2rac-560/15 — Încasarea penalităţii şi a cheltuielilor de judecată

prima instanţă: v. Holban dosarul nr. 2rac-560/15 instanţa de apel: N. Cernat , A. Pahopol, L. Bulgac DECIZIE 24 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Maria Ghervas Dumitru Mardari Tamara Chişca-Dioneva examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Avia Invest”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Avia Invest” împotriva Societăţii pe Acţiuni „Aeroport Catering” cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Avia Invest” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 08 septembrie 2014, prin care acţiunea a fost admisă parţial, constată: La 11 iunie 2014, SRL „Avia Invest” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Aeroport Catering” cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că potrivit prevederilor punctului 1.1. din Contractul de locaţiune nr. 253/14-AR din 01 ianuarie 2014, încheiat între SRL „Avia Invest” şi SA „Aeroport Catering”, reclamantul a transmis în folosinţa temporară pîrîtului încăperile cu suprafaţa de 196.72 m.p., situate pe adresa mun. Chişinău, bd. Dacia 80/3. Potrivit prevederilor punctului 1.2. din Contractul de locaţiune nr. 253/14-AR din 01 ianuarie 2014, pîrîtul sa obligat să achite reclamantului chiria pentru bunurile vizate în mărimea şi termenele indicate în contractul.

Susţine că, pîrîtului i-au fost înaintate facturile fiscale FA2837564 din 31 martie 2014 în sumă de 43 603,38 lei - plata pentru locaţiune (parţial achitată în sumă de 41 721,93 lei), FA2837923 din 30 aprilie 2014 în sumă de 44 114,93, în sumă totală de 45 996.38 lei, care în conformitate cu punctul 2.5. din Contractul de locaţiune nr. 253/14- AR din 01 ianuarie 2014, urmau să fie achite nu mai tîrziu de data de 10 a lunii, ce urmează după cea fiscală, însă care nu a fost executată pînă în prezent. Mai invocă că potrivit prevederilor punctului 1.1. din Contractul de locaţiune nr. 48/14-AR din 01 ianuarie 2014, încheiat între SRL „Avia Invest” şi SA „Aeroport Catering”, reclamantul a transmis în folosinţa temporară pîrîtului bunurile, situate pe adresa mun.

Chişinău, bd. Dacia 80/3, ce constau din: încăperile serviciului Catering cu o suprafaţa de 795.6 m.p. şi teritoriul învecinat cu o suprafaţă de 1 391.0 m.p., care au fost folosite pentru păstrarea, prepararea, expedierea şi realizarea produselor alimentare; încăperile garajului, cu o suprafaţă de 124.0 m.p., încăperile barului „La Grătar”, cu o suprafaţă de 124.9 m.p. pentru amplasarea barului; încăperea pavilionului din metal, cu o suprafaţă de 11.9 m.p., ce a fost folosită ca încăperea auxiliară barului „La Grătar”, activele materiale pe termen lung în număr de una unitate, pentru prepararea produselor alimentare. Iar potrivit prevederilor punctului 1.2.

din Contractul de locaţiune nr. 48/14-AR din 01 ianuarie 2014, pîrîtul sa obligat să achite chiria pentru bunurile vizate în mărimea şi termenele indicate în contractul, în legătură cu care fapt, pîrîtului i-a fost înaintată factura fiscală FA2837922 din 30 aprilie 2014 în sumă de 113 084,70 lei, care însă nu a fost achitată. În conformitate cu punctul 2.5. din Contractul de locaţiune nr. 48/14-AR din 01 ianuarie 2014, pîrîtul s-a obligat să achite contul nu mai tîrziu de data de 10 a lunii, ce urmează după cea fiscală, ceea ce nu s-a executat pînă în prezent. Totodată, menţionează că potrivit prevederilor punctului 2.7. din Contractele de locaţiune nr. 48/14-AR din 01 ianuarie 2014 şi 253/14-AR din 01 ianuarie 2014, dacă pîrîtul nu achită plata pentru chirie la data convenită, reclamantul este în drept să aplice penalităţi în mărime de 1.0% pe zi pentru plata de chirie neachitată la timp, începînd cu data convenită a plăţii pînă la data efectuării plăţii.

Pîrîtul nu s-a conformat obligaţiunilor asumate prin contractele de locaţiune şi nu a achitat în termen plăţile de locaţiune a încăperilor, drept urmare, cu titlu de consecinţă, ultimului i-a fost înaintat certificat cu calculul penalităţilor nr. 00000001 din 15 mai 2014 în sumă totală de 324 283,12 lei, care nu a fost achitat pînă în prezent. De asemenea şi reclamaţia nr. 12/385 din 16 mai 2014, adresată pîrîtului şi recepţionată de acesta la 16 mai 2014, a rămas fără răspuns şi satisfacere. Solicită încasarea din contul SA „Aeroport Catering” în beneficiul SRL „Avia Invest” a datoriei în sumă de 159 081,08 lei, penalităţii în sumă de 324 283,12 lei şi a taxei de stat în sumă de 14 500,93 lei.

La 18 iulie 2014, în cadrul dezbaterilor judiciare reprezentatul reclamantului SRL „Avia Invest” a depus cerere de concretizare a cerinţelor prin care a solicitat încasarea penalităţii suplimentare în mărime de 65 223,24 lei, formată pentru o întîrziere la achitarea plăţilor pentru chirie în mărime 159081,08 lei timp de 41 zile. La 23 iulie 2014 reprezentatul reclamantului SRL „Avia Invest” a depus o nouă cerere de concretizare a cerinţelor, prin care a solicitat încasarea penalităţii în mărime de 323 627,41 lei şi taxa de stat în mărime de 14481,25 în total suma de 338108,66 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica din 08 septembrie 2014, acţiunea a fost admisă parţial şi încasat din contul SA „Aeroport Catering” în beneficiul SRL „Avia Invest” suma de 35 000 lei cu titlu de penalitate şi taxa de stat proporţional părţii admise din acţiune în mărime de 1167,61 lei, în rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015, a fost respins apelul declarat de SRL „Avia Invest” şi menţinută holtărîrea primei instanţe. La 18 martie 2015, SRL „Avia Invest” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea parţială a hotărîrii primei instanţe în partea ce ţine de încasarea penalităţii şi integral a deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărîri holtărări cu privire la încasarea din contul SA „Aeroport Catering” în beneficiul SRL „Avia Invest” a sumei de 323 627,41 lei, cu titlu de penalitate. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerînd că la emiterea acesteia, instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material, ceea ce constituie temei pentru casarea deciziei recurate.

Astfel, susţine că la pronunţarea deciziei vizate, instanţa de apel a ignorat prevederile pct. 2.7. din Contractele de locaţiune nr. 48/14-AR şi nr. 253/14-AR din 01 ianuarie 2014, care prevăd că dacă intimatul nu achită plata pentru chirie la data convenită, recurentul este în drept să aplice penalităţi respective pe zi pentru plata de chirie neachitată la timp, începînd cu data convenită a plăţii pînă la data efectuării plăţii. Menţionează că pe parcursul examinări acţiunii vizate în prima instanţă şi în instanţa de apel, a prezentat toate probe pentru admiterea acţiunii, cum ar fi contractele de locaţiune semnate şi acceptate de către intimat, reclamaţiile şi calculul penalităţilor, facturile fiscale, la fel semnate şi acceptate de intimatul.

Toate actele sus-menţionate nu au fost contestate de către intimat, astfel au fost acceptate de către acesta. Mai invocă că în cadrul examinării pricinii în prima instanţă şi în instanţa de apel, intimatul a indicat faptul, precum că neachitarea în termen a datoriilor pentru locaţiune şi a serviciilor prestate şi evident neexecutarea în termen a obligaţiunilor contractuale fată de recurent au fost condiţionate de descreşterea în perioada de iarnă a fluxului de pasageri şi astfel, rezultatele financiare ale acestuia, sunt într-o independenţă sezonieră de fluxul de pasageri, care în perioada de iarnă descreşte esenţial, toate companiile acumulînd datorii, iar în perioada de vară creşte considerabil, cînd şi sunt stinse datoriile în cauză.

Consideră, însă, că temeiul dat nu conţine în sine careva argumente, deoarece practica neachitării a datoriilor de către intimat nu poartă un caracter temporar dar permanent. Situaţia neachitării a datoriilor în termen se tinde nu un singur an,referindu-se în acest sens la relaţiile contractuale, care anterior au avut loc între SA „Aeroport Catering” şi ÎS „Aeroportul Internaţional Chişinău”, cînd permanent persista o datorie vizavi de întreprinderea menţionată şi datoriile nu se achitau pe parcursul întregului an, adică nu numai în perioada de toamna-primăvara. Situaţia similară are loc şi în cazul cu compania SRL „Avia Invest” SRL, cînd intimatul începînd cu data încheierii primului contract de locaţiune, permanent este în întîrziere cu plată pentru serviciile acordate de către întreprindere.

