Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Casat
Dosarul nr.
2ra-1094/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
1 iulie 2015
Părțile
Turuta Eugeniu vs Verlag C.H. Beck oHG
Pe scurt
Iniţierea acţiunilor privind încălcarea drepturilor. Despăgubirile. Reprezentarea în instanţă judecătorească

2ra-1094/15 — Încălcarea dreptului de autor și repararea prejudiciului material

prima instanţă: L. Vasilevici dosarul nr. 2ra-1094/15 instanţa de apel: D. Manole, E. Clim, N. Traciuc DECIZIE 01 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iurie Diaconu Vladimir Timofti Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Compania Verlag CH Beck oHG în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Eugeniu Turuta împotriva administraţiei internet magazinului beck–shop.de cu privire la constatarea încălcării dreptului de autor şi repararea prejudiciului material împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Internet Magazinul beck–shop.de şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 27 decembrie 2013, prin care a fost admisă acţiunea, constatată încălcarea dreptului de autor a lui Eugeniu Turuta de către administraţia internet a magazinului beck–shop.de a drepturilor patrimoniale de autor, dreptul exclusiv de distribuţie şi dreptul exclusiv de import a lui Eugeniu Turuta asupra operelor: Микросхемы усилителей мощности низкой частоты и их аналоги, Микросхемы усилителей мощности, Предварительные усилители низкой частоты. Регуляторы громкости и тембра, 3500 микросхем усилителей мощности низкой частоты и их аналоги, Усилители мощности низкой частоты - интегральные микросхемы, încasată din contul administraţiei internet a magazinului beck–shop de în beneficiul lui Eugeniu Turuta suma de 57562,50 euro cu confiscarea şi distrugerea din gestiunea internet a magazinului beck–shop.

de a tuturor exemplarelor contrafăcute ale cărţilor sus menţionate, respinsă cerinţa internet magazinului beck–shop.de, menţinută hotărârea suplimentară a Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 14 februarie 2014, prin care a fost încasată de la administraţia internet a magazinului beck–shop.de taxa de stat în buget în mărime de 31601,55 lei constată: La 22 noiembrie 2012, Eugeniu Turuta a depus cerere de chemare în judecată împotriva administraţiei internet magazinului beck–shop.de cu privire la constatarea încălcării dreptului de autor şi repararea prejudiciului material.

1 În motivarea acţiunii a invocat că este autorul a mai multor cărţi din domeniul informării despre componentele electronice semiconductoare, inclusiv a cărţilor „Микросхемы усилителей мощности низкой частоты и их аналоги, М, ДМК-Пресс, 2002”, „Усилители мощности низкой частоты-интегральные микросхемы, М, ДМК-Пресс, 2005”, „3500 микросхем усилителей мощности низкой частоты и их аналоги, М, ДМК-Пресс, 2005”, „Микросхемы усилителей мощности, М, ДМК-Пресс, 2009”, „Предварительные усилители низкой частоты. Регуляторы громкости и тембра. Усилители индикации, М, ДМК-Пресс, 2010”.

Susţine că cărţile „Микросхемы усилителей мощности низкой частоты и их аналоги, М, ДМК-Пресс, 2002”, „Усилители мощности низкой частоты- интегральные микросхемы, М, ДМК-Пресс, 2005”, „3500 микросхем усилителей мощности низкой частоты и их аналоги, М, ДМК-Пресс, 2005”, a căruia autor este, au fost publicate (tipărite şi puse în vânzare), de către editura ДМК-Пресс din Federaţia Rusă, Moscova, în baza contractelor de autor încheiate cu editura ДМК-Пресс. Afirmă că începând cu anul 2008, termenul contractelor de autor a expirat, astfel, el a rămas unicul deţinător al drepturilor patrimoniale de autor. Menţionează că operele „Микросхемы усилителей мощности, M, ДМК- Пресс, 2009” şi „Предварительные усилители низкой частоты.

Регуляторы громкости и тембра. Усилители индикации, М, ДМК-Пресс, 2010” au fost publicate în lipsa unui contract de autor, fiind astfel produse contrafăcute. Relatează că navigând prin Internet, a observat că pe site-ul internet- magazinului beck–shop.de sunt propuse pentru vânzare (distribuire) cărţile menţionate mai sus, fără a exista acordul său în calitate de autor şi de titular al drepturilor patrimoniale de autor. Prin urmare, afirmă că cărţile „Микросхемы усилителей мощности низкой частоты и их аналоги, М, ДМК-Пресс, 2002”, „Усилители мощности низкой частоты-интегральные микросхемы, М, ДМК-Пресс, 2005”, „3500 микросхем усилителей мощности низкой частоты и их аналоги, М, ДМК- Пресс, 2005”, „Микросхемы усилителей мощности, М, ДМК-Пресс, 2009”, „Предварительные усилители низкой частоты.

