2ra-1579/15 — Evacuarea din imobil fără acordarea altui spaţiu locativ - declararea nulităţii actelor

prima instanţă: V. Suciu dosarul nr. 2ra-1579/15 instanţa de apel: S. Caitaz, A. Nogai, I. Cimpoi ÎNCHEIERE 01 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Alexandru Beiu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Beiu, reprezentat de avocatul Vlad Butnaru împotriva lui Eugeniu Gavriliţa cu privire la evacuarea din bunul imobil fără acordarea spaţiului locativ şi cererea reconvenţională a Ninei Doban împotriva lui Alexandru Beiu şi Nicolae Papuc cu privire la declararea nulităţii actelor juridice împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2014 prin care a fost respins apelul depus de Alexandru Beiu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 04 iunie 2014, prin care a fost respinsă acţiunea lui Alexandru Beiu şi admisă integral cererea reconvențională a Ninei Doban constată: La 26 iulie 2011, Alexandru Beiu, reprezentat de avocatul Vlad Butnaru a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Eugeniu Gavriliţa cu privire la evacuarea din bunul imobil fără acordarea spaţiului locativ.

În motivarea acţiunii a invocat că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 25 iunie 2010, în faţa notarului Nelli Pancova, Valeriu Palai a înstrăinat reclamantului, prin intermediul reprezentantului Nicolae Papuc terenul pentru construcţii cu nr. cadastral 3842106.009 şi casa de locuit individuală cu nr. cadastral 3842106.009.01. Susţine că obligaţiile contractuale care i-au revenit au fost executate cu bună credinţă şi în volum deplin, fără ca din partea vânzătorului să parvină careva pretenţii. Afirmă că potrivit pct. 6 al contractului menţionat, vânzătorul a avut dreptul de răscumpărare a imobilului. Astfel, vânzătorul nu şi-a exercitat acest drept şi nu permite accesul cumpărătorului în acest imobil.

1 Menţionează dispoziţiile art. 315 alin. (1) Cod civil, care stipulează că proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului, iar potrivit art. 316 alin. (1), proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă. Indică că până la momentul de faţă, dânsul nu-şi poate exercita atributele dreptului de proprietate asupra apartamentului, pentru că în el este instalat Eugeniu Gavriliţa fără a avea un temei legal. Invocă dispoziţiile art. 374 alin. (1) Cod civil, care statuează că proprietarul este în drept să-şi revendice bunurile aflate în posesiunea nelegitimă a altuia. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 1 Primul protocol adiţional la CEDO, art. 46 Constituţia, art. 315, 316, 321, 374, 376 Cod civil, art. 40, 166 şi 167 CPC.

Solicită admiterea acţiunii, evacuarea pârâtului Eugeniu Gavriliţa din imobilul cu nr cadastral 3842106.009 şi casa de locuit individuală cu nr. cadastral 3842106.009.01, fără acordarea altui spaţiu locativ, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. La 26 octombrie 2011, Alexandru Beiu a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat atragerea în calitate de pârâţi pe Rodica Nemţanu şi Nina Doban. La 27 decembrie 2011, Nina Doban, reprezentată de avocatul Sergiu Bucicov a depus cerere reconvenţională împotriva lui Alexandru Beiu şi Nicolae Papuc, intervenienţi accesorii Eugen Gavriliţa şi Rodica Nemţanu. În motivarea acţiunii reconvenţionale a invocat că potrivit pct. 2 al contractului de vânzare-cumpărare din 25 iunie 2010, încheiat între Alexandru Beiu şi Valeriu Palai, din numele căruia a acţionat Nicolae Papuc, Alexandru Beiu la 25 iunie 2010, intră în bunurile imobile cu numerele cadastrale 3842106.009 şi 3842106.009.01 situate în sat.

Pârâta, r-nul Dubăsari. Susţine că Valeriu Palai nu a dorit să înstrăineze aceste bunuri, iar reprezentantul acestuia în baza procurii Nicolae Papuc a folosit procura nominalizată cu rea credinţă. Afirmă că în pct. 3 al contractului de vânzare-cumpărare din 25 iunie 2010, este indicat că Nicolae Papuc a primit în rezultatul înstrăinării bunurilor imobile ale lui Valeriu Palai suma de 78964 lei, însă defunctul Valeriu Palai nu a primit nimic de la Nicolae Papuc în rezultatul aşa zise-i înstrăinări a imobilului. Menţionează că după decesul lui Valeriu Palai toate bunurile defunctului îi reveneau în baza testamentului Ninei Doban, fapt confirmat prin testamentul autentificat la notarul Tamara Lăpuşneanu la 14 aprilie 2011. Remarcă că autentificarea testamentului demonstrează faptul că Valeriu Palai nu ştia nimic despre înstrăinarea ilegală a imobilelor sale din 25 iunie 2010 efectuată de către Nicolae Papuc şi Alexandru Beiu.