La fel, invocă că pe parcursul examinării a cauzei în prima instanţă şi în instanţa de apel, reprezentantul intimatului în şedinţă de judecată a menţionat că SA „Aeroport Catering” a fost nevoită să semneze contractele în condiţii propuse, afirmaţiile vizate la fel consideră neîntemeiate, deoarece pe parcursul examinării a cauzei date, intimatul nu a prezentat careva probe în scris (reclamaţii, corespondenţă între părţi şi altele), care ar confirma imposibilitatea încheierii contractului în alte condiţii decît cele vizate în contracte de locaţiune. În condiţiile acestui text, menţionează că după încheierea contractelor, care au stat la baza înaintării acţiunii respective, intimatul nu sa adresat către organele sale ierarhic superioare (acţionarul său) şi totodată nu sa adresat cu acţiunea respectivă în instanţă de judecată pentru a anula contractele în cauză, astfel fiind de acord cu condiţiile şi prevederile acestora.

Cu referire la Reguli şi Normative , prezentate de intimat în cadrul examinării cauzei şi care conţin unele prevederi precum că pentru a desfăşura activitatea de catering este necesar ca activitatea de producere de bază (suprafeţele, încăperile, utilajul şi altele) să fie amplasată în zona de securitate a Aeroportului, susţine că aceştia nu au nici-o legătură cu obiectul acţiunii examinat de instanţele, deoarece nu conţin prevederi care i-ar obliga să acorde intimatului suprafeţele pe teritoriul Aeroportului, or, prevederile menţionate în actele normative prezentate de intimat, sînt obligatorii doar pentru compania în cauză şi anume pentru a primi certificatul de activitate respectiv şi nu sînt obligatorii pentru SRL „Avia Invest”.

Totodată, invocă că instanţele ierarhic inferioare au aplicat prevederile art. 630 Cod civil, care prevede reducerea clauzei penale, însă consideră că instanţele nu au luat în considerare prevederile, precum că la reducerea clauzei penale, trebuie să se ţină cont nu numai de interesele patrimoniale, ci şi de alte interese, ocrotite prin lege, ale creditorului. Pe cînd în cauză nu sa ţinut cont de argumentele sale precum că activitatea sa este legată de unele proiecte ce ţin de modernizarea Aeroportului Internaţional Chişinău, care necesită unele investiţii majore. Prin urmare, pentru a reuşi cu succes proiectele menţionate, întreprinderea sa este nevoită să conlucreze cu băncile naţionale şi internaţionale pentru a primi creditele respective, acordarea cărora se efectuează cu condiţia achitării a dobînzii respective şi cu condiţia lipsii a datoriilor debitoare din partea companiilor cu care conlucrează.

În acelaşi timp, afirmă că intimatul nu a prezentat careva probe, care ar confirma starea financiară grea a companiei SA „Aeroport Catering” pe parcursul perioadei de întârziere cu plată, respectiv micşorarea cu 90% a sumei penalităţii, solicitate o consideră ca neîntemeiată şi ilegală. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 20 ianuarie 2015 a fost expediată în adresa recurentului la 31 ianuarie 20125, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire (f. d. 168). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat în termen recursul la 18 martie 2015. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Înaintând acţiunea în judecată împotriva SA „Aeroport Catering”, SRL „Avia Invest”, concrertizîndu-şi cerinţele, a solicitat încasarea penalităţii în mărime de 323627,41 lei şi taxa de stat în mărime de 14481,25, iar în total suma de 338108,66 lei.

Judecând litigiul în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii parţiale a acesteia, încasînd din contul SA „Aeroport Catering” în beneficiul SRL „Avia Invest” suma de 35 000 lei cu titlu de penalitate şi taxa de stat proporţional părţii admise din acţiune în mărime de 1167,61 lei, în rest repingînd acţiunea ca fiind neîntemeiată, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel. După cum rezultă din conţinutul recursului declarat, SRL „Avia Invest” nu contestă hotărîrile instanţelor judecătoreşti în fond, nefiind de acord cu acestea doar în partea cuantumului penalităţii stabilit, susţinând că suma acordată de instanţe în mărime de 35 000 lei nu este rezonabilă şi proporţională în coraport cu circumstanţele pricinii.

