2ra-955/15 — Repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi instanţelor judecătoreşti

prima instanţă: C. Cheptea dosarul nr. 2ra-955/15 instanţa de apel: T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza DECIZIE 24 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Maria Ghervas Dumitru Mardari Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Voitic Andrei împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi instanţei judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 septembrie 2014, prin care au fost admise apelurile declarate de către Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi modificată hotărîrea Judecătoriei Sîngerei din 28 februarie 2014, prin micşorarea cuantumului prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată, în rest hotărîrea a fost menţinută, constată: La 20 septembrie 2013, Andrei Voitic a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi instanţei judecătoreşti.

În motivarea acţiunii a indicat că la data de 29 iunie 2011, a fost invitat la Comisariatul de Poliţie Sîngerei, unde i-au fost luate explicaţii pe cîteva epizoade de comiterea infracţiunilor ce se califică ca viol de domiciliu şi viol a unei persoane din satul Chişcăreni raionul Sîngerei. Susţine că după discuţie cu colaboratorul de poliţie i s-a permis să plece, însă fiind preîntâmpinat că ulterior va fi invitat suplimentar, astfel, încît la 31 august 2011 ora 16.00, prezentîndu-se la poliţie a fost supus învinuirii de comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 171 alin.(1) şi art. 179 alin.(1) Cod penal, pe cauza penală nr. 2011220221,tot odată, fiindu-i aleasă măsura preventivă sub formă de arest.

Afirmă că a fost deţinut sub arest în perioada de la 31 august 2011 ora 16.00 pînă la 04 octombrie 2011. Mai invocă că la 29 septembrie 2011, avocatul său Pralea Grigore, a depus un demers instanţei, prin care a solicitat scoaterea sa de sub urmărire penală şi eliberarea de sub arest. La 04 octombrie 2011, prin ordonanţa procurorului Tudor Gratii, în admiterea parţială a demersului avocatului, a fost scos de sub urmărire penală pe cauza 2011220221, în care a fost învinuit de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 171 alin.(1) Cod penal şi eliberat de sub arest. Invocă că ulterior, la 09 decembrie 2011, fără a fi efectuate careva acţiuni procesuale de urmărire penală cu participarea sa, a fost scos de sub urmărire penală şi pe epizodul de învinuirea sa în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 179 alin.(1) Cod penal.

Apreciază că prin reţinerea ilegală, prin recunoaşterea sa în calitate de bănuit cu menţinerea lui în acesta stare timp de 34 de zile, cît şi prin acţiunile organului de urmărire penală efectuate faţă de el, lui şi familiei sale le-au fost cauzate atît prejudiciul material, cît şi cel moral. La fel, susţine că apărându-se de învinuirea ilegală, a suportat diferite cheltuieli financiare, care au fost suportate nu din propria iniţiativă ci din necesitatea creată de a- şi apăra dreptul la libertate, onoarea şi demnitatea personală şi care urmează să-i fie recuperate.

Solicită recunoaşterea drept ilegale acţiunile organului de urmărire penală ce ţin de învinuirea sa în comiterea infracţiunilor, obligarea Ministerului Justiţiei RM să-i compenseze din contul mijloacelor bugetului de stat prejudiciul moral şi prejudiciul material, cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală, în rezultatul acuzării ilegale, alegerii măsurii preventive, în mărime a cîte 500 000 lei, cît şi încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 7500 lei. Prin încheierea Judecătoriei Sîngerei din 16 octombrie 2013, a fost introdus în proces în calitate de intervenient accesoriu Procuratura Generală a RM.

Prin hotărîrea Judecătoriei Sîngerei din 28 februarie 2014, acţiunea a fost admisă parţial şi încasat din bugetul statului prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM în beneficiul lui Voitic Andrei suma de 7972,50 lei, cu titlu de prejudiciu material, ce constituie cheltuieli pentru asistenţă juridică în mărime de 7500 lei, cheltuieli suportate pentru servicii poştale în mărime de 72,50 lei şi cheltuieli pentru transport în mărime de 400 lei şi suma de 20 000 lei cu titlu de prejudiciul moral. În rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 23 septembrie 2014, au fost admise apelurile declarate de Procuratura Generală a RM şi Ministerul Finanţelor al RM şi modificată hotărîrea primei instanţe în partea încasării prejudiciului material, fiind dispusă încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM în beneficiul lui Voitic Andrei suma de 5472,50 lei cu titlu de prejudiciul material şi 2500 lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru asistenţă juridică. În rest fiind menţinută hotărîrea primei instanţe. La 27 noiembrie 2014, Procuratura Generală a RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, considerând- o ilegală, deoarece de către instanţa de judecată au fost aplicate eronat normele de drept material prin interpretarea în mod eronat a legii. Cu referire la art. 524 CPP şi art. 3 alin.(1) al Legii nr. 1545 di 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, menţionează că pentru angajarea răspunderii pentru prejudiciul cauzat printr-un act administrativ sau nesoluţionarea în termen legal a unei cereri sunt necesare condiţiile generale ale răspunderii delictuale, şi anume: prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal şi vinovăţia.

Fapta ilicită este o acţiune atunci cînd prejudiciul se cauzează persoanei prin emiterea unui act administrativ ilegal care a fost anulat de instanţă de judecată. Susţine că în cazul lui Voitic Andrei, la etapa reţinerii şi înaintării demersului de arestare, acesta era bănuit pe trei cauze penale: Cauza penală nr. 2011220219, care a fost pornită la 04 iulie 2011, conform art. 179 alin. (1) CP RM, în baza plîngerii cet. Dreglea Nina Vasile, pe faptul, că la data de 20 iunie 2011, la ora 0305, o persoană necunoscută, a pătruns fără permisiune, în gospodăria ultimei, situată în satul Chişcăreni raionul Sîngerei şi la cererea stăpînei refuza să părăsească gospodăria; Cauza penală nr. 2011220220, care a fost pornită la 04 iulie 2011, conform art. 179 alin. (1) CP RM, în baza plîngerii cet.

Andoni Viorica, pe faptul, că la data de 05 iunie 2011, la ora 310, o persoană necunoscută, a pătruns fără permisiunea stăpînului în gospodăria cet. Andoni Viorica Vasile, a/n 1968, situată în satul Chişcăreni, raionul Sîngerei, şi a speriat copilul minor al acesteia şi la cerinţa stăpînei nu dorea să părăsească domiciliul; Cauza penală nr. 2011220221, care a fost pornită la 04 iulie 2011, conform art. 171 alin. (1) CP RM, în baza plîngerii cet. Secară Ana Feodosie, pe faptul, că la data de 20 iunie 2011, la ora 0415, o persoană necunoscută, a pătruns fără permisiune, în gospodăria ultimei, situată în satul Chişcăreni, raionul Sîngerei şi forţat a intrat cu stăpîna domiciliului în raport sexual.

La 10 octombrie 2011, la prezenta cauză penală a fost conexată cauza penală nr. 2011220302, privind violarea de domiciliu a cet. Secară Ana. Mai invocă că în cadrul audierilor, toate părţile vătămate au indicat la Voitic Andrei, existînd şi alte probe de vinovăţie a ultimului, precum prezentările spre recunoaştere după fotografie, declaraţiile martorilor, inclusiv şi a bănuitului Voitic Andrei, care la acel moment recunoştea faptele de violare a domiciliilor cet. Andoni şi Dreglea. Afirmă că în legătură cu faptul că bănuitul s-a eschivat de la prezentare în faţa organului de urmărire penală, acesta la 31 august 2011 a fost reţinut pe cauza penală, care viza infracţiunea mai gravă şi anume violul cet.

Secară Ana, iar la 02 septembrie 2011, în privinţa lui Voitic Andrei a fost solicitată aplicarea arestului, fiind admis demersul procurorului în acest sens şi eliberat în privinţa ultimului mandat de arestare preventivă pe un termen de 30 zile, ulterior fiind prelungit pe un termen de 20 zile. De asemenea, invocă recurentul că pe parcursul desfăşurării urmăririi penale, în cadrul confruntării din 29 septembrie 2011, efectuată între învinuitul Voitic Andrei şi partea vătămată Secară Ana, ultima deja şi-a schimbat depoziţiile în favoarea învinuitului, susţinînd că nu acesta a comis infracţiunea dată, drept urmare, la 04 octombrie 2011, învinuitul Voitic Andrei a fost scos de sub urmărire penală pe fapta de viol a cet.

Secară Ana, totodată, fiind revocată şi măsura preventivă – arestul. Iar pe cauzele penale privind violările de domicilii a cet. Andoni şi Dreglea, lui Voitic Andrei la 06 octombrie 2011 şi respectiv, la 10 octombrie 2011, i-a fost înaintată acuzare, însă ulterior pe acestea 2 cauze penale, urmărirea penală a fost încetată pe motive de nereabilitare, şi anume în legătură cu retragerea plîngerilor de către părţile vătămate. Astfel, consideră că pretenţiile formulate de intimatul cu referire la repararea prejudiciului material şi moral nu sunt întemeiate, deoarece nu Procuratura se face vinovată de faptul că partea vătămată pe parcursul urmăririi penale şi-a schimbat depoziţiile în favoarea lui Voitic Andrei.

În aşa condiţii, insistă că în cazul lui Voitic Andrei au fost respectate pe deplin cerinţele atît ale legislaţiei naţionale, cît şi art. 5§1 lit. c) din CEDO, pe cînd admiterea parţială de către instanţele de judecată a pretenţiilor formulate de intimat referitoare la repararea prejudiciului material şi moral sunt neîntemeiate. Invocă că decizia motivată a instanţei de apel a parvenit în adresa Procuraturii raionului Sîngerei la 27 octombrie 2014. La 24 decembrie 2014, Ministerul Justiţie al RM, la fel, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea deciziei instanţei de apel în sensul diminuării sumelor acordate.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, considerând- o ilegală, deoarece de către instanţa de judecată au fost aplicate eronat normele de drept material prin interpretarea în mod eronat a legii. Menţionează că instanţa de apel, verificînd legalitatea şi temeinicia hotărîrii primei instanţe eronat a interpretat dreptul material cu privire la repararea prejudiciului prin prisma Legii nr. 1545, or, sumele acordate intimatului cu titlu de prejudiciul moral şi material sunt exagerate în raport cu circumstanţele prezentei speţe.

Mai mult decît atît, atenţionează că dispozitivul deciziei instanţei de apel vine în contradicţie cu argumentele cuprinse în partea motivată a deciziei, aceasta deoarece, deşi, instanţa de apel a menţionat în decizia că a admis cererile de apel a Procuraturii Sîngerei şi a Ministerului Justiţiei al RM, în acest sens diminuând suma acordată intimatului cu titlu de prejudiciul material, ce constituie suma de 7972,50 lei, în esenţă nu a făcut nimic altceva decît să acorde aceeaşi sumă în beneficiul intimatului. Remarcă că, dacă prejudiciul material acordat intimatului de către prima instanţă, deşi este exagerat se întemeiază pe sumele solicitate de către intimat în cererea de chemare în judecată, pe cînd sumele acordate de către instanţa de apel sunt neîntemeiate.

Or, nu este clar din ce este alcătuită suma de 5472,50 lei, acordată intimatului de către instanţa de apel, aceasta nefiind specificat nici în dispozitivul deciziei, şi nici în partea motivată a acesteia. Mai invocă ca neîntemeiată şi soluţia instanţei de apel în partea menţinerii hotărîrii primei instanţe cu privire la acordarea prejudiciului moral în mărime de 20000 lei. În acest sens menţionează că instanţa de apel, nu a luat în consideraţie argumentul Ministerului Justiţiei al RM expus în cererea de apel, precum că în privinţa intimatului Voitic Andrei nu există o sentinţă de achitare rămasă, definitivă şi irevocabilă, precum şi de faptul că nici o acţiune a organului de urmărire penală, a procuraturii sau ale instanţelor de judecată întreprinse în privinţa intimatului nu au fost declarate ilegale de către instanţă de judecată.

Cu referire la explicaţiile Hotărîrii Curţii Supreme de Justiţie nr. 8 din 24 decembrie 2012, invocă că instanţa civilă nu este în drept să examineze corectitudinea procedurilor de arestare, temeinicia deciziei de reţinere sau gradul de motivare al actului, prin care a fost dispusă arestarea, deoarece acestea chestiuni urmează a fi decise în cadrul procedurilor penale. Însă, persoana va putea solicita compensaţii pentru durata excesivă de examinare a recursului împotriva arestării.

În acelaşi timp, subliniază că prin noţiunea de prejudiciul moral se înţeleg suferinţele psihice sau fizice cauzate prin acţiuni sau omisiuni care atentează la valorile nepatrimoniale ce aparţin persoanei din momentul naşterii sau la bunurile dobîndite prin lege, iar mărimea prejudiciului moral urmează să fie proporţională cu sumele acordate de Curtea Europeană în cauze similare, adică în cauze care vizează violări similare ale Convenţiei şi care sunt îndreptate împotriva Republicii Moldova sau a ţărilor cu un nivel de dezvoltare economică comparabil cu cel al Republicii Moldova. La fel, suportarea prejudiciului moral se apreciază individual pentru fiecare caz în parte, luîndu-se în consideraţie argumentele ambelor părţi în proces, jurisprudenţa Curţii Europene şi excluzîndu-se pretenţii excesive şi vădit exagerate.

În contextul celor expuse, insistă că instanţa de apel a data o apreciere eronată a dovezilor administrate, aplicînd eronat normele dreptului material şi drept urmare a emis o decizie neîntemeiată. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 23 septembrie 2014 a fost expediată în adresa Procuraturii Sîngerei şi Ministerului Justiţiei al RM la 23 octombrie 2014, şi recepţionată de ultimii la 27 octombrie 2014, fapt ce se confirmă prin avizele de recepţie (f. d. 158-159). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursuri la 27 noiembrie 2014 şi respectiva la 24 decembrie 2014 în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărârea primei instanţe. După cum rezultă din materialele pricinii la 04 iulie 2011, a fost intentată cauza penală nr. 2011220219, conform art. 179 alin. (1) CP RM, în baza plîngerii cet. Dreglea Nina Vasile, pe faptul, că la data de 20 iunie 2011, la ora 0305, o persoană necunoscută, a pătruns fără permisiune, în gospodăria ultimei, situată în satul Chişcăreni raionul Sîngerei şi la cererea stăpînei refuza să părăsească gospodăria.

Tot la aceiaşi dată, a fost intentată cauza penală nr. 2011220220, conform art. 179 alin. (1) CP RM, în baza plîngerii cet. Andoni Viorica, pe faptul, că la data de 05 iunie 2011, la ora 310, o persoană necunoscută, a pătruns fără permisiunea stăpînului în gospodăria cet. Andoni Viorica Vasile, a/n 1968, situată în satul Chişcăreni, raionul Sîngerei, şi a speriat copilul minor al acesteia, iar la cerinţa stăpînei a refuzat să părăsească domiciliul acesteia. La aceiaşi dată a fost intentată şi cauza penală nr. 2011220221, în temeiul art. 171 alin. (1) CP RM, în baza plîngerii cet. Secară Ana Feodosie, pe faptul, că la data de 20 iunie 2011, la ora 0415, o persoană necunoscută, a pătruns fără permisiune, în gospodăria ultimei, situată în satul Chişcăreni, raionul Sîngerei şi forţat a intrat cu stăpîna domiciliului în raport sexual.

La 10 octombrie 2011, la prezenta cauză penală a fost conexată cauza penală nr. 2011220302, privind violarea de domiciliu a cet. Secară Ana. De asemenea, actele cauzei atestă că din motivul eschivării a bănuitul Voitic Andrei de la prezentarea în faţa organului de urmărire penală, acesta, la 31 august 2011, a fost reţinut pe cauza penală, care viza infracţiunea mai gravă şi anume violul cet. Secară Ana, iar la 02 septembrie 2011, în privinţa lui Voitic Andrei a fost aleasă măsura preventivă sub formă de arest, şi eliberat în privinţa lui mandat de arest pe un termen de 30 zile, care, ulterior, a fost prelungit pe un termen de încă 20 zile (f.d. 4, 5, 7). În motivarea încheierii de aplicare în privinţa lui Voitic Andrei a arestului preventiv a fost menţionat şi faptul că, SUP a CPR Sîngerei a mai pornit şi alte cauze penale pe faptul violării de domiciliu a cet.

Dreglea Nina comis la 20 iunie 2011 şi cet. Andoni Viorica comis la 05 iunie 2011. La fel, din suportul probator al cauzei rezultă că prin Ordonanţa Procurorului în Procuratura raionului Sîngerei din 04 octombrie 2011, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală nr. 2011220221, pe fapta comiterii infracţiunii prevăzute de art. 171 alin.(1) Cod penal, a lui Voitic Andrei, iar măsura preventivă – arestul, aplicat în privinţa ultimului la 02 septembrie 2011, fiind încetată de drept.

Din conţinutul Ordonanţei nominalizate rezultă că Voitic Andrei a fost scos de sub urmărirea penală pe fapta comiterii infracţiunii prevăzute de art. 171 alin.(1) Cod penal pe motivul că, în cadrul confruntării din 29 septembrie 2011, efectuată între învinuitul Voitic Andrei şi partea vătămată Secară Ana, ultima şi-a schimbat depoziţiile în favoarea învinuitului, declarînd că nu Voitic Andrei a comis violul, respectiv fiind stabilit că vina lui Voitic Andrei în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 171 alin.(1) Cod penal, nu este dovedită. Ulterior, prin Ordonanţele Procurorului în Procuratura raionului Sîngerei, privind încetarea urmăririi penale din 04 ianuarie 2013 şi respectiv 03 mai 2013, a fost încetată urmărirea penală pe cauzele penale nr. 2011220219 şi nr. 2011220220, privind învinuirea lui Voitic Andrei, în comiterea in fracţiunii prevăzute de art. 179 alin.(1) Cod penal.

Însă din conţinutul ordonanţelor nominalizate rezultă că urmărirea penală pe acestea două cauze penale a fost încetată pe motive de nereabilitare, şi anume în legătură cu retragerea plângerilor de către părţile vătămate Dreglea Nina şi Andoni Viorica. Reieşind din cele expuse, se constată temeinicia motivelor ce-i acordă lui Voitic Andrei posibilitatea de a-şi valorifica dreptul său la acţiune în temeiul prevăzut de art. art. 5, 6, 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998 şi de art. art. 1405, 1422 alin. (1) şi (3), 1423 alin. (1) şi (2) Cod civil.

Fiind investită cu acţiunea în cauză, având ca obiect al litigiului încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM beneficiul lui Voitic Andrei a prejudiciului moral şi a prejudiciului material, cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală, procuraturii şi instanţei judecătoreşti în rezultatul acuzării ilegale şi alegerii măsurii preventive sub formă de arest, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, încasând din bugetul statului prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM în beneficiul lui Voitic Andrei cu titlu de prejudiciu moral suma de 20 000 lei şi cu titlu de prejudiciul material suma de 7972,50 lei, în rest respingând acţiunea.

Judecînd apelurile declarate de către Procuratura Generală a RM şi Ministerul Justiţiei al RM, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei acestora, modificând hotărârea primei instanţe în partea încasării prejudiciului material, dispunînd încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM în beneficiul lui Voitic Andrei suma de 5472,50 lei cu titlu de prejudiciul material şi 2500 lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru asistenţă juridică, în rest hotărârea primei instanţe fiind menţinută. Examinînd hotărîrile contestate în raport cu materialele cauzei, cu normele de drept material care guvernează raportul juridic litigios şi în raport cu argumentele recursului colegiul consideră că instanţele inferioare deşi, legal şi întemeiat au încasat suma pentru repararea prejudiciului material, însă suma încasată pentru repararea prejudiciului moral este exagerat de mare, motiv din care urmează a fi micşorată după cum urmează.

Conform art.1405 alin.(1) Cod civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală in calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate in folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată. Conform art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

Conform art. 1423 Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral se determină de către instanţa de judecată in funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura in care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd in considerare circumstanţele in care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.

Conform art. 2 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr.1545-XIII din 25 februarie 1998, prin acţiuni ilicite se subînţeleg acţiuni sau inacţiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţiile administrative, ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată, care exclud vinovăţia acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcţie de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanţa de judecată, manifestate prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale in timpul procedurii penale sau administrative (infracţiuni).

Conform art. 3 alin.(1) lit. a) al aceeaşi Legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice in urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală. Art. 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti stipulează că, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Cu referire la prevederile enunţate şi reieşind din specificul acţiunii, instanţa de recurs constată că instanţele ierarhic inferioare, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, creând condiţii obiective participanţilor la proces, justificat au ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, însă incorect au determinat mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral cauzat lui Voitic Andrei ca urmare a acţiunilor ilegale a organului de urmărire penală. Or, unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echităţii, care exprimă că indemnizaţia trebuie să prezinte o justă şi integrală despăgubire. În temeiul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încît acestea să aibă efect compensatoriu şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor. În consecinţa celor relatate şi avînd în vedere principiile compensării echitabile şi rezonabile a prejudiciului moral, suferinţele morale cauzate, starea de stres şi frustrare cauzate intimatului, durata urmăririi penale, precum şi durata aflării ultimului în starea de arest preventiv, instanţa de recurs apreciază că în cauză sunt motive de a micşora cuantumul prejudiciului moral stabilit de instanţele ierarhic inferioare pentru a fi încasat în beneficiul lui Voitic Andrei până la 10 000 lei, sumă care, în opinia instanţei, poate fi considerată ca o compensare ce ar aduce satisfacţie echitabilă persoanei vătămate, la caz intimatului Voitic Andrei.

