2ra-1551/15 — Încasarea sumei în ordine de regres

prima instanţă: L. Holeviţcaia dosarul nr. 2ra-1551/15 instanţa de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 01 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acţiuni „Moldasig”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Moldasig” împotriva lui Andrei Stîngaci cu privire la încasarea daunei în ordine de regres împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Societatea pe Acţiuni „Moldasig” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 08 octombrie 2014, prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 30 iulie 2013, SA „Moldasig” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrei Stîngaci cu privire la încasarea daunei în ordine de regres. În motivarea acţiunii a invocat că la 14 iulie 2010, în mun.

Chişinău, s-a produs accidentul rutier cu implicarea autovehiculului Opel Astra cu n/î CON 473 al cărui şofer fiind Vitalie Carp şi mijlocul de transport Volkswagen Golf cu n/î CL AL 445. Susţine că conform procesului-verbal nr. MAI 01368117 din 14 iulie 2010, vinovat de încălcarea Regulamentului circulaţiei rutiere şi de cauzare a pagubei a fost recunoscut şoferul mijlocului de transport Volkswagen Golf la volanul căruia se afla Andrei Stîngaci care poseda certificatul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule seria AG, nr. 198045 din 01 iunie 2010. Menţionează că a achitat suma despăgubirii de asigurare păgubitului conform dispoziţiei de plată din 22 septembrie 2010. Face referire la art. 29 lit. d) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, reglementează că asiguratorul înaintează acţiune de regres faţă de persoana care nu este inclusă în contractul de asigurare.

1 Indică că conform contractului de asigurare seria AG, nr. 198045 din 01 iunie 2010 dreptul de a conduce mijlocul de transport îl avea doar Victor Bordos, iar Andrei Stîngaci nu era inclus în contractul de asigurare. Solicită încasarea din contul lui Andrei Stîngaci prejudiciul material în sumă de 24657, 87 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 739, 73 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 08 octombrie 2014 a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2015 a fost respins apelul declarat de SA „Moldasig” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 30 aprilie 2015, SA „Moldasig” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acţiunea cu încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece aceasta din urmă a interpret eronat prevederile Legii cu privire la Asigurarea Obligatorie de răspundere Civilă nr. 414 în vigoare din 09 septembrie 2007 şi prevederile hotărârii explicative al Plenului CSJ din 16 decembrie 2013. Totodată indică că prima de asigurare ce a fost încasată conform pct. 5 al hotărârii nr. 53/5 din 31 octombrie 2008 privind stabilirea primei de asigurare de bază şi valoarea coeficienţilor de rectificare aferenţi asigurării obligatorii de răspundere civilă auto internă şi externă aprobată de Comisia Naţională a Pieţei Financiare, în contract trebuia să fie indicate persoanele admise la volan cu aplicarea coeficientului necesar pentru achitarea primei de asigurare, iar compania de asigurare SA „Moldasig” a indicat suma de 361 lei pentru un număr limitat de persoane.

Mai face referire recurentul la pct. 10 al hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei în domeniul asigurărilor obligatorii şi facultative a transportului auto din 16 decembrie 2013, în care este prevăzut că în cazurile apariţiei divergenţelor privitor la numărul persoanelor admise la utilizarea autovehiculului, instanţele de judecată, la soluţionarea acestor litigii, urmează să se conducă de prevederile hotărârii Guverulului cu privire aprobarea Metodologiei de calcul al primei de asigurare de bază şi al coeficienţilor de rectificare pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 318 din 17 martie 2008, hotărârii Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare privind stabilirea primei de asigurare de bază şi valoarea coeficienţilor de rectificare aferenţi asigurării obligatorii de răspundere civilă auto internă şi externă nr. 26/10 din 13 iunie 2013, şi să ia în consideraţie conţinutul cererii depuse de asigurat, a cărei formă este stabilită expres prin hotărârea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare nr. 20/5 din 16 mai 2008, în care în mod obligatoriu este necesar să fie indicate numărul de persoane admise la utilizarea autovehiculului.

Menţionează că contractul de asigure este de tip limitat prin care este indicat un singur asigurat, iar în tabela ce urmează a fi completată cu indicarea persoanelor admişi la conducere nu a fost inclus Andrei Stîngaci. 2 Susţine că intenţia de a încheia un contract de asigurare se confirmă prin cererea scrisă depusă de asigurat, care a solicitat la pct. 5 ca contractul să fie încheiat cu un număr limitat de persoane, cererea fiind parte indispensabilă a contractului şi reprezintă manifestarea de voinţă a lui Victor Bordos, de a încheia contractul cu un număr limitat de persoane. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz, se constată că SA „Moldasig” s-a conformat prevederilor legale, recursul declarat la 30 aprilie 2015 împotriva deciziei instanţei de apel din 10 martie 2015 fiind în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SA „Moldasig” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod 3 direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SA „Moldasig”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SA „Moldasig” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Moldasig” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4