Instanţa de recurs reţine că la caz a fost constatat incontestabil că prin contractul de locaţiune nr. 253/14-AR din 01 ianuarie 2014, SRL „Avia Invest” a transmis în folosinţa temporară SA „Aeroport Catering”, încăperile cu suprafaţa de 196,72 m.p., situate pe adresa mun. Chişinău, bd. Dacia 80/3 pentru o plată lunară în mărime de 2360,64 euro, care urma să fie efectuată pînă la data de 10 a lunii următoare celei de facturare, iar în caz de întîrziere a fost prevăzut o penalitate în mărime de 1% din suma plăţii neachitate pentru fiecare zi de întârziere (f. d.16-18). Prin acordul din data de 30 aprilie 2014 contractul de locaţiune nr. 253/14-AR din 01 ianuarie 2014 a fost reziliat de comun acord.

(f. d. 20). Tot actele cauzei atestă că prin contractul de locaţiune nr. 48/14-AR din 01 ianuarie 2014, SRL „Avia Invest” a transmis în folosinţa temporară SA „Aeroport Catering”, bunurile, situate pe adresa mun. Chişinău, bd. Dacia 80/3, ce constau din: încăperile serviciului Catering cu o suprafaţa de 795,6 m.p. şi teritoriul învecinat cu o suprafaţă de 1 391,0 m.p, pentru o plată lunară în mărime de 6051,29 euro care urma să fie efectuată pînă la data de 10 a lunii următoare celei de facturare, iar în caz de întîrziere a fost prevăzut o penalitate în mărime de 1% din suma plăţii neachitate pentru fiecare zi de întârziere.(f.d. 22-24).

La fel, materialul probator denotă că, SA „Aeroport Catering” a admis întîrzieri la achitarea chiriei conform contractelor nr. 253/14-AR din 01 ianuarie 2014 şi nr. 48/14-AR din 01 ianuarie 2014, pentru care SRL „Avia Invest” a calculat o penalitate în conformitate cu pct. 2.7 din contractele de locaţiune în mărime de 324283,12 lei, potrivit actului de penalitate nr. 01 din 15 mai 2014 (f.d. 9) şi în mărime de 65223,24 lei potrivit actului de penalitate nr. 04 din 25 iunie 2014 (f.d.74). Drept urmare, la 16 mai 2014 SRL „Avia Invest” a expediat în adresa SA „Aeroport Catering” reclamaţia nr. 12/385 cu privire la lichidarea datoriilor, solicitând achitarea plăţii pentru chirie şi penalitate (f.d.

7), însă care a rămas fără nici un răspuns. Conform art. 875 Cod civil, prin contractul de locaţiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părţi (locatar) un bun determinat individual în folosinţă temporară sau în folosinţă şi posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie. Astfel, raportând la caz prevederile enunţate şi având în susţinere dispoziţiile art. 572 alin. (1) şi (2) Cod civil, care statuează că temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii, iar obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit, instanţa de recurs reţine drept justă concluzia instanţelor ierarhic inferioare cu referire la faptul că SA „Aeroport Catering” contrar prevederilor legale nu şi-a executat obligaţiile contractuale în termenul stabilit, astfel a acumulat o datoriei faţă de SRL „Avia Invest” pentru plata locaţiunii în sumă totală de 159 081,08 lei.

În acest context este de remarcat că doar după primirea pe rol de către prima instanţă a prezentei cereri de chemare în judecată, SA „Aeroport Catering” la 27 iunie 2014 a efectuat achitarea integrală a datoriei sale faţă de SRL „Avia Invest” în sumă de 159 081,08 lei, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 479 din 27 iunie 2014 (f. d. 65). Drept urmare, SRL „Avia Invest” prin cererea de concretizare a cerinţelor din 23 iulie 2014 a solicitat încasarea din contul SA „Aeroport Catering” a penalităţii în mărime de 323 627,41 lei şi a taxei de stat în mărime de 14481,25, iar în total suma de 338108,66 lei pe motiv că restanţa la chirie a fost achitată în mod benevol de către ultimul.