În asemenea împrejurări, se constată ca lipsită de suport legal afirmaţia susţinută în recursul Procuraturii Generale a RM precum că Voitic Andrei nu întruneşte condiţiile din normele de drept aplicabile la caz, respectiv, nu este temei de a genera obligaţiunea statului de a repara prejudiciu moral ultimului, deoarece acestea se combat prin constatările suscitate. Or, dispoziţiile art. 6 lit. a) şi b) Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 indică direct că, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare; scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare.

Astfel, în sensul dispoziţiilor enunţate este de înţeles că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare şi de anchetă sunt necesare unele condiţii speciale şi anume că fapta ilicită, în calitate de condiţie generală a răspunderii delictuale, are particularităţi în materia respectivă, aşa fiind nu orice acţiune ilicită a organelor de anchetă şi judecată atrage răspunderea statului. O altă condiţie necesară pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare este actul de reabilitare, care şi atestă admiterea erorii judiciare şi prejudicierea neîntemeiată a persoanei.

Pe cînd la caz s-a constatat cu certitudine că prin ordonanţa Procurorului în Procuratura raionului Sîngerei din 04 octombrie 2011, a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală a lui Voitic Andrei pe cauza penală nr. 2011220221, pe fapta comiterii infracţiunii prevăzute de art. 171 alin.(1) Cod penal, iar măsura preventivă – arestul, aplicat în privinţa ultimului la 02 septembrie 2011, a fost încetată de drept, ceea ce în sensul art. 284 alin.(1) CPP, constituie act de reabilitare şi finalizare în privinţa lui Voitic Andrei a oricăror acţiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată.

Totodată, instanţa de recurs găseşte drept întemeiată soluţia instanţei de apel cu privire la admiterea pretenţiei lui Voitic Andrei cu privire la repararea prejudiciului material, dealtfel corect a fost determinată şi mărimea acestuia în cuantum de 5472 lei, ce constituie cheltuieli legate de acordarea asistenţei juridice în cadrul urmăririi penale în mărime de 5000 lei, cheltuieli pentru transport în mărime de 400 lei şi cheltuieli suportate pentru servicii poştale în mărime de 72,50 lei, acestea fiind confirmate prin bonuri de plată anexate la actele cauzei (f.d. 87-99).

Iar prin prisma prevederilor art. 96 CPC,care indică că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile, justificat a fost încasată şi suma de 2500, ce constituie cheltuieli pentru asistenţă juridică suportate de către Voitic Andrei la examinarea cauzei respective şi care se confirmă prin bonul de plată nr. 615611 (f.d. 100). În asemenea împrejurări, se constată că lipsită de suport legal afirmaţia susţinută în recursurile Ministerului Justiţiei al RM şi Procuraturii Generale a RM precum că mărimea prejudiciului material încasată în beneficiul intimatului de către instanţa de apel este exagerată şi neprobată.

Pentru considerentele menţionate şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţa de apel, verificarea suplimentară a cărorva dovezi nefiind necesară, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursurile declarate de către Procuratura Generală a RM şi Ministerul Justiţiei al RM şi a modifica decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, micşorînd suma încasată din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM, în beneficiul lui Voitic Andrei cu titlu de prejudiciu moral de la 20 000 lei până la 10 000 lei, iar în rest de a menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide : Se admit recursurile declarate de către Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova. Se modifică decizia Curţii de Apel Bălţi din 23 septembrie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Sîngerei din 28 februarie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Voitic Andrei împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi instanţei judecătoreşti, după cum urmează: Se micşorează suma încasată din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, în beneficiul lui Voitic Andrei cu titlu de prejudiciu moral de la 20 000 (douăzeci mii) lei până la 10 000 (zece mii) lei.

În rest decizia Curţii de Apel Bălţi din 23 septembrie 2014 se menţine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Maria Ghervas Dumitru Mardari Tamara Chişca-Doneva