Регуляторы громкости и тембра. Усилители индикации, М, ДМК-Пресс, 2010” sunt propuse spre distribuire prin oferire publică de către internet magazinul beck–shop.de, în lipsa unei licenţe din partea titularului dreptului de autor, care ar prevedea importul şi distribuirea lor în orice ţară, acestea fiind produse contrafăcute. Consideră că acţiunile pârâtului de distribuire prin oferire publică a cărţilor menţionate, în lipsa unui contract cu titularul drepturilor patrimoniale de autor, sunt ilegale. Menţionează art. 11 alin. (2) din Legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe, care prevede că autorul sau alt titular al drepturilor patrimoniale exclusive de autor are dreptul la o remuneraţie echitabilă.

Cuantumul şi modul de achitare a remuneraţiei de autor pentru fiecare caz şi mod de valorificare a operei se stabilesc în contractul de autor sau în contractele pe care organizaţiile de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale le-au încheiat cu utilizatorii. 2 Face referire şi la conţinutul art. 63 alin. (3) al Legii nominalizate, care statuează că atunci când violatorul a comis o încălcare neintenţionat sau neavând motive rezonabile să cunoască acest lucru, instanţa de judecată poate stabili despăgubiri sub formă de taxe forfetare, cum ar fi cel puţin suma remuneraţiei sau a tarifului pe care ar fi datorat-o violatorul dacă ar fi fost autorizat prin licenţă să valorifice dreptul în cauză.

Remarcă că potrivit pct. 2.1 al contractului de autor nr. 48 din 15 august 2004, care prevede că plata remuneraţiei de autor este egală cu 10 % din preţul cu ridicata (75 % din preţul afişat al cărţii), iar pct. 3.8 al aceluiaşi contract prevede că tipărirea de către editură a unui tiraj de cel puţin 5000 exemplare. Prin urmare, calculul sumei remuneraţiei, pe care ar fi datorat-o violatorul dacă ar fi fost autorizat prin licenţă să valorifice dreptul în cauză pentru cărţile enumerate, reieşind din preţul de vânzare a cărţilor stabilit de către pârât este următorul: - Микросхемы усилителей мощности низкой частоты и их аналоги - 22,95 Euro (preţul de vînzare al unei cărţi stabilit de către pîrît, anexa nr. 1) x 5000 (tirajul pentru care se face remunerarea conform contractului de autor) = 114750 euro : 100 x 75 (75 % din preţul cu ridicata al tirajului) = 86062,5 euro : 100 x 10 (10 % care revin autorului) = 8.606,25 euro.

- Усилители мощности низкой частоты - интегральные микросхемы - 22,95 Euro х 5000 = 114750 euro : 100 x 75 (75 %) = 86062,5 euro : 100 x 10 (10 %) = 8606,25 euro. - 3500 микросхем усилителей мощности низкой частоты и их аналоги - 25,95 euro х 5000 = 129750 euro : 100 x 75 (75 %) = 97312,5 euro : 100 x 10 (10 %) = 9731,25 euro. - Микросхемы усилителей мощности – 22 ,95 euro х 5000 = 114750 euro : 100 x 75 (75 %) = 86062,5 euro : 100 x 10 (10 %) = 8606,25 euro. - Предварительные усилители низкой частоты. Регуляторы громкости и тембра. Усилители индикации - 22,95 euro х 5000 = 114750 euro : 100 x 75 (75 %) = 86062,5 euro : 100х10 (10 %) = 8.606,25 euro, în total suma de 44156,25 euro. Solicită constatarea încălcării drepturilor patrimoniale de autor, încasarea sumei totale de 57562,5 euro pentru încălcarea dreptului patrimonial de autor, precum şi confiscarea şi distrugerea din gestiunea internet magazinului beck–shop.de a tuturor exemplarelor contrafăcute de opere.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 27 decembrie 2013 a fost admisă acţiunea, constatată încălcarea dreptului de autor a lui Eugeniu Turuta de către administraţia internet a magazinului beck–shop.de a drepturilor patrimoniale de autor, dreptul exclusiv de distribuţie şi dreptul exclusiv de import a lui Eugeniu Turuta asupra operelor Микросхемы усилителей мощности низкой частоты и их аналоги, Микросхемы усилителей мощности, Предварительные усилители низкой частоты. Регуляторы громкости и тембра, 3500 микросхем усилителей мощности низкой частоты и их аналоги, Усилители мощности низкой частоты - интегральные микросхемы, încasată din contul administraţiei internet a magazinului beck–shop.de în beneficiul lui Eugeniu Turuta suma de 3 57562,50 euro cu confiscarea şi distrugerea din gestiunea internet a magazinului beck–shop.de a tuturor exemplarelor contrafăcute ale cărţilor sus menţionate, respinsă cerinţa internet magazinului beck–shop.de.

Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 14 februarie 2014 a fost încasată de la administraţia internet a magazinului beck–shop.de taxa de stat în buget în mărime de 31601, 55 lei. La 12 septembrie 2014, Verlag CH Beck oHG a depus o cerere în temeiul art. 56 şi 74 CPC, prin care a solicitat atragerea în proces a AGEPI în calitate de intervenient accesoriu. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 septembrie 2014 a fost admisă cererea, atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu AGEPI. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2014 a fost respins apelul declarat de internet magazinul beck–shop.de, menţinută hotărârea primei instanţe şi hotărârea suplimentară a Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 14 februarie 2014. La 11 martie 2015, Verlag CH Beck oHG a declarant recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, încasarea din contul intimatului a taxei de stat şi a cheltuielilor de asistenţă juridică. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că instanţele ierarhic inferioare au admis pretenţiile intimatului în temeiul art. 63 alin. (3) din Legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe, prin urmare, au omis argumentele invocate ce demonstrează că norma dată este inaplicabilă cazului dat.

Invocă prevederile art. 63 alin. (2) şi (3) din Legea sus menţionată, care stipulează că instanţa de judecată, la stabilirea despăgubirii, va ţine cont de necesitatea restabilirii situaţiei existente până la violarea dreptului şi a încetării acţiunilor care comportă violarea dreptului sau creează pericolul violării lui, recuperării pierderilor, inclusiv a beneficiului ratat, suportate de partea lezată, perceperii profitului obţinut ilegal de persoana care a violat drepturile, achitării unei compensaţii de la 500 până la 500000 lei pentru dreptul încălcat. Atunci când violatorul a comis o încălcare neintenţionat sau neavând motive rezonabile să cunoască acest lucru, instanţa de judecată poate stabili despăgubiri sub formă de taxe forfetare, cum ar fi cel puţin suma remuneraţiei sau a tarifului pe care ar fi datorat-o violatorul dacă ar fi fost autorizat prin licenţă să valorifice dreptul în cauză.

Menţionează că din textul normei citate rezultă că art. 63 alin. (2) din Legea nominalizată se aplică tuturor încălcărilor dreptului de autor indiferent dacă acestea au fost comise cu intenţie sau neintenţionat. Indică că art. 63 alin. (3) din Legea nominalizată, se aplică doar în situaţia când violarea dreptului de autor a fost comisă neintenţionat sau în lipsa unor motive rezonabile de a cunoaşte despre faptul încălcării dreptului. Astfel, consideră că alin. (2) prevede reguli generale de stabilire a despăgubirii, iar alin. (3) prevede o excepţie de la regula generală.

4 Afirmă că instanţele ierarhic inferioare puteau stabili despăgubiri în baza art. 63 alin. (3) din Legea nominalizată, doar în cazul întrunirii cumulative a două condiţii şi anume violarea să fie comisă neintenţionat sau în necunoştinţă rezonabilă de cauză, dar şi taxele forfetare trebuie să fie calculate din remuneraţia sau tariful pe care l-ar fi datorat violatorul dacă era autorizat prin licenţă. Consideră că doar una dintre aceste două condiţii este îndeplinită şi anume că a comis în mod neintenţionat violarea dreptului de autor. Mai indică că urmează să achite intimatului o despăgubire mai mare decât i-ar fi datorat dacă ar fi acţionat cu intenţie.

