2rac-227/15 — Transmiterea silită în posesie a bunului

Dosarul nr. 2rac-227/15 prima instanţă - D. Dulghieru, instanţa de apel –N. Budăi, I. Muruianu, L. Popova, ÎNCHEIERE 01 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „Roibux Prim”,în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Banca Comercială „Investprivatbank” societate pe acţiuni în proces de lichidare împotriva societăţii cu răspundere limitată „Roibux Prim” şi a intervenientului accesoriu societatea cu răspundere limitată „Hruşagroindcom” cu privire la transmiterea silită a bunului ipotecat în posesie şi evacuarea din imobil, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Roibux-Prim”, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 21 iunie 2013, c o n s t a t ă ; La 11 iulie 2011 Banca Comercială „Investprivatbank” societate pe acţiuni în proces de lichidare s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Roibux Prim” şi a intervenientului accesoriu societatea cu răspundere limitată „Hrusagroindcom” în care a solicitat transmiterea silită în posesia a bunului ipotecat în posesie în scopul stingeri datoriei şi evacuarea din imobil. În motivarea acţiunii s-a invocat că potrivit raporturilor contractuale nr. 46-06/4/18 din 23 noiembrie 2006 societatea cu răspundere limitată „Hrusagroindcom” a beneficiat de un credit în sumă de 951733,25 euro convertiți în lei la cursul oficial al Băncii Naţionale a Moldovei suma de 17008139,36 lei, cu termen de rambursare pînă la 23 noiembrie 2009, şi rata dobînzii în mărime de 18% anual.

Garantarea rambursării în termen a creditului şi a plăţilor aferente a fost asigurată prin încheierea contractului de ipotecă din 24 noiembrie 2006 prin care s- a gajat; - construcţia situată în r-nul Criuleni sat Hruşova, cu numărul cadastral 3136112052 extravilan cu suprafaţa totală de 64,2 m.p.,, aflată pe un teren agricol cu suprafaţa de 0,4345 ha, - construcţia situată în r-nul Criuleni sat Hruşova, cu numărul cadastral 3136112082 extravilan cu suprafaţa totală de 460,8 m.p., aflată pe un 1 teren cu destinaţie specială cu suprafaţa de 1,1172 ha.

- construcţia depozit, situată în r-nul Criuleni sat Hruşova, cu numărul cadastral 3136111033 extravilan cu suprafaţa totală de 636,2 m.p., aflată pe un teren agricol cu suprafaţa de 0,2808 ha, Potrivit prevederilor contractului de credit, societatea cu răspundere limitată „Hrusagroindcom” nu şi-a onorat obligaţiunile asumate în termenii prevăzuţi, înregistrînd o datorie în sumă de 31 743 882,18 lei, dintre care 14 818 867,38 lei – soldul creditului, 4 482 139,47 lei – dobînda şi 12 442 875,34 lei –penalitate. Indică că în scopul garantării executării obligaţiunilor contractului de credit, debitor gajist a devenit societatea cu răspundere limitată „Roibux-Prim” în baza contractului de vînzare-cumpărare nr.3220 din 24 noiembrie 2006, cu păstrarea grevării asupra acestuia.

Cu ipotecă în favoarea instituţiei financiare a ipotecat bunul imobil format din construcţie cu numărul cadastral 3136112.082.01 cu suprafaţa la sol de 460,8 m.p., situată pe un teren cu destinaţie specială, cu numărul cadastral 3136112082 cu suprafaţa de 11172 ha în r-nul Criuleni sat Hruşova. Menţionează reclamanta că debitorul gajist societatea cu răspundere limitată „Roibux-Prim” nu şi a onorat obligaţiunile contractuale de rambursare a împrumutului şi a plăţilor aferente. A expediat în adresa pârâtului notificarea de executare a dreptului de gaj din 28 decembrie 2009, prin care s-a solicitat achitarea benevolă a datoriei formate. De asemenea, banca a înregistrat preavizul sub nr. 07/29 din 14 ianuarie 2010 în Registrul gajului bunurilor imobile.

Afirmă Banca Comercială „Investprivatbank” societate pe acţiuni în proces de lichidare că după expirarea termenului de achitare benevolă datoria nu a fost achitată şi nici debitorul ipotecar nu a transmis benevol în posesia creditorului bunurile imobile ipotecate pentru a fi vîndute în scopul stingerii datoriei. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 iunie 2013 s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de Banca Comercială „Investprivatbank” societate pe acţiuni în proces de lichidare. S-a transmis silit de la societatea cu răspundere limitată „Roibux-Prim”, cu sediul în mun. Chişinău şos.

Balcani 4/1 ap. 26 în posesiunea creditorului Banca Comercială „Investprivatbank” societate pe acţiuni în proces de lichidare pentru vînzare bunurile imobile ipotecate şi anume construcţie cu numărul cadastral 3136112.082.01 cu suprafaţa la sol de 460,8 m.p., amplasată pe terenul cu numărul cadastral 3136112.082 cu suprafaţa de 11172 ha, în r-nul Criuleni sat Hruşova, evaluat la preţul de 400000 lei, cu evacuarea din imobilul ipotecat a tuturor persoanelor şi a bunurilor acestora. S-a încasat din contul societăţii cu răspundere limitată „Roibux-Prim” în folosul statului taxa de stat în mărime de 2000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014, s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Roibux-Prim” şi s-a menţinut fără modificări hotărîrea judecătorie Buiucani mun.

Chişinău din 21 iunie 2013. La 16 aprilie 2015, societatea cu răspundere limitată „Roibux-Prim”, a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd casarea acestora şi emiterea unei noi decizii de prin care să fie transmisă cauza la rejudecare în primă instanţă. În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluţia 2 instanţelor ierarhic inferioare, fiind adoptată cu interpretarea eronată a circumstanţelor de drept şi de fapt. Consideră că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond. Nu au fost dovedite circumstanţele, considerate de către instanţele investite cu judecarea fondului ca fiind stabilite.

Concluziile instanţelor investite cu judecarea fondului expuse în hotărîri vin în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi au fost aplicate greşit normele de drept material. Indică recurentul că necesitatea rejudecării cauzei derivă din faptul că percepţia fondului cauzei este eronată şi argumentarea este insuficientă, iar neînlăturarea acestor încălcări pun în pericol realizarea unor drepturi fundamentale garantate de art.6 şi13 al Convenţiei. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi art. 6 şi 13 al Convenţiei CEDO.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.149), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 05 ianuarie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare, motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 16 aprilie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de către societatea cu răspundere limitată „Roibux-Prim”, în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 dispune: Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Roibux-Prim”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 5