2ra-1574/15 — Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti

prima instanţă: V.Chisiliţa dosarul nr. 2ra-1574/15 instanţa de apel: M.Guzun, A.Nogai, A.Doga ÎNCHEIERE 01 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca – Doneva şi Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către societatea pe acţiuni ,,Drum-96” prin intermediul reprezentantului – avocatul Denis Grecu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea pe acţiuni ,,Drum-96” împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către societatea pe acţiuni ,,Drum-96”, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 08 iulie 2014, c o n s t a t ă : La 26 martie 2014, SA ,,Drum-96” s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM, intervenient accesoriu Ministerul Finanţelor al RM, cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. În motivarea acţiunii reclamanta SA ,,Drum-96” a indicat că, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 aprilie 2013 a fost admisă cererea sa de chemare în judecată împotriva SA „Avânt” şi SRL „Dandrem Trans" cu privire la apărarea dreptului de proprietate, fiind recunoscut după SA ,,Drum-96” dreptul de proprietate asupra construcţiilor de pe bd.

Dacia 65, mun. Chişinău, cu numerele cadastrale: 0100120.610.01, 0100120.610.02, 0100120.610.04, 0100120.610.05, 0100120.610.06, 0100120.610.07, 0100120.610.08, 0100120.610.10, 0100120.610.12, 0100120.610.13, 0100120.610.14, 0100120.610.15, 0100120.610.18 şi 0100120.610.19. SA „Avînt" a fost obligată să restituie în natură SA„Drum 96" imobilele nominalizate, amplasate pe o suprafaţă de 0,95 ha, cu evacuarea SA „Avînt" şi a tuturor bunurilor acesteia din imobilele date. S-a declarat parţial nul contract de gaj nr.2088 din 06 septembrie 2007, încheiat între SA „Avînt" şi SRL „Danrem-Trans" în partea gajării imobilelor litigante sus-indicate, iar acţiunea reconvenţională depusă de SA „Avînt" către SA„Drum-96", cu privire la declararea nulităţii contractului de arendă din 28 iunie 1992, constatarea faptului juridic de posesie şi folosinţă a imobilelor din bd.

Dacia 65, mun. Chişinău, 1 recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra acestora, a fost respinsă ca neîntemeiată. La 10 aprilie 2013, decizia Curţii Supreme de Justiţie vizată a fost înregistrată în registrul bunurilor imobile şi, prin urmare, în partea recunoaşterii dreptului de proprietate al SA„Drum-96" asupra construcţiilor de pe bd. Dacia 65, mun. Chişinău actul judecătoresc irevocabil nominalizat a fost executat. La 05 august 2013, executorul judecătoresc Virgiliu Prodan, a înregistrat şi intentat procedura de executare silită a documentului executoriu nr. 2e-3 822/11 din 23 iulie 2013 în partea obligării SA „Avînt" să restituie în natură SA „Drum 96" imobilele de pe bd.

Dacia 65, mun. Chişinău, amplasate pe o suprafaţă de 0,95 ha, cu dispunerea evacuării SA „Avînt" şi a tuturor bunurilor acesteia din imobilele date. Însă, prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 18 noiembrie 2013, menţinută în vigoare prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 ianuarie 2014, s-a admis parţial cererea SA „Avînt" (în proces de lichidare), cu privire la contestarea actelor executorului judecătoresc, instanţa dispunând anularea ca ilegală a deciziei executorului judecătoresc Prodan Virgiliu cu privire la refuzul în suspendarea executării documentului executoriu nr. 2e-3 822/11 din 23 iulie 2013 şi în temeiul art.78 alin.(l) lit. d) Cod Executare a suspendat documentul executoriu menţionat până la examinarea în fond a cauzei de insolvabilitate intentată faţă de SA „Avînt" în baza hotărârii Judecătoriei Economice din 01 octombrie 1998. Consideră reclamanta că suspendarea procedurii de executare nu este justificată şi duce la afectarea dreptului său la executarea hotărârii judecătoreşti irevocabile în termen rezonabil, fiind astfel încălcat şi art.6 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, cu atît mai mult că în urma suspendării executării actului judecătoresc irevocabil, acesteia îi sunt pricinuite prejudicii materiale şi morale.

Menţionează că, datorită suspendării procedurii de executare pîrîta SA „Avînt" până la ziua de azi nu i-a restituit bunurile imobile adjudecate, continuând să obţină un profit ilegal în urma exploatării acestora în scopurile comerciale. În schimb, SA „Drum- 96" fiind proprietarul imobilelor de pe bd. Dacia 65, mun. Chişinău, nu le poate exploata după destinaţie şi suportă pierderi sub formă de venit ratat. Plus la aceasta, susţine că, SA „Avînt" a transmis în locaţiune o parte din aceste încăperi, iar pe teritoriul adiacent acesteia a organizat o parcare auto, percepând ilegal sume de bani cu titlu de plată a chiriei şi pentru parcare a automobilelor. Solicită reclamanta SA „Drum-96", constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 03 aprilie 2013, în partea obligării SA „Avînt" să restituie în natură SA „Drum 96" imobilele de pe bd.