Or, raţiunea stabilirii unei excepţii de la regula instituită este de a stabili o despăgubire mai redusă în raport cu gradul de vinovăţie a violatorului Subliniază că la examinarea cauzei, a prezentat extrasul din baza de date a vânzărilor care demonstrează cu certitudine că nici una din operele intimatului nu a fost vândută, pe când intimatul nu a prezentat nici o contraprobă la extrasele din baza de date. Mai mult ca atât, magazinul a blocat şi a retras ofertele de pe site îndată ce a parvenit informaţia că acestea ar putut fi plasate cu încălcarea drepturilor de autor. Afirmă că intimatul a calculat prejudiciul material pretins în baza Contractului de autor nr. 48 din 15 august 2004, încheiat cu DMK Press pentru editarea operei „Усилители мощности низкой частоты - интегральные микросхемы, ДМК-Пресс, Москва, 2005”.

Conform acestuia, intimatul a convenit cu editura tipărirea unui tiraj de 5000 de exemplare în schimbul unei remuneraţii de autor în mărime de 10 % din preţul unui tiraj întreg de carte. Mai notează că în temeiul contractului fără număr încheiat la 01 martie 2004, pentru editarea operei „3500 микросхем усилителей мощностей низкой частоты и их аналоги, ДМК-Пресс, Москва, 2005” recurentul a transmis dreptul exclusiv de a edita opera contra unui onorariu forfetar fix de 120000 ruble ruseşti. Astfel, menţionează că contractele de autor prezentate de intimat prevedeau forme diferite de remunerare pentru fiecare operă în parte, însă la calcularea despăgubirii materiale intimatul a luat ca referinţă doar remuneraţia unuia din contractele menţionate care era prevăzută doar pentru una din operele acestuia şi anume contractului de autor nr. 48 din 15 august 2004. Susţine că intimatul a prezentat două contracte pe care acesta le încheiase anterior cu Editura DMK Press.

Pentru alte trei opere, intimatul nu a prezentat nici un fel de contract deşi, din informaţia prezentată de acesta, ultimele ar fi fost tipărite de aceeaşi editură. Rezultă că intimatul a calculat pretinsa despăgubire şi pentru aceste trei opere, aplicând remuneraţia şi condiţiile contractuale unui contract care de fapt face obiectul unei alte opere. Indică că pentru demonstrarea pretenţiilor sale, intimatul a prezentat imprimarea fotografică de pe pagina web a recurentului cu privire la plasarea ofertelor de vânzare a operelor sale şi copiile contractelor încheiate cu Editura DMK Press. 5 În acest sens, invocă art. 138 alin. (4) CPC, care prevede că înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicându-se locul de aflare a originalului.

Consideră că instanţele inferioare urmau să acorde intimatului o despăgubire rezonabilă în limitele prevăzute de lege aplicând criteriile generale prevăzute de art. 63 alin. (2) din Lege cu privire la drepturile de autor şi drepturile conexe. Mai indică că pe parcursul examinării cauzei, s-a constatat că operele plasate pe site sunt de fapt aceleaşi opere ale intimatului pe care le-a publicat editura „DMK Press”. Fiind audiat în proces, intimatul a recunoscut că nu a înaintat nici o pretenţie sau acţiune împotriva acestei edituri, deşi în cererea de chemare în judecată afirmă că editura a publicat o parte din opere în lipsa acordului său. Susţine că intimatul a înaintat peste 30 de acţiuni civile împotriva magazinelor on-line din diferite ţări.

Consideră că era crucial pentru apărarea drepturilor de autor ca acţiunea civilă să fie îndreptată în primul rând împotriva editurii care este sursa exemplarelor pretins contrafăcute. Astfel, consideră că instanţele ierarhic inferioare nu au ţinut cont de vinovăţia intimatului. Or, intimatul a omis să preîntâmpine apariţia prejudiciului pe care-l pretinde, deoarece nu a înaintat nici un fel de acţiuni împotriva editurii care este de fapt sursa operelor în litigiu. La 04 mai 2015, Eugeniu Turuta a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând respingerea cererii de recurs depusă de administraţia internet magazinului beck–shop.de ca fiind inadmisibil. Ulterior la 16 iunie 2015, Eugeniu Turuta a depus supliment la referinţă prin care la fel a solicitat respingerea recursului declarat de către reprezentantul administraţiei internet magazinului beck-shop.de ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 05 ianuarie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată la materialele dosarului (f. d. 217), copia deciziei fiind recepţionată de către reprezentantul recurentului beck–shop.de, la 16 ianuarie 2015 ce se confirmă prin avizul de recepţie anexat la materialele pricinii (f. d. 218). Prin urmare, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 11 martie 2015. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

