2rac-197/15 — Anularea parţială al punctului 3 al deciziei din 29 iunie 2013 şi încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: D. Gherman dosarul nr.2rac-197/15 instanţa de apel: Iu. Grosu A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 25 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldova, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de societatea cu răspundere limitată „CUSTODIS” şi societatea pe acţiuni „BROKER M-D”, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „CUSTODIS” şi societatea pe acţiuni „BROKER M-D” împotriva societăţii pe acţiuni „CARIERA DE GRANIT ŞI PIETRIŞ DIN SOROCA ,, intervenient accesoriu societatea pe acţiuni „DEPOZITARUL NAŢIONAL DE VALORI IMOBILIARE AL MOLDOVEI,, cu privire la declararea nulităţii parţiale a actului juridic, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 ianuarie 2015 c o n s t a t ă La data de 14.11.2013 societatea cu răspundere limitată „CUSTODIS” şi societatea pe acţiuni „BROKER M-D” au depus cererea de chemare în judecată împotriva societăţii pe acţiuni „CARIERA DE GRANIT ŞI PIETRIŞ DIN SOROCA ,, intervenient accesoriu societatea pe acţiuni „DEPOZITARUL NAŢIONAL DE VALORI IMOBILIARE AL MOLDOVEI,, cu privire Ia anularea punctului 3 din decizia Adunării generale a acţionarilor societăţii pe acţiuni „CARIERA DE GRANIT ŞI PIETRIŞ DIN SOROCA ,,

din 29.06.2013 în partea ce ţine de dividendele neachitate societăţii cu răspundere limitată „CUSTODIS” şi societăţii pe acţiuni „BROKER M-D”. În motivarea acţiunii au menţionat că, la 22 mai 2013 a fost publicat în ziarul Capital Market nr. 19 anunţul cu privire la petrecerea Adunării Generale a Acţionarilor societăţii pe acţiuni „CARIERA DE GRANIT ŞI PIETRIŞ DIN SOROCA,, la 29.06.2013. Denotă că, în ordinea de zi anunţată se regăseşte menţiunea cu privire la examinarea chestiunii privind dividendele neachitate. Menţionează că, prin decizia Adunării generale a acţionarilor societăţii pe 1 acţiuni „CARIERA DE GRANIT ŞI PIETRIŞ DIN SOROCA ,, din 29 iunie 2013 s-a decis a nu achita dividendele, anunţate spre achitare la 12.06.2010 conform hotărârii Adunării generale a acţionarilor, cu trecerea dividendelor neachitate la venitul societăţii, neprimite de către S.A.

„Europa-Trust,, şi S.A. „DEPOZITARUL NAŢIONAL DE VALORI IMOBILIARE AL MOLDOVEI,, din vina lor, în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului de primire a lor, din motiv că deţinătorul nominal de acţiuni, înregistrat în Registrul acţionarilor şi în lista persoanelor care au dreptul de a primi dividende la data de 12.06.2010, nu au prezentat documente eliberate de către acţionarii-proprietari, care confirmă dreptul de a primi dividendele. Consideră decizia Adunării generale a acţionarilor societăţii pe acţiuni „CARIERA DE GRANIT ŞI PIETRIŞ DIN SOROCA ,, din 29 iunie 2013 prin care s-a decis a nu achita dividendele, anunţate spre achitare la 12.06.2010 conform deciziei Adunării generale a acţionarilor, cu trecerea dividendelor neachitate la venitul societăţii, în partea ce ţine de dividendele societăţii cu răspundere limitată „CUSTODIS” şi societăţii pe acţiuni „BROKER M-D”, ca fiind ilegală şi pasibilă a fi anulată.

Fac referire societatea cu răspundere limitată „CUSTODIS” şi societatea pe acţiuni „BROKER M-D” că, beneficiază de dreptul de a primi dividende, în temeiul deciziei Adunării generale a acţionarilor a societăţii pe acţiuni „CARIERA DE GRANIT ŞI PIETRIŞ DIN SOROCA ,, din 12.06.2010. Consideră reclamanţii că, dreptul de a beneficia de dividende şi respectiv obligaţia societăţii pe acţiuni „CARIERA DE GRANIT ŞI PIETRIŞ DIN SOROCA ,, apare odată cu anunţarea deciziei cu privire la plata acestora, acţiune care a fost materializată prin decizia Adunării generale a acţionarilor din12.06.2010. Denotă că, societatea cu răspundere limitată „CUSTODIS” şi societatea pe acţiuni „BROKER M-D” la data întocmirii listei acţionarilor societăţii pe acţiuni „CARIERA DE GRANIT ŞI PIETRIŞ DIN SOROCA ,, care beneficiază de dreptul să primească dividendele, deţineau calitatea de acţionari.