Indică că dânsa are calitate de moştenitor al averii lui Valeriu Palai, decedat la 04 iunie 2011. Face referire reclamanta la prevederile art. 220 „Nulitatea actului juridic ce contravine legii, ordinii publice sau elor moravuri" din alin. (1) şi (2) Codul civil, care stipulează că actul juridic sau clauza care contravine normelor imperative sunt 2 nule dacă legea nu prevede altfel. Actul juridic sau clauza care contravin .Unii publice sau bunelor moravuri sunt nule. Solicită admiterea cererii reconvenţionale, anularea contractului de vânzare- cumpărare din 25 iunie 2010, respingerea acţiunii înaintate de Alexandru Beiu, anularea procurii eliberate de către Valeriu Palai lui Nicolae Papuc sub nr. 4334, autentificată la 25 iunie 2010, precum şi scutirea de la plata taxei de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 04 iunie 2014 a fost respinsă integral acţiunea înaintată de Alexandru Beiu, admisă integral cererea reconvenţională a Ninei Doban, declarată nulă procura cu nr. 4334 din 25 iunie 2010, înregistrată şi autentificată de către notarul public Irina Balaur, declarat nul contractul de vânzare-cumpărare cu nr. 5604 din 25 iunie 2010, încheiat între Valeriu Palai, reprezentat de către Nicolae Papuc şi Beiu Alexandru, înregistrat şi autentificat de către notarul public Nelli Pancova. A fost încasat în mod solidar de la Alexandru Beiu şi Nicolae Papuc în folosul statului taxa de stat în sumă de 558, 58 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2014 a fost respins apelul depus de Alexandru Beiu şi menţinută hotărârea primei instanţe.

Prin încheierea Judecătoriei Dubăsari din 05 februarie 2015 a fost corectată greşeala din hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 04 iunie 2014, prin înlocuirea în hotărâre a datei şi lunii pronunţării hotărârii – „23 mai” cu „04 iunie”. La 11 mai 2015, Alexandru Beiu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, menţinerea hotărârii primei instanţe, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o neîntemeiată. Susţine că prin încheierea din 16 septembrie 2014, a fost informaţi despre necesitatea depunerii unui apel motivat până la 01 octombrie 2014, inclusiv dovada achitării taxei de stat în cuantum de 1926,69 lei.

Remarcă că s-a conformat indicaţiilor instanţei de apel în termenul indicat în încheiere din 16 septembrie 2014, deci, urma ca ulterior să primească citaţie în vederea prezentării la examinarea pricinii civile în instanţa de apel. Afirmă că nu a fost citat în vederea examinării cauzei civile în instanţa de apel, fapt ce se confirmă prin inscripţia de pe cotorul avizului recomandat unde este indicat că a fost transmisă recurentului doar încheierea de a nu da curs cererii de apel. Consideră că a fost lipsiţi de dreptul la un proces echitabil garantat prin Constituție, art. 6 al CEDO,neavând posibilitatea să pregătească apărarea pe marginea dosarului dat. Invocă prevederile art. 26 din Constituţia RM, care stabileşte că dreptul la apărare este garantat.

Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale. În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. 3 Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege. Menţionează prevederile art. 56 şi art. 26 CPC, care în mod nejustificat au fost încălcate de către instanţa de apel prin aplicarea eronată a analogiei legii interpretând faptul că a dispus un termen pentru prezentarea apelului motivat şi achitarea taxei de stat.

Indică că potrivit art. 100 CPC, cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară. Face referire recurentul şi la prevederile art. 102 alin. (3) CPC, care statuează că citaţiile şi înştiinţările se înmânează participanţilor la proces martorilor, experţilor, specialiştilor, interpreţilor astfel încât aceştia să se poată pregăti de proces şi să se prezinte la timp în faţa instanţei.

Relatează că nu a primit copia deciziei recurate până în prezent şi a făcut cunoştinţă cu ea doar la 12 martie 2015, prin intermediul instanţei de fond. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentului, la 26 noiembrie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 193, vol. IV), fiind recepţionată de către recurent la 01 decembrie 2014, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f. d. 198). Cu toate acestea cererea de recurs împotriva deciziei instanţei de apel a fost depusă de către recurentul Alexandru Beiu numai la 11 mai 2015, prin urmare cu omiterea termenului de 2 luni, prevăzut art. 434 alin. (1) CPC.

Nu poate fi reţinută susţinerea recurentului Alexandru Beiu precum că a luat cunoştinţă cu decizia Curţii de Apel din 30 octombrie 2014 numai la data de 12 martie 2015, deoarece, după cum s-a menţionat anterior, avizul semnat şi anexat la materialele pricinii demonstrează în mod cert că copia deciziei a fost recepţionată la adresa de domiciliu a lui Alexandru Beiu pe adresa str. Calea Ieşilor, 61/2 ap. 74, mun. Chişinău, fiind recepţionată la 01 decembrie 2014, fapt confirmat prin semnătura pe avizul de recepţie (f. .d 65). Probe care ar combate acest înscris instanţei nu au fost prezentate. În aceste condiţii, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive, ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii juridice, garantat de articolul 6 din Convenţie şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. Distinct de cele menţionate mai sus, având în susţinere norma enunţată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 4 Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Alexandru Beiu inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. b) şi art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Alexandru Beiu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5