6 După cum rezultă din materialele pricinii, înaintând acţiunea în judecată împotriva administraţiei internet magazinului beck–shop.de, Eugeniu Turuta a solicitat constatarea încălcării a drepturilor patrimoniale de autor asupra operelor Микросхемы усилителей мощности низкой частоты и их аналоги, Микросхемы усилителей мощности, Предварительные усилители низкой частоты. Регуляторы громкости и тембра, 3500 микросхем усилителей мощности низкой частоты и их аналоги, Усилители мощности низкой частоты - интегральные микросхемы, încasarea din contul administraţiei internet magazinului beck–shop.de în beneficiul său a sumei de 57562, 50 euro cu confiscarea şi distrugerea din gestiunea internet a magazinului beck–shop.de a tuturor exemplarelor contrafăcute ale cărţilor sus menţionate şi respinsă cerinţa privind încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 1788 euro în folosul internet magazinului beck–shop.de.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii ei, fiind constatată încălcarea dreptului de autor a lui Eugeniu Turuta de către administraţia magazinului beck–shop.de a drepturilor patrimoniale de autor, dreptul exclusiv de distribuţie şi dreptul exclusiv de import al lui Eugeniu Turuta asupra operelor, cărţilor: Микросхемы усилителей мощности низкой частоты и их аналоги, Микросхемы усилителей мощности, Предварительные усилители низкой частоты.

Регуляторы громкости и тембра, 3500 микросхем усилителей мощности низкой частоты и их аналоги, Усилители мощности низкой частоты - интегральные микросхемы, fiind încasat din contul administraţiei internet magazinului beck– shop.de în beneficiul lui Eugeniu Turuta suma de 57562,50 euro cu confiscarea şi distrugerea din gestiunea internet a magazinului beck–shop.de a tuturor exemplarelor contrafăcute ale cărţilor sus menţionate, cerinţa internet magazinului beck–shop.de privind încasarea din contul lui Eugeniu Turuta a cheltuielilor de judecată în mărime de 1788 euro fiind respinsă. Iar, prin hotărârea suplimentară din 14 februarie 2014 a fost încasatrea din contul internet magazinului beck– shop.de în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 31601, 55 lei.

Judecând apelul declarat de Verlag CH Beck oHG, instanţa de apel considerându-l neîntemeiat l-a respins, menţinând fără modificări hotărârea primei instanţe. Instanţa de recurs conchide, însă, că o astfel de soluţie rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă şi certă a situaţiei de fapt sub toate aspectele, mai mult că concluziile instanţei de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală şi arbitrară a materialului probator, fapt ce vine în contradicţie cu normele de drept procedural. În conformitate cu art. 373 alin. (1) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

La fel, şi alin. (5) al normei enunţate expres prevede că instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. 7 Se constată, însă, că contrar acestor prevederi legale, instanţa de apel judecând apelul declarat de Verlag CH Beck oHG, a trecut în mod superficial asupra temeiurilor invocate de către apelant, reţinând la mod general că prima instanţă a constatat cu certitudine faptul încălcării de către administraţia internet magazinului beck–shop.de drepturile patrimoniale de autor ale lui Eugeniu Turuta, totodată menţionând că prima instanţă corect a stabilit şi mărimea despăgubirii materiale, luând în consideraţie suma remuneraţiei, pe care ar fi datorat-o pârâtul, dacă ar fi fost autorizat prin licenţă să valorifice dreptul în cauză pentru cărţile enumerate anterior.

Astfel, în speţă, Eugeniu Turuta pretinde la repararea prejudiciului material de către administraţia internet magazinului beck–shop.de, ca urmare a încălcării drepturilor patrimoniale de autor şi încasarea sumei totale de 57562,5 euro pentru încălcarea acestor drepturi, în acest sens invocând prevederile art. 63 alin. (3) al Legii privind dreptul de autor şi drepturile conexe nr. 139 din 02 iulie 2010. Potrivit art. 63 alin. (1), (2) şi (3) din Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe nr. 139 din 02 iulie 2010, în cadrul procedurilor judiciare iniţiate în privinţa încălcării dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege, persoanele specificate la art. 55 alin. (2) pot solicita instanţelor de judecată sau altor organe competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor, constatarea încălcării acestora şi repararea prejudiciului prin stabilirea unor despăgubiri.

