3ra-869/15 — Contetstarea actului administrativ şi recuperarea perejudiciului moral

prima instanță: V. Suruceanu, dosarul nr.3ra-869/15 instanța de apel: G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Dimitraidi ÎNCHEIERE 24 iunie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Galei Chiriac împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cahul, intervenient accesoriu Casa Națională de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 05 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale şi menținută hotărârea Judecătoriei Cahul din 07 octombrie 2014, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 17 mai 2014, Chiriac Galina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cahul, intervenient accesoriu Casa Națională de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că conform ordinului 80/P din 15 iunie 2011 emis de către Colegiul Industrial-Pedagogic i-a fost acordat concediul de odihnă anual pentru anii 2010-2011 din data de 21 iunie 2011 până la 21 august 2011 și conform certificatului medical a fost stabilit concediul de maternitate pe un termen de 126 de zile, începând cu 22 iunie 2011. Susține că din data de 26 octombrie 2011 a ieșit în concediu pentru îngrijirea copilului până la vîrsta de 3 ani până la 25 iulie 2014, conform ordinului nr.212/P din 27 octombrie 2011 emis de către Colegiul Industrial -Pedagogic. Indică că la stabilirea indemnizației pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani a prezentat specialistului Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cahul toate actele solicitate conform listei, la care a primit recipisă precum că toate documentele sînt prezentate.

Invocă că la 17 ianuarie 2014, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cahul a emis decizia nr. 559, prin care i-a fost reținută ilegal suma de 1 168 lei. Consideră decizia menționată neîntemeiată şi ilegală, deoarece, a fost emisă cu încălcarea procedurilor legale din motiv că nu conține forma şi conținutul unui act juridic legal. Solicită anularea deciziei nr. 559 emisă de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cahul la data de 17 ianuarie 2014 şi obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cahul să-i restituie suma reținută ilegal de 1 168 lei și încasarea prejudiciul moral în sumă de 3 000 lei. Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 02 octombrie 2014, a fost atrasă în calitate de intervenient accesoriu de partea pârâtului Casa Națională de Asigurări Sociale.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 07 octombrie 2014, acțiunea a fost admisă, fiind anulată decizia nr. 559 din 17 ianuarie 2014, privind reținerea supraplății emisă de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cahul, cu restituirea sumelor încasate. În rest, acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Cahul din 05 februarie 2015, a fost respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea primei instanțe. În motivarea deciziei instanța a invocat prevederile art. 123 alin.(1), art. 124 alin.(1), art. 125 alin.(1) şi art. 118 alin. (6) din Codul muncii, care reglementează concediul medical, concediul de maternitate şi concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului şi acordarea anuală a concediului de odihnă, cât şi cazurile excepţionale de amînare a acestuia, care indică că durata concediilor medicale, a celor de maternitate şi de studii nu se include în durata concediului de odihnă anual.

În caz de coincidenţă totală sau parţială a concediului cu unul din concediile menţionate, în baza unei cereri scrise a salariatului, concediul de odihnă anual nefolosit integral ori parţial se amînă pe perioada convenită prin acordul scris al părţilor sau se prelungeşte, respectiv, cu numărul zilelor indicate în documentul, eliberat în modul stabilit, privitor la acordarea concediului corespunzător în cadrul aceluiaşi an calendaristic.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii instanța a reținut că în durata concediului de maternitate nu se include în durata concediului de odihnă anual şi în rezultatul coincidenței acestor concedii, în baza cererii Galinei Chiriac, concediu de odihnă anual nefolosit se prelungește cu numărul zilelor nefolosite, după terminarea concediului pentru îngrijirea copilului, concluzionînd că în perioada de 25 iulie 2011-21 august 2011, Galina Chiriac se afla în concediu de maternitate, dar nu în concediu de odihnă anual. La 23 aprilie 2015, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Susține că începând cu data de 25 iulie 2011, Chiriac Galina în baza cererii depuse și a deciziei de stabilire a indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani ca persoană asigurată, a beneficiat de indemnizația respectivă în sumă de 1 293,52 lei lunar. Menționează că în urma verificării codului personal a intimatei s-a depistat venit asigurat pentru perioada 25 iulie 2011 – 21 august 2011, iar pentru identificarea în baza cărui act a fost obținut acest venit, a fost solicitată informație de la angajator, prin urmare, s-a constatat că în perioada respectivă, Chiriac Galina, în temeiul ordinului nr. 80/P din 15 iunie 2011 s-a aflat în concediu de odihnă ordinar, pentru care sau achitat plata pentru concediul.

Consideră că revenirea la serviciu şi concediu de odihnă se asimilează din motiv că din indemnizația de concediu se rețin contribuții de asigurări sociale, iar întru confirmarea acestor opinii a solicitat informație de la Ministerul Muncii al RM, Protecției Sociale și Familiei, în rezultatul cărora a fost informat că în cazul în care persoana aflându-se în concediu pentru îngrijirea copilului solicită concediu de odihnă anual, pe perioada concediului de odihnă anual se suspendă plata indemnizației pentru îngrijirea copilului. Cu referire la prevederile art. 125 alin.(1) Codul Muncii, insista că intimata în perioada de 25 iulie 2011 – 21 august 2011, a beneficiat de indemnizație pentru îngrijirea copilului şi în același timp de concediale pentru concediu de odihnă anual, formându-se supraplată la indemnizație.

Indică că conform prevederilor pct. 26 din Hotărârea Guvernului al RM nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, sumele plătite în plus din vina beneficiarului (falsificarea unor date, tăinuirea unor circumstanţe etc.) se reţin lunar, în baza deciziei conducătorului casei teritoriale, în mărime ce nu depăşeşte 20 la sută din cuantumul indemnizaţiei. În cazul în care plata indemnizaţiei încetează, sumele plătite în plus se reţin în baza hotărîrii instanţei judecătorești, astfel, consideră că tăinuirea unor circumstanțe constă în faptul că la momentul stabilirii indemnizației nu a fost prezentat ordinul privind acordarea concediului de odihnă anual nr. 80/P din 15 iunie 2011, iar specialiștii casei teritoriale necunoscând despre existența acestui ordin, au stabilit indemnizația respectivă cu prezumția că beneficiara este cetățean de bună credință.

La 04 iunie 2015, Chiriac Galina a depus referință la recursul declarat, prin care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil. Indică intimatul că Curtea de Apel Chișinău în decizia din 05 februarie 2015, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, pe când argumentele recurentului sunt declarative. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva