2ra-1561/15 — Constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen şi repararea prejudiciului cauzat

prima instanţă: O. Cernei dosarul nr. 2ra-1561/15 instanţa de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 24 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iurie Bejenaru Judecătorii: Ion Druţă, Liliana Catan examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Frăsînescu Lilia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Frăsînescu Lilia împotriva Ministerului Justiţiei, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Pavel Bedros privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Frăsînescu Lilia, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 18 septembrie 2014, c o n s t a t ă La 20 iunie 2014, Lilia Frăsinescu s-a adresat cu cererea de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM, intervenient accesoriu, executorul judecătoresc, Pavel Bedros privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral, încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că, la 18.11.2010 Judecătoria Şoldăneşti a emis hotărîrea privind încasarea de la Ana Onilă în beneficiul Liliei Frăsînescu, prejudiciul material în mărime de 10 000 lei şi prejudiciul moral în mărime de 5 000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 12.03.2011 apelul declarat de Onilă Ana şi Onilă Radu a fost respins şi hotărîrea primei instanţe a fost menţinută.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19.10.2011 a fost respins recursul, iar atît hotărîrea instanţei de fond cît şi decizia instanţei de apel au fost menţinute fără modificări. Prin cererea din 18.04.2011 reclamanta a prezentat spre executare executorului judecătoresc Pavel Bedros titlurile executorii cu privire la încasarea prejudiciului material în mărime de 10000 lei şi a prejudiciului moral de 5000 lei de la debitorul Ana Onilă în beneficiul ei. Prin încheierile executorului judecătoresc Pavel Bedros nr. BP-124-137/1 din 19.04.2011 şi nr. BP-124-138/1 din 19.04.2011 au fost intentate procedurile de executare nr. 137/1 din 18.04.2011 şi nr. 138/1 din 18.04.2011. Prin încheierea nr. BP-124-137/11 din 12.05.2011 executorul judecătoresc Bedros Pavel a considerat necesar aplicarea măsurilor de asigurare a executării documentului executoriu în vederea încasării prejudiciului material în mărime de 10000 lei.

Din acel moment şi pînă în prezent, pe parcursul aproape a 3 ani de zile, executorul judecătoresc Pavel Bedros nu a întreprins absolut nici un fel de acţiuni, din cele prevăzute de lege, în vederea executării silite a titlurilor executorii indicate, iar hotărîrea judecătorească a fost executată doar parţial, în mărime de 7600 lei. Neexecutarea timp de aproape 3 ani a hotărîrii Judecătoriei Şoldăneşti din 18.11.2010 încalcă prevederile legale de executare a hotărîrii judecătoreşti în termen rezonabil, ori 36 de luni este un termen mai mult decât rezonabil. Executorul judecătoresc Pavel Bedros a încălcat nejustificat aceste prevederi legale şi nu a executat silit titlurile sale executorii în termenii rezonabili.

Consideră că, inacţiunile lui i-au produs un prejudiciu material în mărime de 15000 lei. Dobînda de întîrziere calculată constituie suma de 6950,16 lei pe care solicită să fie încasată de la stat. Menţionează că şi executorul judecătoresc Pavel Bedros în încheierile de intentare în p. 1 stabileşte dobânda de întârziere determinată de art. 619 Cod Civil.

Solicită reclamanta Frăsînescu Lilia: constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Şoldăneşti nr. 2-367 din 18.11.2010; repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti prin încasarea de la statul RM reprezentat de Ministerul Justiţiei în beneficiul ei, a prejudicilui material în mărime de 15 000 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 50000 lei; încasarea de la statul R.Moldova reprezentat de Ministerul Justiţiei în beneficiul ei, a dobânzii de întârziere conform prevederilor art. 619 Cod civil, în mărime de 6950,16 lei; încasarea de la statul R. Moldova reprezentat de Ministerul Justiţiei în beneficiul ei, a cheltuielilor de judecată legate de acordarea de asistentă juridică în mărime de 2000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 18.09.2014 a fost respinsă acţiunea. Împotriva hotărîrii judecătoreşti din 18 septembrie 2014, a declarat apel Frăsînescu Lilia la 18 octombrie 2014, solicitînd casarea hotărîrii contestate cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 februarie 2015 a fost respins apelul declarat de Frăsînescu Lilia, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 18.09.2014. La emiterea deciziei instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 3 din Legea nr. 87 din 21.04.2011 expres prevede că, prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se repară indiferent de vinovăţia instanţei de judecată, a organului de urmărire penală, a organului responsabil de executarea hotărîrilor judecătoreşti sau a instituţiei de stat debitoare.