Instanţa de judecată, la stabilirea despăgubirii, va ţine cont de necesitatea: a) restabilirii situaţiei existente până la violarea dreptului şi a încetării acţiunilor care comportă violarea dreptului sau creează pericolul violării lui; b) recuperării pierderilor, inclusiv a beneficiului ratat, suportate de partea lezată; c) perceperii profitului obţinut ilegal de persoana care a violat drepturile; d) achitării unei compensaţii de la 500 până la 500000 lei pentru dreptul încălcat. Atunci când violatorul a comis o încălcare neintenţionat sau neavând motive rezonabile să cunoască acest lucru, instanţa de judecată poate stabili despăgubiri sub formă de taxe forfetare, cum ar fi cel puţin suma remuneraţiei sau a tarifului pe care ar fi datorat-o violatorul dacă ar fi fost autorizat prin licenţă să valorifice dreptul în cauză.

Ca urmare, reieşind din prevederile normei citate, precum şi din specificul acţiunii deduse judecării, în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei acţiunii, era indispensabil, alături de cele constatate, de a verifica cerinţele formulate prin prisma particularităţilor instituite de norma enunţată. Or, deşi apelantul în cererea de apel a invocat că prevederile art. 63 alin. (2) şi (3) din Legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe nu sunt aplicabile cazului din speţă, instanţa de apel a omis acest argument şi fără a-l combate, a reţinut la mod general temeinicia hotărârii primei instanţe.

La fel, se constată că au rămas fără examinare şi apreciere şi argumentele Companiei Verlag CH Beck oHG expuse prin apelul depus împotriva hotărârii primei instanţe în sensul că contractele de autor prezentate de către Eugeniu Turuta 8 în susţinerea cerinţei sale cu privire la încasarea prejudiciului material de 57562,5 euro, în urma valorificării operelor fără acordul său, prevăd diferite forme de remunerare. Cu toate acestea instanţele de judecată ierarhic inferioare, fără a lua în consideraţie acest fapt, au aplicat în mod arbitrar calculul prezentat de către Eugeniu Turuta. Instanţa de recurs mai reţine că în cererea de chemare în judecată ca pârât în cauza dată este indicată administraţia magazinului on-line beck–shop.de, din contul căruia a şi fost încasată prin hotărârea primei instanţe, menţinută prin decizia instanţei de apel, suma cu titlu de prejudiciu material în mărime de 57562,5 euro.

Este de menţionat că deşi, pe parcursul examinării cauzei în prima instanţă cât şi în instanţa de apel toate acţiunile procedurale au fost efectuate de către Compania Verlag CH Beck oHG, din numele căruia au fost depuse inclusiv cerere de recurs şi cerere apel, instanţele nu au verificat şi nu au stabilit indubitabil care persoană este pârâtul corespunzător în speţa dată: magazinul on-line beck–shop.de sau Compania Verlag CH Beck oHG. Or, în conformitate cu art. 75 alin. (2) CPC, procesele persoanelor juridice se susţin în instanţă de judecată de către organele lor de administrare, care acţionează în limitele împuternicirilor atribuite prin lege, prin alte acte normative sau prin actele lor de constituire, precum şi de către alţi angajaţi împuterniciţi ai persoanei juridice, de către avocaţi sau avocaţi stagiari.

La materialele pricinii lipseşte însă un careva înscris care ar confirma faptul că magazinul on-line beck–shop.de este administrat de Compania Verlag CH Beck oHG, care a participat pe cauza dată ca reprezentat al pârâtului, sau că internet magazinul beck–shop.de este persoană juridică distinctă de la care poate fi încasat prejudiciul material în beneficiul lui Eugeniu Turuta. Cele descrise denotă că decizia instanţei de apel este lipsită de certitudine şi nu are putere de convingere, pe când o hotărârea judecătorească trebuie să aibă o poziţie fermă. În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării.

De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii. Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Distinct de cele enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

9 La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Verlag CH Beck oHG. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Eugeniu Turuta împotriva administraţiei internet a magazinului Beck – Shop. de cu privire la constatarea încălcării dreptului de autor şi repararea prejudiciului material cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iurie Diaconu Vladimir Timofti Ala Cobăneanu 10

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.