În această ordine de idei, instanţa de recurs constată că instanţele ierarhic inferioare, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, creând condiţii obiective participanţilor la proces, justificat au ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a pretenţiilor SRL „Avia Invest” cu privire la încasarea din contul SA „Aeroport Catering” a penalităţii pentru neachitarea în termen a chiriei, cît şi corect au stabilit cuantumul acesteia în sumă de 35 000 lei. În susţinerea opiniei date se vor reţine prevederile pct. 2.7 din contractele de locaţiune nr. 253/14-AR şi nr. 48/14-AR încheiate între părţile în proces la 01 ianuarie 2014, care indică că în cazul dacă locatarul nu achită plata pentru chirie la data convenită, locatorul va aplica penalităţi în mărime de 1,0% pe zi pentru plata neachitată la timp, începînd cu data convenită a plăţii pînă la data efectuării plăţii (f.d.

16, 23). Totodată, la caz se stabileşte cert că SRL „Avia Invest” şi-a executat obligaţiile şi la timp a transmis SA „Aeroport Catering” conturile, prin facturile fiscale, pentru a fi achitată plata locaţiunii, în sumă totală de 159 081,08 lei, însă ultima, încălcând prevederile contractului, a acoperit această datorie doar la 27 iunie 2014. Conform art. 602 alin. (1) şi (2) Cod civil, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. Conform art. 624 alin. (1) Cod civil, clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulând că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun.

Aşa fiind, reieşind din prevederile enunţate, precum şi pct. 2.7 din contractele de locaţiune nr. 253/14-AR şi nr. 48/14-AR încheiat între părţi, instanţa de recurs consideră că SA „Aeroport Catering” este ţinută să achite penalitatea pentru întârzierea achitării plăţii în mărime de 159 081,08 lei. Concomitent, însă, instanţa de recurs relevă că suma de 323 627,41 lei, solicitată de recurent cu titlu de penalitate din suma datoriei de 159 081,08 lei neachitată în termen, pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 1%, pentru o perioadă de 180 zile, este una disproporţionat de mare în raport cu prejudiciile real suportat de către creditor. Or, cum corect au remarcat şi instanţele ierarhic inferioare situaţiei date sunt relevante prevederile art. 630 alin. (1) Cod civil, care indică că în cazuri excepţionale, luându-se în considerare toate împrejurările, instanţa de judecată poate dispune reducerea clauzei penale disproporţionat de mari.

La reducerea clauzei penale, trebuie să se ţină cont nu numai de interesele patrimoniale, ci şi de alte interese, ocrotite prin lege, ale creditorului. Prin urmare, prevederile acestui articol permit instanţei de judecată să micşoreze clauza penală, atunci când aceasta este disproporţionat de mare în raport cu prejudiciile real suportate de către creditor. Această prerogativă a fost dictată de către legiuitor în scopul de a diminua sau exclude efectul negativ al clauzelor abuzive conţinute în contracte şi, respectiv de a asigura exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi obligaţiilor civile.

Astfel, în condiţiile acestui text este de înţeles că drept criterii ce permit reducerea clauzei penale ar putea servi situaţia financiară dificilă a debitorului; mărimea penalităţii depăşeşte suma datoriei; mărimea excesivă a penalităţii cît şi faptul că datoria a fost achitată, circumstanţe care se regăsesc în pricină şi de care instanţele judecătoreşti au ţinut cont la emiterea hotărîrilor contestate, or, clauza penală pretinsă de recurent este disproporţionat de mare.

Prin prisma normei enunţate, ţinând cont de durata neexecutării obligaţiei de bază, de procentul excesiv de înalt al clauzei penale, respectiv şi de proporţionalitatea dintre clauza penală şi prejudiciu, temeinic şi legal instanţele au stabilit că suma solicitată de SRL „Avia Invest” în mărime de 323 627,41 lei cu titlu de penalitate nu este justificată şi este excesiv de mare, iar ca urmare justificat au redus clauza penală solicitată la o mărime rezonabilă în sumă de 35 000 lei, ceea ce constituie aproximativ un procent de 0,1% pe zi de întîrziere.

În aceste condiţii afirmaţiile recurentului precum că instanţele inferioare neîntemeiat au micşorat penalitatea solicitată, nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs, or în speţă au fost prezentate probe care confirmă imposibilitatea achitării de către intimat a penalităţii în mărimea stabilită prin contract, aspect care justifică soluţia instanţelor de judecată în sensul reducerii clauzei penale, mai mult că dreptul de a micşora penalitatea este o prerogativă a instanţei de judecată. Prin urmare, sunt apreciate critic susţinerile recurentului precum că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Pentru considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Avia Invest”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 08 septembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Avia Invest” împotriva Societăţii pe Acţiuni „Aeroport Catering” cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi a cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Maria Ghervas Dumitru Mardari Tamara Chişca-Dioneva