Dacia 65, mun. Chişinău, încasarea din contul statului prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 500000 lei şi încasarea din contul statului prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul său a cheltuielilor de judecată legate de asistenţa juridică (f.d.1-3). Pe parcursul examinării cauzei, la 21 mai 2014, reclamanta SA „Drum-96" şi-a concretizat pretenţiile, solicitînd încasarea din contul Ministerului Justiţiei în beneficiul său a despăgubirii pentru cauzarea prejudiciului moral în sumă de 100000 lei si suma de 400000 lei cu titlu de prejudiciul material (f.d.38). 2 La 30 iunie 2014, SA „Drum-96" a depus o cerere de modificare a cerinţelor formulate în partea mărimii despăgubirii pentru prejudiciul material cauzat, majorând cuantumul acestuia la suma de 522187 lei (f.d.72-73).

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 08 iulie 2014, acţiunea înaintată de către SA „Drum-96" a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.95). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2015, a fost respins apelul declarat de către SA „Drum-96", fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 08 iulie 2014 (f.d.173). Invocînd ilegalitatea actelor judecătoreşti, la 05 mai 2015, SA ,,Drum-96” prin intermediul reprezentantului – avocatul Denis Grecu, a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 08 iulie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă în sensul declarat.

În motivarea cererii de recurs, s-a indicat că, la caz, atît decizia instanţei de apel cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale și neîntemeiate și care urmează a fi casate, pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. Indică că, instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi au interpretat în mod eronat legea. Astfel, întru argumentarea poziţiei nominalizate s-a subliniat că instanţele ierarhic inferioare greşit au concluzionat că în prezenta speţă suspendarea procedurii de executare este justificată prin legislaţia naţională.

Or, prevederile art.78 alin.(l) lit. d) Codului de executare nu sînt aplicabile speţei în cauză, cu atît mai mult că, după cum rezultă din prevederile art.75 alin.(l) lit. d) şi art.81 alin.(l) din Legea insolvabilităţii, din momentul intentării procedurii de insolvabilitate sechestrarea şi urmărirea individuală a bunurilor din masa debitoare în scopul stingerii creanţei debitorului este interzisă. În prezenta speţă, procedura de executare nu are ca obiect urmărirea creanţei SA „Avînt" faţă de SA „Drum-96", ci revendicarea bunurilor adjudecate ale SA "Drum- 96" din posesia nelegitimă a SA „Avînt". Cu referire la prevederile art.78 alin.(l) lit. d) Codului de executare, susţine că, executorul judecătoresc este obligat să suspende executarea documentului executoriu în cazul insolvabilităţii debitorului - pînă la examinarea în fond a cauzei de insolvabilitate.

La caz, procedura de lichidare a patrimoniului debitorului a fost finalizată. Prin urmare, consideră că în speţă nu există temeiuri pentru suspendarea procedurii de executare a documentului executoriu, eliberat în temeiul deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 03.04.2013. La fel, a indicat că, instanţele de judecată incorect au aplicat la caz şi prevederile art.123 alin.(2) CPC, or, între SA „Drum-96" şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, nu a avut loc vre-un litigiu judiciar pe marginea căruia instanţa de judecată ar fi pronunţat o hotărîre irevocabilă cu stabilirea unor fapte care ar puteau fi utilizate în prezentă cauză. Plus la aceasta, instanţele de judecată au modificat obiectul pretenţiilor reclamantului, ceea ce este inadmisibil, odată ce conform art.60 alin.(4) CPC, instanţa judecătorească nu este în drept să modifice din oficiu temeiul sau obiectul acţiunii.

3 În acest context urmează a fi apreciat ca fiind neîntemeiate şi concluziile instanţelor ierarhic inferioare precum că, perioada de neexecutare a deciziei irevocabile nu constituie o perioadă excesivă de neexecutare. În rezultat, instanţele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, pe motiv că, au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existențe ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și neîntemeiate de respingere a acţiunii (f.d.185-191). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la 10 martie 2015 (f.d.173), iar recursul a fost depus la 05 mai 2015 (f.d.185-191). Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către SA ,,Drum-96” prin intermediul reprezentantului – avocatul Denis Grecu, a fost declarat în termen. Verificînd legalitatea deciziei contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către SA ,,Drum-96” prin intermediul reprezentantului – avocatul Denis Grecu urmează a fi declarat inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). 4 Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA ,,Drum-96” prin intermediul reprezentantului – avocatul Denis Grecu este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Argumentele invocate de SA ,,Drum-96” prin intermediul reprezentantului – avocatul Denis Grecu în cererea de recurs, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SA ,,Drum-96” prin intermediul reprezentantului – avocatul Denis Grecu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către societatea pe acţiuni ,,Drum-96” prin intermediul reprezentantului – avocatul Denis Grecu, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5