solicitat certificatul de deces al lui Garbanovici Valentin, locul aflării al căruia dînsul nu-l cunoaşte. Relatează că prin adeverința eliberată de Primăria satului Rădenii Vechi, r-ul Ungheni, s-a constatat că Garbanovici Valentin nu se află la evidență, iar în baza actului eliberat de ÎS „Poşta Moldovei” din 09 august 2013 s-a stabilit că în r-ul Ungheni satul Rădenii Vechi pe numele lui Garbanovici Valentin în ultimele 6 luni nu a fost înregistrată corespondență recomandată.

Solicită recunoașterea lui Garbanovici Valentin născut la 12 octombrie 1955, originar din satul Rădenii Vechi, r-u1 Ungheni, ca fiind persoană decedată. Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 12 ianuarie 2015, acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2015, a fost respins apelul declarat de către Plohenichii Nicolai și menținută hotărârea primei instanțe. În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 279 alin.(1) lit. d) CPC şi art. 52 din Cod civil, care reglementează pricinile examinate în procedura specială şi declararea persoanei decedate, care indică că persoana poate fi declarată decedată prin hotărâre a instanței de judecată dacă timp de 3 ani la domiciliul său lipsesc știri despre locul unde se află, sau după 6 luni dacă a dispărut în împrejurări ce prezentau o primejdie de moarte sau care a dat temei de a presupune că a decedat în urma unui accident.

Cu referire la normele citate şi în coraport cu materialele pricinii, instanța a reținut că Plohenichii Nicolai în scopul solicitării declarării persoanei dispărută fără urmă sau decedată, contrar art. 298 CPC, nu a menționat în cererea înaintată circumstanțele care ar dovedi absența lui Garbanovoci Valentin, de la locul său de trai, sau care îl amenințau cu moartea, ultimul limitându-se doar la indicarea faptului că Garbanovici Valentin în perioada anilor 1985-1986 şi-a abandonat familia şi a plecat într-o direcție necunoscută, iar motivul invocat de petiționar precum că are nevoie de certificatul de deces a lui Garbanoioci Valentin pentru a accepta masa succesorală rămasă după decesul surorii sale, nu poate servi temei de declarare a persoanei decedate.

La 13 mai 2015, Plohenichii Nicolai a declarat recurs împotriva decizie instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi hotărârea primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicare eronată a normelor de drept material.

Consideră că instanțele inferioare la emiterea hotărârii nu a reținut circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, cât și au lăsat fără apreciere și probele anexate la materialele pricinii, deoarece, Garbanovici Valentin, de fapt nu a avut viza de reședința în satul Buzduganii de Jos r-ul Ungheni, ci doar a locuit acolo împreună cu sora sa, respectiv, fiind în imposibilitate de a prezenta un certificat, care ar confirma faptul că Garbanovici Valentin are viză de reședință în acest sat, pe motiv că ultimul a dispărut în anii 1985-1986, iar administrația publică refuză categoric de a elibera vre-o informație în privința ultimului. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Plohenichii Nicolai este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Plohenichii Nicolai nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Plohenichii Nicolai asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Plohenichii Nicolai ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Plohenichii Nicolai se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva