2r-517/15 — Încasarea restanţei la bugetul public

prima instanţă: A. Mandraburca 2r-517/15 instanţa de apel: T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza DECIZIE 24 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând recursul declarat de Valentin Rusu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Inspectoratului Fiscal de Stat Şoldăneşti împotriva Întreprinzătorului Individual „Valentin Rusu” cu privire la încasarea restanţei faţă de bugetul public naţional împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 28 aprilie 2015 prin care a fost respinsă cererea de repunere în termen a apelului, restituită ca tardivă cererea de apel declarată de Valentin Rusu constată: La 30 iulie 2014, IFS Şoldăneşti a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Valentin Rusu” cu privire la încasarea restanţei faţă de bugetul public naţional.

În motivarea acţiunii a invocat că la situaţia din 29 iulie 2014, debitorul ÎI „Valentin Rusu” nu a achitat în termenii stabiliţi impozitele şi alte plăţi obligatorii la BPN, restanţa acumulată pentru anii 2011 – 2013, fiind de 11828,88 lei. Susţine că pentru încasarea restanţelor pe cale extrajudiciară, a aplicat măsurile de executare silită faţă de debitor conform prevederilor Titlului V din Codul fiscal, care la rândul său, nu s-au soldat cu careva rezultate pozitive. Afirmă că prin Actul cu nr. 1-666785 din 14 martie 2012 a fost constatat faptul cu privire la imposibilitatea aplicării sechestrului pe bunuri imobile şi mobile din lipsa agentului economic în teritoriu, iar prin Dispoziţia cu nr. 8800000485 din 28 septembrie 2011 au fost suspendate operaţiunile la conturile bancare ale debitorului.

Menţionează că prin scrisorile cu aviz nr. 88-02-19/3451 din 02 decembrie 2013 şi nr. 88-02-19/1878 din 31 mai 2013, a notificat debitorul despre faptul că urmează să fie achitate restanţele admise faţă de bugetul public naţional, iar toate acţiunile întreprinse de IFS Şoldăneşti întru încasarea restanţelor pe cale extrajudiciară nu s-au soldat cu succes. Indică că până în prezent, debitorul nu a îndeplinit cerinţele şi nu a întreprins nimic pentru achitarea datoriei, iar restanţele la buget nu sunt achitate. 1 Susţine că în conformitate cu art. 5 pct. 2 Cod fiscal, contribuabilul subiect al impunerii - persoana care, conform legislaţiei fiscale, este obligată să calculeze şi/sau să achite la buget orice impozite şi taxe, penalităţile şi amenzile respective.

Invocă prevederile art. 8 alin. (2) lit. e) Cod fiscal, care stipulează că contribuabilul este obligat să achite la buget, la timp şi integral, ținând cont de prevederile art. 7 alin. (5), sumele calculate ale impozitelor şi taxelor, asigurând exactitatea şi veridicitatea dărilor de seamă fiscale prezentate, în acelaşi timp făcând referire şi la dispoziţiile art. 181 Cod fiscal. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 166-167 CPC, art. art. 177, 133 lit. a), lit. e), 134 lit. i) Cod fiscal. Solicită admiterea acţiunii, încasarea de la ÎI „Valentin Rusu” impozitelor şi altor plăţi obligatorii la bugetul public naţional în sumă de 11828,88 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Şoldăneşti din 14 ianuarie 2015 a fost admisă acţiunea, încasat de la ÎI „Valentin Rusu”, fondator Valentin Rusu în beneficiul statului, plata impozitelor şi altor plăţi obligatorii la bugetul public naţional în sumă de 11828,88 lei, precum şi taxa de stat în mărime de 354,87 lei.

La 04 martie 2015, Valentin Rusu a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii primei instanţe. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 28 aprilie 2015 a fost respinsă cererea de repunere în termen a apelului, restituită ca tardivă cererea de apel declarată de Valentin Rusu. La 19 mai 2015, Valentin Rusu a declarat recurs împotriva încheierii instanţe de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii recurate cu repunerea în termenul de declarare a apelului. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Menţionează că a făcut cunoştinţă cu încheierea contestată prin intermediul oficiului poştal la 06 mai 2015. Consideră că instanţa de fond, examinând acţiunea în lipsa lui, nu a respectat legislaţia în vigoare şi nu a expediat dispozitivul hotărârii în decurs de 5 zile.

Susţine că dispozitivul hotărârii primei instanţe l-a primit peste mai mult de o lună. Solicită repunerea în termenul de declarare a apelului. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele cauzei rezultă că copia încheierii recurate a fost expediată în adresa părţilor la 30 aprilie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 53), fiind recepţionată de recurent la 05 mai 2015, ce se confirmă prin avizul de recepţie anexat la materialele cauzei (f. d. 54). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 19 mai 2015, în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. 2 Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

După cum rezultă din materialele dosarului, prin încheierea din 28 aprilie 2015, Curtea de Apel Bălţi a respins cererea lui Valentin Rusu cu privire la repunerea în termen a cererii de apel şi restituită ca tardivă cererea de apel declarată de Valentin Rusu împotriva hotărârii Judecătoriei Şoldăneşti din 14 ianuarie 2015. La adoptarea acestei soluţii instanţa de apel şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Instanţa de recurs reţine că concluzia instanţei de apel cu privire la netemeinicia cerinţei lui Valentin Rusu cu privire la repunerea apelului în termen şi restituirea cererii de apel este întemeiată.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. După cum denotă materialele cauzei, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Şoldăneşti, prin care a fost admisă acţiunea şi încasat de la ÎI „Valentin Rusu”, fondator Valentin Rusu în beneficiul statului plata impozitelor şi altor plăţi obligatorii la bugetul public naţional în sumă de 11828,88 lei, precum şi taxa de stat în mărime de 354,87 lei, a fost emis şi pronunţat la 14 ianuarie 2015. Cu toate acestea, Valentin Rusu a depus cererea de apel împotriva acestei hotărâri numai la 04 martie 2015, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de lege.

Este de remarcat că instanţa de apel, prin prisma dispoziţiilor art. 116 CPC, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă, corect a respins cererea lui Valentin Rusu cu privire la repunerea apelului în termen. La acest segment instanţa de recurs relevă că deşi, din procesul - verbal al şedinţei de judecată din 14 ianuarie 2015 rezultă că dispozitivul hotărârii contestate a fost pronunţat în lipsa reprezentantului pârâtului ÎI „Valentin Rusu” (f. d. 30), materialul probator denotă incontestabil că acesta a fost citat pentru şedinţa primei instanţe din 14 ianuarie 2015, ora 11.00, fapt confirmat prin avizul de recepţie a citaţiei (f. d. 29), însă din motive necunoscute în şedinţa de judecată nu s-a prezentat.

Prin urmare, fiind evident că recurentul a avut la cunoştinţă despre existenţa prezentului litigiu şi examinarea lui, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (cauza Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a se interesa despre desfăşurarea litigiului şi de a proteja drepturile sale de acces la instanţă fapt, însă, ignorat de acesta, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului. 3 Instanţa de recurs constată că argumentul invocat în recurs precum că a depus cererea de apel după ce a recepţionat copia dispozitivului hotărârii primei instanţe, nu poate fi reţinut ca temei de a considera că apelul a fost depus în termen.

Asta deoarece în sensul prevederilor art. 362 CPC legiuitorul nu condiţionează termenul de declarare a apelului de momentul primirii copiei dispozitivului sau hotărârii motivate, fiind indiscutabil că în înţelesul prevederilor legale menţionate acest termen curge din momentul pronunţării dispozitivului hotărârii. Astfel fiind, se atestă legalitatea încheierii Curţii de Apel Bălţi din 28 aprilie 2015, prin care a fost respinsă cererea de repunere în termen a apelului şi restituită ca tardivă cererea de apel declarată de Valentin Rusu. În această ordine de idei, fiind cert că instanţa de apel temeinic şi legal a respins cererea lui Valentin Rusu cu privire la repunerea apelului în termen, se reliefează şi temeinicia soluţiei instanţei de apel cu privire la restituirea apelului depus de ultimul, fapt ce direct rezultă din prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC.

În conexiunea celor relatate, se va reţine că soluţia adoptată de instanţa de apel prin încheierea din 28 aprilie 2015 în privinţa cererii de apel depusă de Valentin Rusu este compatibilă şi cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, având în vedere că admiterea spre examinare a unui apel tardiv, ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătoreşti emise în prima instanţă şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

Distinct de cele relatate, fiind cert că încheierea Curţii de Apel Bălţi din 28 aprilie 2015, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Valentin Rusu şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Valentin Rusu. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 28 aprilie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Inspectoratului Fiscal de Stat Şoldăneşti împotriva Întreprinzătorului Individual „Valentin Rusu” cu privire la încasarea restanţei faşă de bugetul public naţional.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4