Potrivit art. 4 din Lege nr.87 din 21.04.2011 alin. (1) indică că, sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi a lipsei 2 suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiţiei, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului. Aşadar, potrivit celor descrise în raportul prezentat în instanţa de judecată, instanţa de apel a reţinut că de către executorul judecătoresc au fost efectuate toate acţiunile în vederea executării documentului executoriu, prin aplicarea măsurilor de asigurare, prin sechestrarea bunurilor şi inclusiv prin organizarea licitaţiei, fapt ce a dus la stingerea parţială a obligaţiei debitorului Ana Onilă faţă de creditorul Lilia Frăsînescu.

De asemenea, instanţa de apel a menţionat că din partea debitorului au fost efectuate acţiuni pentru a pune piedici procesului de executare, prin depunerea plîngerilor faţă de acţiunile executorului judecătoresc, prin contestarea actele adoptate în procedura de executare, prin încercarea de a mediatiza însăşi procesul de executare. În pofida respectivelor acţiuni menite să ducă la executarea documentului executoriu, precum şi în pofida faptului că debitorul căuta să creeze impedimente la executarea silită a obligaţiei acestuia, din partea creditorului nu au parvenit careva solicitări întru efectuarea unor acţiuni concrete, or, executorul judecătoresc acţionează conform materialelor acumulate în procedura de executare.

Astfel, instanţa de apel a menţionat că însăşi creditorul a dat dovadă de inactivitate pe parcursul procedurii de executare, or din partea acestuia nu au parvenit solicitări de a fi aplicate măsuri de asigurare ce pot fi adoptate doar cu participarea activă a creditorului prin repunerea cererilor, iar la caz instanţa de apel a indicat că se referă în special la posibilitatea interzicerii debitorului de a părăsi hotarele RM. În sensul dat, nu poate fi pusă problema încălcării termenului rezonabil de executare a documentului executoriu, cînd din partea creditorului se atestă inactivitatea, iar ulterior acesta pretinde la recunoaşterea încălcării dreptului său şi pretinderea încasării sumei.

Pe cale de consecinţă, instanţa de apel a considerat că instanţa de fond corect a dat apreciere prin respingerea pretenţiei reclamantului de constatare a încălcării termenului rezonabil de execuare a hotărîrii judecătoreşti, implicit au fost respinse şi pretenţiile materiale şi morale a reclamantului, care sunt cerinţe subsecvente încălcării invocate. La 08 mai 2015, Frăsînescu Lilia a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material.

La fel consideră că, potrivit art.22 alin.(2) din Codul de executare expres se invocă că, executorul judecătoresc este obligat să întreprindă măsurile prevăzute de 3 lege pentru executarea operativă a documentelor executorii şi să explice participanţilor la procesul de executare drepturile şi obligaţiile lor. Reieşind din reglementările legale expuse, în raport cu circumstanţele de fapt ale executării, recurenta menţionează că executorul judecătoresc nu şi-a exercitat pe deplin obligaţiunile sale şi astfel s-a produs tergiversarea nejustificată a executării hotărîrii judecătoreşti din 18 noiembrie 2010. În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Materialele cauzei atestă că copia deciziei din 03 februarie 2015 a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău (f.d.141), iar la 13 martie 2015 a fost recepţionată de către Frăsînescu Lilia (f.d.147), astfel, recursul se consideră depus în termen. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Frăsînescu Lilia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Frăsînescu Lilia, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

4 Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Frăsînescu Lilia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Frăsînescu Lilia, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iurie Bejenaru Judecătorii Ion Druţă Liliana Catan 5