Denotă societatea cu răspundere limitată „CUSTODIS” că deţine cu drept de proprietate 18024 de acţiuni din capitalul social al societăţii pe acţiuni „CARIERA DE GRANIT ŞI PIETRIŞ DIN SOROCA,, iar societatea pe acţiuni „BROKER M-D” deţine 3350 de acţiuni, fapt ce se confirmă prin informaţiile societăţii pe acţiuni „DEPOZITARUL NAŢIONAL DE VALORI IMOBILIARE AL MOLDOVEI" nr. 01-746 din 25.05.2011, nr. 01-489 din 26.04.2013 şi nr. 01-963 din 09.10.2012. Relevă că, în vederea realizării drepturilor sale, s-au adresat societăţii pe acţiuni „CARIERA DE GRANIT ŞI PIETRIŞ DIN SOROCA,, cu cererea de achitare a dividendelor, fapt soldat cu insucces. Prin hotărârea judecătoriei Soroca din 23 aprilie 2014 acţiunea s-a respins ca neîntemeiată.

În motivarea soluţiei adoptate prima instanţă a concluzionat că, societatea cu răspundere limitată „CUSTODIS” şi societatea pe acţiuni „BROKER M-D” beneficiază de calitatea de proprietari a valorilor mobiliare a societăţii pe acţiuni „CARIERA DE GRANIT ŞI PIETRIŞ DIN SOROCA”, acţiuni ce au fost transmise în deţinere nominală la societatea pe acţiuni „DEPOZITARUL NAŢIONAL DE VALORI IMOBILIARE AL MOLDOVEI", nefiind astfel înregistraţi în registrul acţionarilor, şi nici ca acţionari sau deţinători nominali a valorilor mobiliare specificate, pe care motiv achitarea dividendelor anuale către solicitanţi ar contravine art. 49 alin. (4) din Legea 2 privind societăţile pe acţiuni. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 ianuarie 2015 s-au respins apelurile declarate de societatea cu răspundere limitată „CUSTODIS” şi societatea pe acţiuni „BROKER M-D” şi s-a menţinut hotărârea primei instanţe.

Instanţa de apel a reiterat argumentele invocate în hotărârea judecătoriei Soroca din 23 aprilie 2014. La data de 15 aprilie 2015 societatea cu răspundere limitată „CUSTODIS” a declarat recurs solicitând, admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 ianuarie 2015 şi hotărârii judecătoriei Soroca din 23 aprilie 2014 cu pronunţarea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului au invocat că, instanţa de apel a interpretat eronat art. 49 alin. (4) din Legea privind societăţile pe acţiuni, fapt manifestat prin omisiunea de a constată că, societatea cu răspundere limitată „CUSTODIS” deţine calitatea de acţionar a societăţii pe acţiuni „CARIERA DE GRANIT ŞI PIETRIŞ DIN SOROCA ” şi pe cale consecinţă este în drept să beneficieze de dividende.

La data de 15 aprilie 2015 societatea pe acţiuni „BROKER M-D” a declarat recurs solicitând, admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 ianuarie 2015 şi hotărârii judecătoriei Soroca din 23 aprilie 2014 cu pronunţarea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a menţionat argumente similare recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „CUSTODIS”. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul denotă că, potrivit materialelor pricinii(f.d. 6 vol.II) societatea cu răspundere limitată „CUSTODIS” a recepţionat decizia integrală a instanţei de apel la 14 februarie 2015, pe care motiv recursul declarat la 15 aprilie 2015 urmează a fi considerat ca fiind depus în termen.

Cu referire la recursul declarat de societatea pe acţiuni „BROKER M-D”, Completul menţionează că, la materialele pricinii nu se regăseşte dovada comunicării deciziei integrale pe care motiv recursul declarat la 15 aprilie 2015 urmează a fi considerat ca fiind depus în termen. Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acestea sunt inadmisibile din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sa a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate 3 eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sa în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursurile declarate nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recursuri precum că, instanţa de apel a interpretat eronat art. 49 alin. (4) din Legea privind societăţile pe acţiuni, fapt manifestat prin omisiunea de a constată că, societatea cu răspundere limitată „CUSTODIS” şi societatea pe acţiuni „BROKER M-D”, deţin calitatea de acţionar a societăţii pe acţiuni „CARIERA DE GRANIT ŞI PIETRIŞ DIN SOROCA ” şi pe cale de consecinţă sunt în drept să beneficieze de dividende, nu pot fi reţinute pe motiv că, circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

De asemenea Completul menţionează că, societatea pe acţiuni „Depozitarul Naţional al Valorilor Mobiliare”, fiind participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare, având în deţinere nominală valorile mobiliare a societăţii cu răspundere limitată „CUSTODIS” şi societăţii pe acţiuni „BROKER M-D”, şi fiind în raporturi juridice cu societatea pe acţiuni „CARIERA DE GRANIT ŞI PIETRIŞ DIN SOROCA”, se face responsabil de asigurarea plăţii dividendelor, dobânzilor şi a altor plăţi proprietarilor valorilor mobiliare pe care le deţine. Astfel, instanţa de recurs notează că, societatea cu răspundere limitată „CUSTODIS” şi societatea pe acţiuni „BROKER M-D” nu au invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

4 În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CtEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 paragraf l din Convenţie, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererilor de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursuri nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de societatea cu răspundere limitată „CUSTODIS” şi societatea pe acţiuni „BROKER M-D”, ca inadmisibile. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursurile declarate de societatea cu răspundere limitată „CUSTODIS” şi societatea pe acţiuni „BROKER M-D” se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 5