2ra-1524/15 — Încasarea datoriei şi repararea prejudiciului moral.

Dosarul nr. 2ra-1524/15 Prima instanţă: M. Soficiuc Instanţa de apel: N. Chicu, A. Albu şi A. Toderaş Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 24 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecător: Tatiana Vieru Judecătorii: Oleg Sternioală şi Petru Moraru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ştirbu Zaharii, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ştirbu Zaharii împotriva Societăţii pe Acţiunii „Cariera de Granit şi Pietriş” din Soroca privind încasarea datoriei şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 05 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Ştirbu Zaharii şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Soroca din 17 noiembrie 2014. ACONSTATAT: La 19 septembrie 2014 reclamantul Ştirbu Zaharii a depus cererea de chemare în judecată împotriva Societăţii pe Acţiunii „Cariera de Granit şi Pietriş” din Soroca privind încasarea datoriei şi repararea prejudiciului moral În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că la 07 iulie 2008 a fost eliberat din serviciu de către administraţia Societăţii pe Acţiunii „Cariera de Granit şi Pietriş” din Soroca.

Conform hotărîrii Judecătoriei Soroca din 02 februarie 2010, a fost restabilit la serviciu în calitate de paznic, începînd cu 07 iulie 2008. A mai menţionat reclamantul că la 12 octombrie 2009 s-a eliberat din funcţie din propria iniţiativă, menţionînd că administraţia Societăţii pe Acţiunii „Cariera de Granit şi Pietriş” din Soroca i-a promis că îi va achita contra sumei datorate de 10532 lei, piatră din carieră. 1 Ulterior, reclamantul s-a adresat administraţiei societăţii cu 2 cereri prealabile pentru soluţionarea litigiului apărut pe cale extrajudiciară la care a primit refuz în satisfacerea pretenţiilor, motivînd că a expirat termenul şi că din acest motiv nu-i pot satisface cerinţele. Consideră reclamantul că prin aceste încălcări grave ale legislaţiei a avut de suferit moral.

Solicită reclamantul încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său a sumei de 10526 lei – cu titlu de datorie, a penalităţii în mărime de 0,2 la sută din suma datorată pentru fiecare zi de întîrziere şi repararea prejudiciul moral estimat la suma de 22000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 17 noiembrie 2014 cererea de chemare în judecată înaintată de Ştirbu Zaharii împotriva Societăţii pe Acţiunii „Cariera de Granit şi Pietriş” din Soroca privind încasarea datoriei şi repararea prejudiciului moral, a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin deciziei Curţii de Apel Bălţi din 05 martie 2015, a fost respins apelul declarat de Ştirbu Zaharii şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Soroca din 17 noiembrie 2014. La 28 aprilie 2015 Ştirbu Zaharii, a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a indicat că atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale parţial, deoarece, instanţele de judecată nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuează expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 25 martie 2015 (f.d. 84), fiind recepţionată de către recurent la 27 martie 2015 (f.d.

85), iar recursul a fost declarat la 28 aprilie 2015. Prin urmare, instanţa de recurs consideră că recursul este declarat în termen. La 20 mai 2015 în adresa intimatei Societatea pe Acţiunii „Cariera de Granit şi Pietriş” din Soroca a fost expediată copia recursului, iar la 16 iunie 2015 în adresa Curţii Supreme de Justiţie a parvenit referinţa, prin care a solicita respingerea recursului ca fiind inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. 439, alin. alin. (2) şi (3) CPC după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul 2 neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursurilor, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ştirbu Zaharii, este inadmisibil. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios 3 Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ştirbu Zaharii, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de Ştirbu Zaharii, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 4